marți, 23 mai 2017

Recenzie: „Felinare stinse” - Cristina Oţel


Titlu: Felinare stinse

Autor: Cristina Oţel

Anul apariţiei: 2016

Categorie: Beletristică

Colecţie: Alfa

Numărul de pagini: 383

Editura: Quantum Publishers



Descriere


„Sorina este o adolescentă atipică.
Uneori uită.
Uneori își pierde cunoștința.
Uneori se sufocă.
Deși se implică în problemele infantile ale prietenilor ei și are o viață normală, Sorina trăiește din întrebări și dorința de a căpăta răspunsuri. Nu își descifrează identitatea, iar acest lucru o macină, iar halucinațiile care îi produc un rău atât phisic, cât și fizic, nu îi dau pace.
Adrian este caracterizat de o veselie incredibilă. Înconjurat de secrete și incertitudini, acesta face tot posibilul să îi redea bucuria. Dar afecțiunea lui îi dă de bănuit Sorinei și aceasta se trezește întrebând de ce un băiat pe care abia l-a cunoscut se comportă de parcă ar cunoaște-o de o viață?
Îi spune că o să rămână mereu lângă ea.
I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine?” 

Despre autoarea romanului


„Cine sunt eu?
O studentă care zâmbește de câte ori scrie, citește sau încropește o rețetă nouă.
Îmi place să scriu și să concretizez toate gândurile care umblă hai hui prin mintea mea, să citesc în nopțile de vară
și să prepar rețete dulci, dar sănătoase.
Dacă nu-mi petrec timpul printre litere și ingredientele unei prăjituri, mă găsești lângă oamenii care mă fac fericită. Și lângă toți cățelușii mei.” - Cristina Oţel

Părerea mea

„Felinare stinse” a fost pentru mine ca un pansament aşezat pe o rană. Cu o acţiune complexă, romanul reuşeşte să îţi stârnească curiozitatea prin misterul personajelor, citind pagină după pagină până la sfârşit.

Sorina este o tânără adolescentă de doar 17 ani, având o vârstă potrivită distracţiei, însă ea are cu totul şi cu totul alte probleme. Este o adolescentă atipică, neînţeleasă de cei din jur, neînţeleasă nici de ea însăşi care are parte de o suferinţă constantă. Părinţii ei au o părere foarte proastă despre ea, de cele mai multe ori mama ei o ceartă pe motivul că nu o să reuşească în viaţă, că este "bună de nimic". Astfel, Sorina ajunge să se desconsidere, crezând că are numai defecte şi nu mai crede în oameni şi nici în ea.

Ceea ce nu îi dă pace este trecutul, trecut pe care nu şi-l mai aminteşte. Câteodată îi apar frânturi din trecut, dar nu reuşeşte să facă o legătură între ele. Ştie că pentru a completa puzzle-ul din viaţa ei, trebuie să găsească mai multe piese, ceea ce nu este deloc uşor, mai ales că nu ştie unde le poate găsi. 

De dragul persoanelor din jur, mai exact de dragul părinţilor, încearcă să le facă pe plac, să îi mulţumească. Sorina încearcă să fie bună la toate, pentru a-i convinge pe părinţii ei să petreacă mai mult timp cu ea. Însă, punctul de maximă intensitate apare atunci când părinţii ei acceptă o ofertă de lucru la un spital privat din Bucureşti, ea fiind nevoită să stea cu un străin, al cărui nume este Adrian. 

Încetul cu încetul cei doi se înţeleg din ce în ce mai bine, iar Sorina îşi arată adevărata mască doar în faţa lui. Însă, pe parcursul şederii lui, Sorina este convinsă că acesta va pleca mai devreme sau mai târziu de lângă ea, gândindu-se că este o povară pentru el să stea cu o adolescentă aflată într-o suferinţă acută.

Ceea ce o nelinişteşte cel mai mult pe Sorina este că toţi din jurul ei par să îi cunoască trecutul, numai ea nu îl cunoaşte. Iar când va afla, viaţa i se va schimba. Oare Sorina se va prăbuşi sau va reuşi să se ridice? Pentru a afla ce se va întâmpla în viaţa Sorinei, trebuie să citiţi cartea! 

„Felinare stinse” este o carte minunată care conţine tot ce îi trebuie pentru a fi considerată o carte bună. Am ras la multe dintre scene, am plâns, am fost enervată până peste cap de Adrian. Am apreciat-o pe Sorina, în schimb am avut o părere negativă despre părinţii săi; m-a enervat Adrian, dar mi-a şi plăcut de el, deopotrivă. Cartea aceasta a reuşit să îmi stârnească atâtea sentimente, încât ajungeam de la agonie la extaz în câteva secunde. Sinceră să fiu, acest roman merită mai multă atenţie decât primeşte. Vi-l recomand cu toată inima şi fiţi convinşi că nu veţi regreta dacă o să îl citiţi!


Citate preferate

„— Doar ține-mă de mână și nu-mi da drumul, că m-am săturat de întuneric.”

„Toate lacrimile mele… Ai spune că nu mai simt trădare din partea nimănui. Au curs de atâtea ori pe obrajii mei, din același motiv, încât aș fi crezut că s-au obișnuit cu situația. Ele, nu neapărat eu. Lacrimile mele au viață. Ele respiră și țipă în sufletul meu, ele vorbesc pe chipul meu și apoi se retrag. Dar se întorc mereu.”

„— Lectura a fost alături de mine mereu, la bine și la greu. Prietenul acela care nu te lasă niciodată.”

“În tot acest întuneric, tu ești felinarul meu aprins.”

RATING: 5/5


Sponsorizare



Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers.
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.
Share:
Read More

sâmbătă, 20 mai 2017

Recenzie: „În umbra paşilor tăi” - Vitali Cipileaga



Titlu: În umbra paşilor tăi

Autor: Vitali Cipileaga

Data apariţiei: 23 Decembrie 2016

Categorie: Beletristică 

Numărul de pagini: 242

Editura: Bestseller 




   Descriere

Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă.
Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?
Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări. O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.
Despre autorul romanului

Vitali Cipileaga este fondatorul www.devorbacutine.eu, o pagină web despre oameni, motivație și relații. A debutat cu „De vorbă cu Emma”, o carte de reflecții despre dragoste și viață, ce a cucerit inimile a zeci de mii de cititori. Este căsătorit și are un copil. „În umbra pașilor tăi”este primul său roman.

Părerea mea

Nu aveam mari aşteptări de la această carte, însă m-a surprins într-un mod plăcut. Cred că ce m-a făcut să îmi doresc să citesc cartea a fost coperta. După cum puteţi vedea şi voi, este o copertă misterioasă ce te face să te întrebi despre ce o fi oare vorba în carte (cel puţin asta mi s-a întâmplat mie, având în vedere că nu am citit descrierea până când nu am terminat cartea). Al doilea motiv a fost titlul ce m-a atras spre lecturarea acestui roman. 

Autorul mi-a stârnit interesul pe parcursul celor 42 de capitole prin naturaleţea evenimentelor relatate, sentimentelor descrise şi pe care le-am simţit profund, în ciuda faptului că se utilizează nararea la persoana a III-a. 

Cu cât citeam mai multe pagini, cu atât eram mai confuză şi povestea era ascunsă într-o taină, aflată, de abia, la finalul cărţii. Povestea este ambiguă, însă se poate citi cu uşurinţă în câteva ore. Personajele enigmatice creează intriga şi în momentul în care ajungi la acel moment, nu te mai poţi opri din citit, dorindu-ţi să aflii ce se va întâmpla în continuare. 

Începutul romanului este constituit de prăbuşirea lui Theodor din toate punctele de vedere, odată cu pierderea viitoarei sale soţii, Paula, într-un accident rutier la întoarcerea din Paris. Încă din primele pagini ne este prezentată şi povestea unui alt personaj, aflat între viaţă şi moarte pe un pat de spital. După o perioadă de 2 ani în care Theo uitase cum era să fii un om împlinit, în viaţa lui apare Laura şi încearcă să îşi acorde lui o şansă la fericire. Însă, trecutul nu-i dă pace şi se accentuează prin intermediul unor scrisori anonime primite din ce în ce mai des. Astfel, gândul că Laura ar putea să fie cea care îi trimite scrisorile anonime îl face să se îndepărteze de ea. 

În viaţa lui Theodor mai apare Carla, o tânără în vârstă de 18 ani ce dă dovadă de sensibilitate şi bunătate. Mi-a plăcut mult de ea, datorită optimismului pe care îl emană. 

În umbra paşilor tăi este un roman realist ce abordează tema eului interior. Cartea este despre iubire şi despre regăsirea noastră într-o lume ce pare pierdută. De asemenea, romanul evidenţiază că uneori iubirea poate fi eternă, chiar dacă persoana nu mai este fizic alături de noi, însă va rămâne veşnic în sufletul nostru. „În umbra paşilor tăi” ne învaţă că trebuie să ne regăsim fericirea de odinioară şi să ne lăsăm ajutaţi de cei dragi.

Încearcă să simți fericirea unei păsări atunci când este eliberată din colivie. Încearcă să trăiești viața unui fluture, știind că ea durează numai o zi.


Citate preferate


„Făcuse ceea ce nu reușea să facă în sufletul lui — ordine, pace, iubire. Și asta pentru că într-o zi își închise toate amintirile din trecut, cu rănile lui dureroase, într-un loc unde numai el avea acces.”

„Fericirea însăși e temporară, aproape că nu există. La ce bun atunci să nu te bucuri astăzi de ea?”

„Lumea nu e numai soare și zâmbet, frumusețea clipei pe care o trăim constă în diversitatea de care avem parte. Poți fi furioasă, zâmbitoare, enervată, poți fi orice vrei tu să fii. Nu vei fi mai puțin frumoasă și nici mai puțin fericită. Suntem oameni și acesta e cel mai mare dar…”

„Atunci când nu pleci, dar nici nu vrei să rămâi, provoci ambilor suferință.”

„Poți schimba un om, iubindu-l. Iar alegând să iubești, vei deveni nemuritor.”

RATING: 5/5


Dacă încă nu aţi citit cartea, eu  recomand  o faceţi!

Sponsorizare


Cartea a fost oferită de Editura Bestseller pentru recenzie. De altfel, îi mulţumesc şi autorului pentru concursul de pe pagină, fără el neavând loc. Mi-a plăcut mult cartea şi sper ca Vitali să ne încânte cu tot mai multe cărţi de genul acesteia! 
Cartea o puteţi achiziţiona de aici, cu doar 12,33 lei.

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

vineri, 28 aprilie 2017

Recenzie: „Sertarul cu ură” - Anca Zaharia



Titlu: Sertarul cu ură

Autor: Anca Zaharia

Data apariției: Septembrie 2015

Categorie: Poezie


ColecţieKarth


Numărul de pagini: 88

Editura: Herg Benet




Prezentare

„Sertarul cu ură te contaminează, într-un final, de viață, dar nu una îmbrăcată regulamentar și decent în haine care nu i se potrivesc, menite doar să dea bine în ochiul privitorului, ci una dezgolită și reală, așa cum poate fi și a ta, dacă ai avea curaj s-o privești în față. Iar ăsta e cel mai important și mai sincer lucru pe care-l poate face poezia pentru tine.” - Cristina Nemerovschi

În orice caz, poezia Ancăi-Elena Zaharia e dură şi directă, iar după ce o dezbraci (imaginar) de procedee & tehnici poţi vedea verdicte & concluzii tăioase & nemiloase: „fiecare punct negru e un răspuns/fiecare rid de la colțul gurii/e o întrebare/fiecare cută de grăsime de pe burtă/e o revoltă mută și apoi resemnare tristă“. Stări şi sentimente exprimate cu multă exactitate, ca-ntr-o strofă din poemul 59: „dacă nu apeși la timp/mori / dacă apeși mai devreme/cu o secundă/mori“. Un debut foarte tare. Lectură utilă şi… plăcută!”- Mihail Vakulovski

O voce poetică stranie, care poate să captiveze atenția. - Vlad Toma

Despre autoarea cărţii



M-am născut acum niște ani într-o zonă pe care regret că o știu. Toate explicațiile pentru varianta prezentă se găsesc acolo, în Moldova copilăriei mele, deci nu dați vina exclusiv pe mine. Nu-mi place că mă cheamă și Elena, dar am altele de rezolvat în viață, nu schimbarea unui prenume.

Citesc și scriu de pe la 2-3 ani, acestea erau alternativa la trăit în realitatea tristă de sat din Bacău.

Am făcut multă școală, toată pe la Facultatea de Litere (Universitatea Transilvania, Brașov), și evident că voi fi mereu o vânzătoare cu mare pasiune pentru citit. Am scris pe Hyperliteratura.ro timp de aproape 2 ani, scriu pe Serial Readers tot de vreo 2, am lucrat ca librar aproape 3 ani, încep zilnic câteva proiecte pe care nu le voi finaliza niciodată, dar toate au cumva legătură cu literele și hârtia. Blogul Irrefutabilis este cel mai longeviv proiect personal.
Am câștigat, în adolescență, premii la diverse concursuri de creație literară – fain mod de a-mi pretrece timpul. Îmi place să citesc (și asta e ușor), îmi place să scriu (asta e ceva mai greu), dar lucrul în care cred cu tărie acum, la 20 și puțin de ani, e că scrisul e singura activitate constantă din viața mea. Nu-mi plac oamenii, dar îmi plac cititorii!”

Părerea mea


Sertarul cu ură este primul volum de poezii pe care l-am citit până acum şi nu regret. Felul în care reuşeşte să transmită Anca, autoarea cărţii, este unic şi te impresionează. Sarcasmul şi ironia sunt de multe ori utilizate în poeziile ei, transmiţând într-un mod mai puţin întâlnit trăirile şi punctele de vedere ale Ancăi. Deşi poeziile Ancăi nu au rimă şi nu respectă structura poeziilor cu care m-am obişnuit de-a lungul timpului, ele au ceva aparte şi te fac să analizezi cu atenţie evenimentele din jurul tău, lăsându-ţi o amprentă în suflet. La început mi s-a părut destul de ciudată această abordare, dar pe parcurs m-am obişnuit cu stilul autoarei. 

Poeziile abordează diferite teme, majoritatea sunt inspirate din problemele cotidiene ale societăţii actuale şi de lumea crudă în care trăim. Cel mai mult mi-au plăcut temele despre iubire şi despre moarte ce au reuşit să mă emoţioneze. 

Titlul cărţii te intrigă să citeşti şi să aflii despre ce e vorba. Iar când începi să citeşti, realizezi că autoarea îşi exprimă părerile prin intermediul scrisului, sugerând că realitatea este crudă, dureroasă şi nu are milă faţă de nimeni. De altfel, cartea are ca sentiment predominant ura, ura dintre oameni ce este nemărginită. 

Citind cartea Ancăi, eşti nevoit să îţi deschizi ochii şi să priveşti cruda realitate în care trăim.

Citate preferate

„va fi bine să mă îmbrac cu tine” 

„nu-i frumos 
să visezi la nemurire 
atunci când ştii că eşti 
mort”

„nu ştii când eşti mort 
şi asta e cel mai bine” 

„dacă nu apeşi la timp 
mori 
dacă apeşi mai devreme 
cu o secundă 
mori” 

RATING: 3/5


I-am acordat 3 stele, deoarece unele poezii au fost destul de ciudate şi nu le-am înţeles prea bine. Dar în rest, cartea merită citită, căci te învaţă să fii realist.

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de autoare pentru recenzie. Cartea poate fi achiziţionată de aici, cu doar 9,90 lei. 


Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

luni, 24 aprilie 2017

Recenzie: „Nu te împiedica de mine, te implor!” - Georgiana Vâju



Titlu: Nu te împiedica de mine, te implor!

Autor: Georgiana Vâju

Anul apariției: Decembrie 2016

Categorie: Literatura Română

Colecţie: Alfa

Numărul de pagini: 202

Editura: Quantum Publishers




Descriere

„O relație pasională, ce o consumă și o intoxică, dar de care a căpătat o dependență periculoasă, o aduce pe Ana în pragul confuziei. Dându-și seama că derapează, se internează de bunăvoie într-un sanatoriu pentru a-și trata suferințele sufletului.

Aici îl cunoaște pe Iv, medicul ei curant...”

Despre autoarea romanului

Eu nu scriu de când mă știu; de fapt, habar nu am de când scriu, știu doar că o fac. Îmi plac cuvintele nerostite, cele care prind contur în gând, dar din varii motive rămân captive acolo. Și e păcat, pentru că, de foarte multe ori, se întâmplă ca întreaga noastră ființă să fie concentrată în gânduri fără glas. Ca să prindă viață și cele nerostite, eu le-am eliberat. Și mi-a plăcut, s-au adunat, s-au conturat.”- Georgiana Vâju

Părerea mea

Mi-am dorit cu ardoare să citesc această carte în urma unui citat viral pe care l-am văzut pe Facebook. Mă făcea curioasă, în ciuda faptului că nu ştiam nimic despre carte şi totuşi mă atrăgea atât de mult. Aflând din ce carte este, bineînţeles că am căutat pe internet o poză cu coperta romanului şi am rămas plăcut impresionată de ce am văzut. În clipele ce au urmat mi-am dat seama că trebuie să o citesc.


„Nu te împiedica de mine, te implor!” este un roman de dragoste cu tentă psihologică ce ilustrează sentimentele umane şi se focusează pe ele. Iubirea, pasiunea, dorul, tristeţea şi suferinţa reprezintă amalganul de sentimente prin care trece Ana, personajul principal de altfel, o femeie în vârstă de 32 de ani care, de bună-voie, se internează într-un sanatoriu pentru a-şi reface sufletul. Însă, ce nu ştie ea este că acolo inima ei va deveni mai confuză odată cu apariţia medicului ce o are în grijă.

Cartea este scrisă la persoana I, Ana împărtăşindu-ne toate ideile, sentimentele şi gândurile ce o apasă pe parcursul şederii la sanatoriu şi nu numai. Încetul cu încetul ajunge să îi destăinuie medicului ei motivul pentru care a ajuns în stare de depresie. Ce o adusese pe Ana în pragul suferinţei era o dragoste neîmpărtăşită din trecut, pe care, dorindu-şi să o depăşească, s-a avântat într-o relaţie ce s-a dovedit într-un final a fi toxică, provocându-i o dependenţă incredibil de periculoasă. Între cei doi a fost la început pasiune, dar atât. Ţineau unul la altul, dar nu erau îndrăgostiţi. Mai degrabă între cei doi era o relaţie specială de prietenie. 

Ajunsă la sanatoriu, în cabinetul doctorului are o discuţie cu acesta şi aflăm care sunt viciile Anei şi care sunt pasiunile ei.

„― Am vicii. Fumez şi beau găleţi de cafea. Nu consum alcool, măcar atât. 

[...] 

- După vicii, am tot felul de pasiuni, unele mai domestice, altele mai ciudate: să privesc cerul, gâzele, să văd plantele crescând, săascult susurul apei, să merg desculţă prin ploaie şi prin nisip, să conduc, să ascult muzică la maximum în căşti şi să desenez. Îmi place culoarea albastru şi toate nuanţele din spectrul ei, îmi plac animalele, hainele sport, îmi place să mă port fără machiaj.”

Ivan Dumitru este medicul de cel mult 40 de ani, care are grijă de Ana în cele 4 săptămâni în care pacienta va fi acolo. Ana îl vede ca pe un bărbat misterios, serios şi, deşi doctorul vrea să ascundă de ochii lumii, este şi trist. Ce am apreciat la această secvenţă este sinceritatea pe care o gândeşte protagonista la adresa aspectului fizic al lui Iv. Mai mult chiar, ea apreciază sufletul, nu aspectul fizic care e trecător.

„Abia acum îl vedeam. Era înalt şi avea nişte ochi căprui calzi şi blânzi. Nu era un bărbat frumos să-ţi pice faţa, dar nici urât să dai să fugi, avea un aer de mister, seriozitate şi tristeţe. Părea un suflet bun, eu puteam vedea dincolo de chip, şi acolo era căldură.”

Relaţia dintre Ana şi Iv evoluează treptat; încet, dar sigur. Între ei se leagă ceva mai profund decât relaţia dintre un doctor şi o pacientă. Ba chiar Iv nu îi ascunde faptul că începe să nutrească sentimente pentru ea. Şi ea, de altfel, simte chimia dintre cei doi şi consideră că Iv ar putea fi ancora ce îi va salva sufletul de dependenţa toxică ce nu îi dă pace. 

Pe de o parte, Ana simte că nu poate să îi răspundă cu aceleaşi sentimente, din cauza neîncrederii pe care o avea în ea.

Vai, Iv! Să nu te încrezi în mine niciodată. Sunt un dezastru. Şi mai ales, nu te împiedica de mine, te implor! O să-ţi fracturezi sufletul. 

Dacă va depăşi starea de depresie în care se află şi dacă vreţi să aflaţi cum va decurge relaţia dintre Ana şi Iv, veţi putea afla doar dacă citiţi cartea. Eu vă recomand să o faceţi, deoarece este o lectură uşoară pe care o citeşti în câteva ore, datorită modului autoarei de a scrie şi vă asigur că, odată ce intraţi în poveste, nu o să mai puteţi să vă opriţi până nu o terminaţi. 

Povestea însă nu se va sfârşi la finalul romanului, deoarece urmează să fie publicat volumul al doilea pe care abia aştept să îl savurez din plin, la fel ca şi pe primul.

Mai jos aveţi şi trailer-ul cărţii.



RATING: 5/5



Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers.
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilorputeţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.
 
Share:
Read More

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Recenzie: „Între pământ şi apă” - Raluca Andreea Chiper



Titlu: Între pământ şi apă

Autor: Raluca Andreea Chiper

Data apariției: Iulie 2016

Categorie: Romance

Numărul de pagini: 368

Editura: Quantum Publishers





Descriere

Karina Baldin, o tânără balerină ce promite să lumineze cele mai cunoscute scene ale lumii cu talentul său, se îndrăgostește de noul fotograf al Academiei de Balet. Pentru inima ei neîncercată până atunci de astfel de sentimente, emoțiile acestei iubiri se dovedesc covârșitoare, mai ales că legătura dintre cei doi nu este dintre acelea pe care societatea să le vadă cu ochi buni.

Scriitoarea Raluca Andreea Chiper, un talent indiscutabil al literaturii contemporane, ne poartă cu a sa măiestrie magică în mânuirea cuvântului scris, în lumi care ne captivează în totalitate. Între pământ și apă este o lectură la care cititorul se va gândi multă vreme după ce a întors și ultima pagină.

Părerea mea

Între pământ şi apă este o carte cu o poveste de viaţă care te emoţionează pe tot parcursul lecturării romanului. Scriitoarea reuşeşte să se joace cu emoţiile într-un mod deosebit prin prisma limbajului expresiv. Aceasta se foloseşte de sentimentele transmise, pe care le accentuează intens, pentru a face ca cititorul să se simtă implicat în acţiunea trăită de personaje. Mi-a plăcut mult felul în care erau descrise trăirile personajelor în strânsă relaţie cu vremea de afară, deşi, sinceră să fiu, la început mă cam săturasem de paginile umplute cu descriere şi îmi doream să ajung mai repede la partea cu acţiune.

Scriitoarea îşi începe romanul cu un text destul de lung de al lui Luis Borjes, având că temă viaţa şi învăţămintele ei de-a lungul timpului. Voi lăsa mai jos un citat pe care îl ador.

Cu timpul îţi dai seama  fiecare experienţă trăită nu se va mai repeta niciodată.

Romanul surprinde atât trecutul protagonistei, cât şi prezentul în care supravieţuieştecăci de trăit, a încetat  o facă cu mult timp în urmă. Karina Baldin este o balerină în floarea vârsteila cei 18 ani ai săi, cu un viitor ce poate  îi surâdă în lumea artisticăAsta până îl întâlneşte pe el, pe noul fotograf al Academiei de Balet la care Karina studiază.

Deşi la prima vedere Karinei nu îi place de Dragoş, fotograful Academiei, după câteva întâmplări ajunge să îşi dorească prietenia lui. Ceea ce nu ştie ea este faptul că acea prietenie va deveni o iubire obsesivă din partea ei ce îi va face bine, dar şi mult rău. Ajunge să se culce cu el în gând şi să se trezească tot la fel. 

Karina Baldin este o tânără destul de ciudată, având în vedere că nu se apropie de colegii de la Academie. Este mai mereu tristă, îngândurată şi visătoare. Când nu este la antrenamente, îi place să stea singură împreună cu gândurile ei. Depune mult efort la antrenamente pentru a ajunge prim-balerină, în ciuda rănilor sângerânde ce îi atacă în permanenţă picioarele. Karina este implicată pentru a-şi atinge ţelul până să îl cunoască pe el.


Dragoş Ahtum este un celebru artist căruia îi place să picteze, să deseneze şi să fotografieze. Este un familist, având o soţie frumoasă şi trei copii minunaţi. 

Cei doi ajung să se cunoască în ziua când, Dragoş împreună cu fiica lui sosesc la Academia de Balet pentru rolul de Cenuşăreasa, cu ocazia zilei de naştere a fiicei lui. Cea care o vrea pe Karina să danseze la ziua de naştere este însăşi sărbătorita, deşi tatăl ei crede că ar fi mai bine să se mai uite la alte fete. 
Încă de la această primă întâlnire, Karina îşi doreşte să îi demonstreze lui Dragoş că nu este o copilă şi că este o balerină excepţională. După aceea, în inima fetei apare dorinţa de a lega o prietenie cu Dragoş. Cei doi comunică prin intermediul mesajelor o bună perioadă de timp, Karina ajunge să se distanţeze şi de puţinii prieteni pe care îi are şi în gândul ei apare numai el. Concentrarea şi silinţa de a da tot ce e mai bun la antrenamente scad, dezamăgindu-şi astfel instructorii.

―Karina...eşti ciudată! Chiar nu mai vrei  îţi revii?

Iubirea pe care Karina i-o poartă lui Dragoş o distruge şi o aduce la viaţă, deopotrivă. Ea îl iubeşte obsesiv şi sincer, dar oare el nutreşte aceleaşi sentimente? 

Nepăsarea lui în multe clipe, ignoranţa de a-i răspunde Karinei la mesaje îi provoacă acesteia suferinţă, multă suferinţă. Şi totuşi, tânăra fată acceptă şi îl iartă de fiecare dată, deoarece Dragoş devenise ca un drog pentru ea.

…mă trezeam în fiecare dimineaţă în altă viaţă, într-una care parcă nu ar trebui să îmi aparţină, şi totuşi era a mea, nu mă puteam desprinde de ea.

Pentru a afla cum evoluează situaţia dintre cei doi, vă las pe voi să aflaţi! Sunt sigură că o să rămâneţi şi voi surprinşi. 

„Între pământ şi apă” este o lectură emoţionantă ce evidenţiază sensibilitatea cu care autoarea a scris cartea şi se observă cu uşurinţă că este un roman scris cu sufletul şi transpus prin intermediul cuvintelor.

Citate preferate

Dorul este o luptă continuă între înţelepciune şi demenţăîntre visare şi realitate. 

momentele sunt ca stelele. Apar, sclipesc, apoi pier.

Oamenii intră în viețile noastre pe neașteptate, mai întâi ca străini, mai apoi ca obligație, ca să ne transforme, să scoată la iveală adevărata ființă din noi, să ne cioplească, să ne schimbe pentru totdeauna.


RATING: 5/5



Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilorputeţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook
Share:
Read More