luni, 17 iulie 2017

, , , , ,

Recenzie: „Rochia aurie” - Theo Anghel


Titlu: Rochia aurie

Autor: Theo Anghel

Anul apariției: 2016

Categorie: Literatura Română

Colecție: Romance

Numărul de pagini: 248

Editura: Quantum Publishers


Descriere

„Ana Simion este fiica unor imigranți români pe tărâmul tuturor posibilităților. În urma unei întâlniri pe nevăzute, aranjată de o prietenă, cunoaște un bărbat pe care îl antipatizează, fără drept de apel, încă din primele minute. Dorind să pună capăt serii dezastruoase, îl refuză categoric. Însă individul face parte din tagma celor ce nu acceptă un NU din partea sexului slab. Rănit în orgoliu, își iese din fire, și o atacă pe Ana în toaleta localului. Țipetele ei atrag atenția unui necunoscut care o salvează în ultimul moment.
Mason Hart face parte dintr-o familie bună, însă puțin cam ciudată. Atrasă în mijlocul acestui grup pestriț de sentimentele pe care începe să le aibă față de Mason, viața banală a Anei este dată peste cap.”


Despre autoarea romanului


„Scriu din copilărie când, cucerită de stilul lui Dumas, inventam și eu muschetarii mei bucureșteni, însă niciodată nu mi-a trecut prin cap c-o să ajung să public. S-a întâmplat, și e fabulos!” - Theo Anghel

Părerea mea

Mi-a plăcut atât de mult cartea, încât a reușit să mă scoată dintr-un imens reading slump. Și ar fi fost bine dacă aș fi exagerat, dar timp de o săptămână și jumătate nu am putut să mai citesc nicio carte. Și pentru mine e mai îngrozitor decât pare!

Am mai spus-o și o repet, ador cărțile de dragoste! Pur și simplu îmi dau o stare de bine și mă fac să uit de mine, ceea ce nu toate cărțile reușesc. 

La început povestea dintre Ana şi Mason pare destul de banală. Mason o salvează pe tânăra fată din ghearele atacatorului ei, apărând la momentul potrivit, iar cu timpul se îndrăgosteşte iremediabil de el, de gesturile tandre pe care fermecătorul bărbat i le face. Mason îi acordă atenţie şi afecţiune, de care are mai mult ca oricând nevoie. O invită la Operă, îi oferă chiar o frumoasă rochie aurie şi un colier cu numele fetei pentru a le purta la eveniment. Fericirea pe care începe să o simtă alături de Mason nu durează prea mult, căci acesta dispare din viaţa Anei o bună perioadă de vreme, timp în care gândurile rele o copleşesc pe Ana şi nu îi dau pace. 

„Un gând sfâşietor i se strecură pe nesimţite în suflet: acela că nu fusese decât un capriciu trecător, o distracţie de moment a unui băiat de bani gata, un răsfăţat al soartei obişnuit să i se satisfacă orice capriciu, chiar şi acela de a juca pe degete inima unei fete.”
În tot acest timp este nevoită să îşi reia viaţa plictisitoare pe care a dus-o înainte de a-l cunoaşte pe Mason. Într-o zi, însă, la complexul sportiv la care lucrează ca instructoare de fitness, vine vestea că altcineva va fi patronul complexului. Întâmplător sau nu, cel ce devine şeful Anei este chiar Mason Hart, tânărul american cu ochi verzui de care a fost atrasă la prima vedere. 

În aceeaşi zi, Mason surprinde o conversaţie profundă dintre Ana şi Greg - un angajat al aceluiaşi complex -, crezând că cei doi sunt împreună. Simte că pământul îi pică de sub picioare la gândul că şi-a dat seama prea târziu că începe să nutrească sentimente pentru Ana şi acum e prea târziu. Până la urmă Ana şi Mason lămuresc această neînţelegere, deoarece Greg doar îi cerea ajutorul tinerei fete pentru a o cuceri pe prietena ei, Irene. 

Ea, o tânără instructoare de fitness aflată pe meleaguri stăine, cu o viaţă simplă şi modestă, însă cu o inimă pură. 
El, un bărbat tânăr, atrăgător, bogat, dar cu o inimă zdruncinată. 
Ambii au ceva în comun şi acel ceva reprezintă o etapă din copilăria lor. Ambii au nevoie să simtă din nou iubire şi o găsesc în braţele celuilalt. 

Însă totul se schimbă când fratele lui Mason revine în viaţa acestuia cu pretextul că mama lor l-a chemat şi i-o dă peste cap. Între Mason şi George există o ură născută cu mulţi ani în urmă, dar motivul îl aflăm mai târziu. 

Trecut. Ură. Competiţie. Răzbunare. Sunt cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie relaţia dintre cei doi fraţi. 

Văzând cât de mult o iubeşte Mason pe Ana, George îşi propune să o cucerească pe cea care i-a furat inima fratelui său, bineînţeles pentru a-l face din nou să sufere. George are ocazia perfectă de a-l răni pe fratele lui la un bal mascat când îmbracă costumul pe care ar fi trebuit să îl poarte Mason. Astfel, crezând că cel în costumul lui Zorro este însuşi Mason, Ana este indusă în eroare şi îl sărută pe George.

„— Să vă spun eu ce! interveni Mason cu un ton pe care l-ar fi vrut amuzat, dar cei care îl cunoşteau bine ştiau că nu este decât o mască. Pentru că a aflat că eu doream acel costum... şi îl ştiţi pe George, mereu vrea ce vreau şi eu!” 
Ceea ce m-a bucurat a fost că Ana şi Mason au reuşit să discute deschis şi să lămurească şi această problemă. Ba chiar mai mult, au avut ocazia de a-şi mărturisi sentimentele şi de a forma oficial un cuplu. 

„— Mă iubeşti mai puţin când mă port ca un nătărău? întrebă. Atunci am nevoie să mă iubeşti mai mult!”

Noi intrigi încearcă să le pună în pericol relaţia, trecutul revenind în viaţa lui Mason, iar Ana nu ştie dacă mai poate accepta asemenea secrete. 

Dacă vreţi să aflaţi ce s-a întâmplat între cei doi îndrăgostiţi, dar şi pentru a afla motivul pentru care cei doi fraţi au devenit duşmani, trebuie să citiţi cartea! Eu vă spun doar atât, un cuplu se dezbină, iar altul are un final fericit. Nici dacă aş vrea nu v-aş putea spune mai multe, fiindcă merită să citiţi chiar voi romanul! 


Rochia aurie este o carte despre iubirea sinceră dintre două persoane, cu toate că statutul social este unul diferit. Rochia aurie ne de monstrează că nu doar poziţia în societate contează, ci şi interiorul unei persoane!

Citate preferate


„— Frumuseţea se află în ochii celui ce priveşte!” 

„Îl iubea atât de mult, încât se simţea pierdută, ca şi când nu şi-ar mai fi aparţinut.”

RATING: 5/5


Sponsorizare


Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!
Cartea poate fi comandată de aici.
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

miercuri, 12 iulie 2017

, , ,

Recenzie: „Inimi chimice” - Krystal Sutherland



Titlu: Inimi chimice

Titlu original: Our Chemical Hearts

Autor: Krystal Sutherland

Traducere: Bogdan Voiculescu

Data apariţiei: Noiembrie 2016

Categorie: Literatură contemporană

Colecţie: Young Adult

Numărul de pagini: 368

Editura: Storia Books




Descriere

„Henry Page nu a fost niciodată îndrăgostit. Se consideră un spirit romantic fără speranță, căruia nu i-a fost dat să întâlnească iubirea la care speră — una de tipul celor din filme, care să-i facă inima să tresară și să nu-l lase să doarmă și să mânânce. În schimb, s-a mulțumit să învețe ca să ia note mari și să intre la o facultate bună, dar și să devină în sfârșit redactor-șef al ziarului de liceu. În clasa a XII-a, într-o zi de joi, la prima oră, își face apariția Grace Town, iar Henry și dă seama că totul se va schimba.
Grace nu seamănă cu fata din visurile lui — merge în baston, poartă haine băiețești care-i sunt prea mari și pare să facă duș cam rar. E limpede că ceva e defect în ființa lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atât mai frumoasă și își dorește mai mult ca orice s-o ajute să-și lipească bucățile pierdute din suflet.”



Krystal Sutherland dezvăluie complexitatea sentimentelor de iubire şi durere şi creează o poveste plină de personaje fascinante şi memorabile.” - Publishers Weekly





„Această carte surprinde emoţiile dezordonate, stânjenitoare şi mistuitoare, inerente primei iubiri.” - Entertainment Weekly


Despre autoarea romanului



Krystal Sutherland s-a născut şi a crescut în Townsville, Australia, unde iarna nu a venit niciodată. A locuit în Sidney, unde a condus revista studenţească a universităţii la care a studiat, în Amsterdam, unde a fost corespondent străin, şi în Hong Kong. Krystal a făcut un stagiu de pregătire la Bloomsbury Publishing şi a fost nominalizată pentru premiul Queensland Young Writers Award. Nu are animale de casă şi nici copii, însă îi place să dea nume obiectelor neînsufleţite: în Olanda a avut o bicicletă numită Kim Kardashian şi un velociraptor mic, gonflabil, pe nume Herbert. 

Inimi chimice este romanul său de debut.

Părerea mea


Întâi de toate uitaţi-vă la coperta cărţii! Nu-i aşa că-i minunată? Cei de la editura Storia au făcut o treabă incredibilă şi coperta noastră este de mii de ori mai reprezentativă şi mai frumoasă decât originalul, sincer. Cel puţin aşa mi se pare mie. 

Între mine şi romanul Inimi chimice clar a fost chimie la prima vedere. Mi-a plăcut întotdeauna chimia, chiar dacă de cele mai multe ori nu o pot înţelege în totalitate. Metaforele care aduc în discuţie această ştiinţă exactă mi se par geniale şi te fac să stai şi să meditezi asupra citatelor respective. 
Chiar dacă la început nu aş fi crezut că o să îmi placă atât de mult această carte, din cauza stilului comun cu care scrie autoarea, pe parcurs Krystal Sutherland a ajuns să mă impresioneze în cel mai plăcut mod posibil. 

Inimi chimice este un roman ce merită citit de oricine, în special de adolescenţi, este un roman cu şi despre adolecenţi, ce are în prim plan prima iubire (poate chiar şi ultima, cine ştie?!), prietenia, suferinţa, toate astea conturează un posibil destin pentru personajul principal.



Henry Page este un băiat simplu ce învaţă din greu pentru a obţine note mari şi pentru a urma o facultate bună. Îşi doreşte chiar să devină redactorul-şef al ziarului de liceu. Însă este diferit de prietenii lui, deoarece Henry nu a fost niciodată îndrăgostit. Asta până când o cunoaşte pe Grace Town şi face ca lumea lui Henry să se schimbe radical. 

Era prima oară când îmi doream să mă implic. Era prima oare când, poate, simţeam că cineva merită efortul.
Doar că Grace este diferită şi Henry ştie prea bine acest lucru. Grace Town păstrează vie amintirea fostului iubit care a murit într-un accident, purtând numai haine bărbăteşti şi nu are preocuparea de a se îngriji în niciun fel. E de părere că nu merită să îşi refacă viaţa. Henry află toate astea pe parcurs şi ştie că nu mai e cale de întoarcere, ori o va repara pe Grace şi va putea trăi fericit alături de ea, ori îşi va face rău singur, amăgindu-se cu o iluzie, cu imaginea unei fete perfecte. 

„Mi-am amintit că mie îmi plac lucrurile stricate, lucrurile zgâriate, îndoite sau crăpate şi că, probabil, de asta mă-ndrăgostisem, de fapt, de Grace, încă de la început.” 
Toţi prietenii lui sunt de părere că ar trebui să renunţe la Grace, însă el vrea din răsputeri să afle cine este fata misterioasă cu nume de oraş şi să descopere de ce merge în baston, de ce merge în fiecare zi la cimitir unde zace plângând, de ce nu se îngrijeşte şi de ce nu mai scrie. 
Ea şi Henry sunt obligaţi să lucreze împreună la ziarul şcolii, însă Grace acceptă cu condiţia că ea nu va fi nevoită să scrie niciun articol. 

Dacă oamenii sunt, aşa cum se zice, înfăptuiţi din bucăţele de univers, atunci sufletul ei e făurit din stele şi haos.


Pentru a afla ce se va întâmpla între Henry şi Grace vă invit să citiţi romanul. Toate răspunsurile se află doar în carte! 

Inimi chimice este un roman pe cât de fascinant, pe atât de dur, un roman ce te izbeşte de cruda realitate, un roman despre pierderi şi regăsiri.

Citate preferate

„Uneori se produce o explozie ca o supernova şi apoi sentimentul se risipeşte treptat. Suntem cu toţii doar inimi chimice.” 

„Oamenii devin perfecţi când nu-ţi rămâne decât amintirea lor.” 

„Nu e nevoie ca dragostea să dureze o viaţă întreagă să poţi spune că e adevărată. Nu poţi judeca calitatea unei iubiri după durata ei.” 

„Te iubesc aşa cum trebuie iubite anumite lucruri întunecate, în secret, undeva între umbră şi suflet.”

RATING: 5/5


Un roman impresionant pe care vi-l recomand cu toată inima!

Sponsorizare


Cartea a fost oferită de Editura Storia Books pentru recenzare, cărora le mulţumesc frumos! 
Cartea se poate comanda de aici
Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

luni, 10 iulie 2017

Book Haul | Iunie 2017


Fiindcă luna iunie a fost o lună foarte bună, cu multe cărţi primite/achiziţionate, m-am gândit să vă arăt şi vouă noile cărţi din biblioteca mea. Am reuşit să strâng 25 de cărţi şi sunt mai mult decât entuziasmată de acest lucru! 


Primele cărţi pe care le-am primit chiar de 1 iunie sunt de la noul meu colaborator, şi anume Editura Herg Benet


  • Anomalii, de Sadie Turner & Colette Freedman
  • Inima mea şi alte găuri negre, de Jasmine Warga (vezi recenzia aici)
  • Fata cea bună, de Mary Kubica (vezi recenzia aici)
  • Contesa Aneke (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #1), de Cristina Nemerovschi (vezi recenzia aici)



  • Spune-mi trei lucruri despre tine, de Julie Buxbaum (vezi recenzia aici)
  • Salvând-o pe Francesca, de Melina Marchetta
  • Inimi chimice, de Krystal Sutherland
  • O fată din bucăţi, de Kathleen Glasgow

De pe pagina Porţia de citit am câştigat o carte frumoasă.


  • Întoarcere la casa de vară, de Jude Deveraux

Mi-a cumpărat şi mama două cărţi. ☺


  • Umbra, de Neil Jordan
  • Amintiri şi secrete, de Sandra Brown

De ziua mea am primit o trilogie şi încă două cărţi de la bunele mele prietene.


  • Trilogia O tragedie americană, de Theodore Dreiser
  • Sora pierdută, de Flynn Berry
  • Anna în veşmânt de sânge, de Kendare Blake

Cărţi achiziţionate de mine.


  • Europa, de Tim Parks
  • Casa îngerilor, de Pascal Bruckner
  • Ultima scrisoare de dragoste, de Jojo Moyes
  • Sora lui Caroline, de Sheila O'flangan
  • Elita, de Kiera Cass



  • Aviatoarea, de Sandra Coroian
  • Nebunul alb, de Allex Truşcă
  • Eu împotriva mea, de Daniel Botea
  • Rochia aurie, de Theo Anghel

* * *
Acestea au fost cărţile pe care eu le-am adunat în luna iunie. Voi ce cărţi aţi primit/achiziţionat?


Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

miercuri, 5 iulie 2017

,

This or That Book Tag


Fiindcă nu am mai făcut un tag de pe vremea când aveam 15 ani, m-am gândit că a sosit timpul să mai fac unul. 
Îi mulţumesc Mihaelei de la The cemetery of books pentru nominalizare! Tag-ul a fost creat de Ayunda de la Tea and Paperbacks

Regulile sunt: 

  • menţionează creatorul tag-ului; 
  • menţionează blogger-ul care te-a nominalizat; 
  • alege o variantă de răspuns din cele două; 
  • dă tag altor persoane pentru a realiza şi ele acest tag.

Preferi cititul în pat sau în alt loc? 


Cu siguranţă aleg patul; e cel mai comod şi mai relaxant loc pentru citit.

Personaj principal feminin sau personaj principal masculin? 

Sincer, nu contează. Atât timp cât cartea este frumoasă, acest amănunt este neimportant pentru mine. 

Gustări dulci sau sărate?


Gustările dulci, clar! Sunt înnebunită după ele. 

Trilogiile sau seriile alcătuite din mai multe volume? 

Trilogiile, căci ele conţin toate elementele necesare pentru a se contura o poveste reuşită, fără a se lungi povestea dacă nu mai este nevoie. 

Naraţiune la persoana I sau a III-a? 


Naraţiune la persoana I, aşa pot să intru mai bine în pielea personajului principal, ca să simt ce simte şi el. 

Cititul în cursul nopţii sau în cursul dimineţii? 


În cursul nopţii, că dimineaţă dorm până la 10-11, dacă nu chiar 12. 

Librărie sau bibliotecă? 



Librăria online, e mai uşor să îţi iei cărţile pe care le vrei şi, de cele mai multe ori, le poţi cumpăra cu reduceri foarte mari, gen 50% sau chiar mai mult. 

Cărţi care îţi provoacă râsul sau cărţi care te fac să plângi? 



Îmi plac cărţile care mă fac să plâng (ciudat, ştiu), fiindcă ele transmit ceva, mai exact o emoţie puternică pentru a ajunge să verşi lacrimi. Nu prea citesc cărţi care mă fac să râd. 

Copertă albă sau neagră?


Neagră, ador cărţile care au coperta neagră! Îi dă un aspect misterios şi mă atrag mai mult spre a le citi, în comparaţie cu o copertă albă. 

Roman psihologic sau de acţiune? 

Acum că e vară prefer cărţile ce se citesc uşor, aşa că aleg romanul de acţiune. 

Şi cam ăsta a fost tag-ul. Sper că v-a plăcut şi vouă, căci mie mi-a plăcut foarte mult! 
Oricine poate prelua tag-ul, dar vreau să nominalizez în mod special câteva persoane: Ana de la Far away from reality, Denisa de la We Fall In Love With BooksIoana, Şniţel, Alexandra de la Alex citeşte şi reciteşte şi nu în ultimul rând Adelina de la Bibliomaniac.

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

sâmbătă, 1 iulie 2017

, , ,

Recenzie: „Contesa Aneke” (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #1) - Cristina Nemerovschi



Titlu: Contesa Aneke

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariţiei: Mai 2017 (ediţie cartonată)

Categorie: Ficţiune

Colecţie: Cărţile Arven

Numărul de pagini: 232

Editura: Herg Benet





Descriere

„Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?”

Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate.

Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.
Părerea mea

Am terminat de curând primul volum al trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” şi mi-a plăcut la nebunie. Spre marea mea surprindere, prin intermediul acestui volum am realizat că mă atrag şi altfel de cărţi pe care nu am încercat să le descopăr până acum. Dar când am văzut coperta cărţii (care este wow, după părerea mea), am zis că trebuie să îi acord o şansă şi mă bucur că am făcut-o, fiindcă povestea este la fel de interesantă că şi coperta romanului. 

Deşi este prima carte pe care o citesc de la Cristina Nemerovschi, ea a devenit una dintre autoarele din România pe care eu le admir cel mai mult, datorită stilului lejer pe care îl adoptă în scrierile sale şi, totodată, captivante printr-un vocabular uşor, utilizat zilnic în orice loc, fără cuvinte pompoase care pot încurca cititorul. Să reuşeşti să atragi lectorul printr-un limbaj natural mi se pare incredibil şi Cristina are toate laudele mele la adresa acestui aspect!


Alexandra este o adolescentă rebelă care se îndrăgosteşte iremediabil de fratele ei vitreg, motiv pentru care mama acesteia o trimite în vacanţa de vară într-un sat, izolat, uitat de lume din Transilvania. Odată ajunsă în satul V., află de existenţa unei crime care a marcat întreg satul mai bine de un secol. De la localnicii din zona aceea, descoperă tragedia prin care a trecut frumoasa contesă Aneke, fiind acuzată de incest şi de vrăjitorie. Deşi Aneke a încercat să îşi salveze viaţa, adăpostindu-se în căsuţa din pădurea de lângă castel, sătenii au prins-o, au legat-o de un copac şi i-au dat foc. Sătenii au considerat că Aneke era vinovată pentru moartea subită a animalelor lor. Dar oare chiar a dispărut contesa?



„La mulţi ani după moartea ei, oamenii spuneau că începuseră să-i vadă fantoma într-o căsuţă simplă, din piatră şi ciment, aflată lângă ruinele castelului.” 

Curioasă din fire şi din lipsă de ocupaţie, Alexandra se simte atrasă de povestea frumoasei contese şi îşi doreşte să afle adevărata poveste din spatele zvonurilor auzite. Ba mai mult, aceasta adoră poveştile cu vrăjitoare, vampiri şi tot ce ţine de întâmplări neobişnuite. De asemenea, se regăseşte în povestea de iubire pe care a avut-o Aneke alături de fratele ei vitreg. 


„Mă regăseam în povestea Anekei. Şi eu eram îndrăgostită de fratele meu... Lumea era mai îngustă la minte pe atunci, îmi ziceam fără pic de îndoială. Nu ştiu cum aş fi reacţionat eu acum dacă m-ar fi ameninţat cineva cu moartea, pentru că îl iubeam, în cel mai carnal mod posibil cu putinţă, deocamdată, ce-i drept, doar în imaginaţia mea, pe cel care îmi era frate după mamă... Cu ce drept să mi se ceară asta? De unde să ştie oamenii străini cât de intensă era iubirea mea?”
Chiar dacă şi-ar fi dorit să rămână în Bucureşti alături de Răzvan - fratele ei vitreg -, reuşeşte să vadă frumoasele împrejurimi pe parcursul călătoriei sale până în satul transilvănean. 

„Drumul spre V. a fost de vis. Oricâte fotografii mi-ar fi arătat mama, niciuna nu se compara cu ce vedeam acum pe viu. Dealuri care se ridicau unul în prelungirea altuia, căsuţe aşezate pe vârf, animale care păşteau atât de liniştite...”

M-am simţit ca şi cum aş fi acolo lângă Alexandra, de fiecare dată când se aventura şi mergea prin pădurea unde se afla casa bântuită în care se refugiase cu 100 de ani în urmă Aneke, ca şi prin ruinele fostului castel. Alţi oameni s-ar fi simţit îngroziţi de meleagurile acelea, însă Alexandra nu; ea simţea o atracţie inexplicabilă pentru acele locuri şi voia să afle mai multe despre viaţa contesei. Personajele care îi apar în cale sunt misterioase, ciudate şi te fac să îţi pui mii de întrebări. Desigur, întrebări care nu îşi găsesc răspunsuri. Tânăra adolescentă face cunoştinţă cu Lorena - ghicitoarea satului-, şi cu fiica ei în vârstă de 9 ani pe nume Nori. De la ghicitoare află tot mai multe detalii despre Aneke, cum ar fi faptul că Aneke şi Lorena sunt surori vitrege. Urmând ca în altă zi să fie întâmpinată în beciul fostului castel de un bărbat tânăr şi atrăgător, care se prezintă a fi Mathias - fratele vitreg al Anekei, soţul Lorenei şi tatăl lui Nori -. Da, aţi citit bine! Avem de-a face cu o poveste destul de complicată, nu-i aşa?!


După ce află toate astea, reacţia Alexandrei este normală, iar dacă aş fi fost în locul ei, nu m-aş fi aventurat să pun cap la cap toate detaliile oferite. Cel mai probabil aş fi fugit unde văd cu ochii!

Vorbea, fireşte, cu Mathias. Care îi era, dacă era să fiu îndeajuns de nebună şi eu cât să-i cred vorbele, atât soţul, dar şi fratele ei vitreg. Însă nici asta nu era cel mai neobişnuit lucru, ci pretenţia lor de a fi fraţii contesei care trăise în veacul trecut. Ce sat de oameni ameţiţi, mi-am spus din nou, dar nu fără o mică doză de admiraţie. 


Nu pot să zic că mi-a plăcut prea mult de Alexandra, dar pe Răzvan nu l-am putut suporta deloc şi o să vă spun şi de ce. Răzvan este tipul bărbatului tânăr, indiferent (după cum se comportă, n-ai zice că o iubeşte pe Alexandra), nepăsător de ce-i în jurul lui şi înnebunit după alcool. Şi nu exagerez deloc, el ar merge oriunde dacă ar avea şi băutura cu el, zău! 

Nu vreau să vă spun mai multe, fiindcă vreau să vă las pe voi să descoperiţi atât povestea Alexandrei, cât şi a Anekei. Abia aştept următorul volum şi sper ca acela să reuşească să îmi aducă răspunsuri, fiindcă epilogul primei cărţi m-a lăsat confuză, cu mii de întrebări!

Cine este, de fapt, Aneke? 
Doar dacă citiţi cartea puteţi găsi răspunsul de care aveţi nevoie! 

Citate preferate

 „Cât de trist, m-am gândit, cum ucid oamenii lucruri frumoase doar pentru că îi înspăimântă. Doar pentru că nu le pot înţelege.”

Dora, însă, spunea uneori că libertatea lumii moderne e doar o iluzie şi că, atunci când iluzia e spulberată şi vedem lanţurile care ne îngrădesc, plătim scump acest vis printr-o depresie puternică şi prin pierderea (temporară sau definitivă) a bucuriei de a trăi.

RATING: 5/5


Un prim volum al trilogiei ce merită citit!

Sponsorizare


Cartea a fost oferită de Editura Herg Benet pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult! 
Cartea poate fi achiziţionată de aici
Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More