Autor: Colleen Hoover
Traducere: Cristina Buzoianu
Data apariției: Ianuarie 2016
Categorie: Dragoste
Colecție: EpicLove
Numărul de pagini: 352
Disponibilă: aici
Editura: Epica
Descriere
„Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea e conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut, nu te aștepta la un viitor împreună.
Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă:
INIMILE SUNT INVADATE
PROMISIUNILE SUNT ÎNCĂLCATE
REGULILE SUNT SPULBERATE
IAR IUBIREA DEVINE URÂTĂ”
Părerea mea
Astăzi vreau să vă vorbesc despre prima carte pe care am citit-o de la editura Epica, și, totodată, prima carte pe care eu am recitit-o cu la fel de mult entuziasm ca și prima dată. Până astăzi aș fi spus, cu certitudine, că eu nu recitesc cărți, deoarece îmi place ca întotdeauna să citesc ceva nou, despre care nu știu nimic. Dar spre surprinderea mea, „Ugly Love” este excepția. Am citit pentru prima dată „Ugly Love” anul trecut și mi-a plăcut atât de mult, încât a ocupat un loc important în topul celor mai bune 10 cărți citite de mine în 2017.
După cum vă spuneam și mai sus, a fost o plăcere să citesc pentru a doua oară această carte. Cu toate că știam ce se va întâmpla cu personajele și prin ce împrejurări vor trece, m-am simțit la fel de captivată de povestea lui Colleen Hoover, reușind să recitesc romanul în numai câteva ore.
Prima întâlnire dintre cei doi este cât se poate de nefavorabilă! Tate este nevoită să locuiască cu fratele ei până își va găsi un loc de muncă ce îi va permite cumpărarea propriului apartament. Ajunsă în fața ușii de la apartamentul lui Corbin, are neplăcuta surpriză de a da peste un tânăr melancolic, dar suficient de beat încât să adoarmă pe unde apucă.
Această personalitate a lui Miles, tânărul beat, m-a intrigat și m-a determinat să citesc mai departe, cu gândul că voi afla motivul pentru care și-a înecat sufletul în alcool ca să uite de frământările ce nu îi dădeau pace. Și conform bănuielilor mele, Miles trăiește în trecut din cauza unor evenimente neplăcute și marcante legate de fosta lui iubită, Rachel. Amintirile nu îi dau voie să meargă mai departe și, de aceea, Miles și-a impus să nu mai iubească pe altcineva, cu toate că au trecut șase ani de atunci. Faptul că un bărbat arătos precum Miles Archer nu a mai avut timp de șase ani niciun fel de relație cu vreo fată m-a impresionat, cu atât mai mult m-au impresionat nelipsitele sale regrete față de pierderea sfâșietoare din trecut. S-a dedicat trup și suflet meseriei de pilot cu speranța că va putea uita de trecutul necruțător ce îl bântuie.
„— Presupun că, dacă un om a cunoscut cea mai urâtă față a iubirii, e posibil să nu mai vrea s-o trăiască a doua oară.”
Tate Collins a intrat în viața lui Miles exact când avea cea mai mare nevoie. A fost acolo pentru el și a început să îl descopere puțin câte puțin. Mi-a plăcut mult faptul că a fost înțelegătoare și a avut răbdare cu Miles, lăsându-l să îi dezvăluie detalii din viața lui lent, fără a-l presa. Pentru a putea să îl readucă în prezent și să conștientizeze el că merită o a doua șansă este nevoie de mult timp, timp pe care i-l acordă fără să stea pe gânduri.
„Doare atât de tare! N-am știut niciodată că o inimă poate susține greutatea întregii lumi.”
Să îl descopere pe Miles ar putea fi considerată o acțiune aproape imposibilă, din cauza firii sale rezervate și misterioase. Tate este de acord să aibă o relație fără angajamente, mulțumindu-se cu fiecare bucățică pe care o primește de la Miles, cu speranța că va reuși să îl convingă de faptul că viața merită să fie trăită în continuare. Miles a fost foarte clar încă de la început și i-a impus niște limite stricte pentru a putea fi împreună, de teamă de a nu repeta greșelile din trecut: „Niciodată să nu mă întrebi despre trecut” și „Să nu speri la un viitor”.
Pot afirma cu sinceritate că această carte a fost tot ce aveam nevoie pentru a învăța ceva, și anume că iubirea nu este roz. Uneori este precum un curcubeu, alteori este neagră, întunecată și dureroasă. Iubirea nu este mereu frumoasă, uneori îți distruge sufletul, îl fărâmă în mii și mii de bucățele și simți că lumea s-a sfârșit. Dar de fapt nu s-a sfârșit. Doare o zi, doare o săptămână, doare o lună... poate chiar mai mult, însă trebuie să avem tăria de a ne vindeca și de a lăsa trecutul în urmă. Trecutul e trecut, de aceea trebuie să mergem înainte. Dacă am rămâne marcați în trecut, alături de persoanele ce au plecat de lângă noi, ce s-ar întâmpla? Am pierde tot ce e mai de preț: prezentul. Și odată cu el, și timpul.
„Ugly Love” m-a învățat că uneori există cazuri în care iubirea este urâtă, pentru că doare atât de tare, încât nu mai știi ce să faci. Povestea dintre Tate și Miles m-a învățat că trebuie să trec peste, să trăiesc prezentul și să mă bucur de fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Se mai întâmplă ca iubirea să doară, însă este și va rămâne cel mai profund sentiment... Cum ar fi dacă ar exista numai bucurii pe Pământ? Dacă nu am avea nicio suferință? Nu am avea cum să știm ce e adevărata fericire și câtă însemnătate poate avea ea.
„— Dragostea nu e mereu frumoasă, Tate. Uneori îți petreci timpul cu speranța că, în cele din urmă, se va transforma în ceva diferit. În ceva mai mult. Apoi, fără să îți dai seama, ajungi de unde ai plecat, dar inima ți-ai pierdut-o, undeva, pe drum.
Cu toate că timpul va trece și voi mai da de cărți excepționale, „Ugly Love” este și va rămâne mai mult decât o carte, este o bucățică din mine.
RATING: 5/5
Un roman fascinant despre pierdere, vindecare și iubire. Îl recomand cu mare drag!
Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
