Recenzie: „Nu mă tem” - Silviu Urdea

Titlu: Nu mă tem

Autor: Silviu Urdea

Data apariției: Decembrie 2016

Categorie: Beletristică

Numărul de pagini: 286

Editura: Libris

Descriere

 „Ihrin, o doctoriţă misandră, exilată din tainele medicinei pe motive temeinice. Filip, pacientul sau prizonierul ei? 
Filip se trezeşte legat de un pat, cu o femeie hidoasă lângă el. Nu îşi aminteşte nimic legat de trecutul său, cine era şi cum s-a pomenit aici. Era ca şi când s-ar fi născut pentru a doua oară unde nu trebuie. 
Prezentul i-a lăsat-o doar pe Ihrin cu minciunile sale, împreună cu Tăciune, un motan perfid şi gras. Ihrin, femeia instabilă, obsedată de mâncare şi tot ce ţine de artă culinară, este însărcinată să ducă la bun sfârşit "tratamentul", cauzându-i, voit, dureri lui Filip. 
Având un viitor incert, Filip nu putea decât să se încreadă, sau nu, în spusele acesteia şi să îndure tortura fizică, dar şi cea de natură psihică, care la rândul ei îi va scoate o nouă latură la iveală. Cufundat în tainele întunericului, nu ştie cum vor decurge zilele. Din perspectiva lui este prizonierul unei femei nebune, psihopate, care îl torturează în fiecare zi, privându-l de libertate. 
Într-un final, doar teama este cea care o să scoată la iveală adevărul.”

Despre autorul romanului

S-a născut în iarna anului 1992, în orașul de la poalele Tâmpei.
A urmat studii de specializare în tehnica proiectărilor CAD. În anul 2011, a început cariera sportivă și a debutat în concursurile de Strongest Man din țară, urmând ca 2 ani mai târziu să fie invitat la o competiție de acest gen în SUA.
La sfârșitul anului 2012, a trăit un moment de „deja vu”, fapt care l-a determinat să înceapă să scrie un roman thriller, privind trei aspecte importante ale vieții: o dragoste pierdută, copilăria și puterea de decizie pe care o avem asupra vieții persoanelor din jurul nostru. Însă după câteva luni, această motivație începea să-și piardă sensul. Experiența s-a concretizat în romanul de debut publicat în primăvara anului 2014 la Herg Benet / Karth, „Suflet pierdut”.

Părerea mea

Încă de la început, de când am citit descrierea cărții, mi-am dat seama că acest roman se va juca cu mintea mea. Și asta a și făcut de la primele pagini până la ultimele. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult genul thriller, eu fiind înnebunită după romance, dar m-am înșelat. Având un număr relativ redus de pagini, 286 la număr, cartea se poate citi lejer în câteva ore.

Romanul este alcătuit din 22 de capitole, un prolog și un epilog. Povestea debutează cu prologul, ce inițial mi s-a părut bizar și nu înțelegeam legatura pe care o avea cu restul cărții, dar spre final am înțeles tot ce se întâmplase.

Filip este ținut captiv de către Ihrin, o doctoriţă nebună ce îl sechestrează într-o cameră întunecată, necunoscută, cu multe aparate medicale în jurul său. Tânărul nu îşi mai aminteşte nimic din trecutul său, cum îl cheamă, cine este şi de ce se află legat de centurile unui pat.

Ihrin este o doctoriţă nebună ce a fost dată afară de la locul de muncă, deoarece avea un comportament anormal. După cum o prezintă autorul, Ihrin este o femeie ciudată şi complicată în vârstă de 40 de ani, destul de urâtă, care reuşeşte mai mult să sperie bărbaţii decât să îi atragă. Pasiunea sau obsesia ei o reprezintă gătitul; adoră să facă preparate creative, ingenioase şi cu un aspect apetisant. 

Urăşte să vadă un fel de mâncare care nu arată bine. 

În afară de Ihrin şi de tânărul sechestrat, în acea casă părăsită mai locuieşte şi un motan gras şi blănos pe nume Tăciune. 

Atunci când Ihrin îi face o vizită, Filip îi adresează tot felul de întrebări, una dintre ele fiind: de ce îl ţine legat de pat? 

Doctoriţa încearcă să-i explice că îi vrea binele şi că se află închis în camera aceea, deoarece vrea să îl vindece. Confuz fiind, tânărul nu ştie ce să creadă. Nu-şi amintea dacă avea o boală gravă ce trebuia tratată, însă îşi amintea faptul că îi era foame, iar dacă nu primea de mâncare, stomacul lui ar fi ajuns "lipit de spate". Doctoriţa cea nebună îi administrează pe post de hrană câte o perfuzie la ambele mâini. Atunci începe adevăratul chin pentru bietul Filip. În fiecare dimineaţă, Filip are de îndurat electroşocuri, iar de fiecare dată când o bombardează pe Ihrin cu întrebări, doamna doctor mereu îi răspunde că îi vrea binele şi de aceea trebuie să facă tratamentul. 

Din cauza sechestrării ajunge să îşi imagineze voci, care îl încurajează să încerce să scape din mâinile doctoriţei nebune,intrându-i pe sub piele lui Ihrin pentru a obţine informaţii despre el şi pentru a evada din acea camera sinistră. 

Dacă îşi va duce planul până la bun sfârşit, vă las pe voi să aflaţi. Va reuşi oare să scape din mâinile lui Ihrin sau va ajunge să moară din cauza durerilor? Veţi şti asta doar dacă citiţi cartea! 

Subiectul romanului mi se pare destul de bizar. Din acest motiv, „Nu mă tem” este o carte dificilă şi doar o anumită categorie de cititori o poate înţelege. I-am acordat 4 stele, nu pentru că nu mi-a plăcut povestea în sine, ci pentru că simţeam că lipseşte ceva. Probabil şi din cauza unor expresii de la prolog care nu m-au impresionat nu i-am acordat 5 stele.

Citate preferate

 „În întuneric suntem doar unul.” 

„- Să nu-ţi fie teamă, sunt aici. 
Să nu-ţi fie teamă, când nu sunt aici.”

„- În adâncurile apelor, până şi lumina trebuie să moară.” 

„- Dar întunericul ne poate arăta lumina.”

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Silviu pentru recenzie. Îţi mulţumesc şi mult succes îţi doresc! ♥