Recenzie: „Fata cea bună” - Mary Kubica ~ Pierdută printre cuvinte

Titlu: Fata cea bună

Titlu original: The Good Girl

Autor: Mary Kubica

Traducere: Cristina Nemerovschi

Data apariției: Mai 2017

Categorie: Thriller

Colecţie: Passport

Numărul de pagini: 384

Editura: Herg Benet

Descriere

„Am tot urmărit-o în ultimele câteva zile. Știu de unde își face cumpărăturile, cunosc spălătoria ei de haine preferată, am aflat unde lucrează. Nu i-am vorbit până acum. N-aș putea să-i recunosc timbrul vocii. Încă nu știu ce culoare au ochii ei sau cum arată când este îngrozită. Dar urmează să aflu.”

„Într-o seară, Mia Dennett intră într-un bar unde ar trebui să se întâlnească cu iubitul ei, cu care are o relație încurcată. Când acesta nu apare, Mia pleacă alături de un străin enigmatic. La prima vedere, Colin Thatcher pare o alegere perfectă pentru o aventură de o noapte. Dar să ajungă acasă la Colin se va dovedi cea mai cumplită greșeală pe care Mia a făcut-o vreodată. Când Mia dispare, mama ei, Eve, și detectivul Gabe Hoffman nu se vor da în lături de la nimic pentru a o găsi și a o aduce acasă. Dar niciunul dintre cei doi nu ar fi putut să prevadă complicațiile emoționale care într-un final le vor distruge lumea în care au trăit până atunci. Cu stilul unui thriller captivant și tensionat, „Fata cea bună“ este un puternic roman care îți arată că în familiile perfecte nimic nu este ceea ce pare la prima vedere.”

Despre autoarea romanului

Mary Kubica este autoarea a trei romane, devenite în scurt timp de la apariţie bestsellere internaţionale, cu peste un milion de exemplare vândute. Este licenţiată în istorie şi literatură americană la Miami University din Oxford, Ohio. Trăieşte în apropiere de Chicago, împreună cu soţul ei şi cei doi copii.

Părerea mea

Una din puţinele cărţi pe care le-am adorat încă de la bun început, cam de când am văzut coperta şi am citit descrierea. Descrierea nu are cum să te lase indiferent, nu are cum să nu-ţi stârnească interes. Mie mi-a stârnit o curiozitate imensă de a afla ce se întâmplă în continuare, încât nu am putut să o mai las din mâini. Te captivează povestea în sine şi toate secvenţele cu trecutul şi cu prezentul m-au bulversat puţin, dar mi-au plăcut, în acelaşi timp, fiindcă ideea autoarei de a scrie din mai multe perspective, folosindu-se de indicii temporali "înainte" şi "după", te atrage. Te atrage spre lecturarea cărţii, iar când decizi să o începi, ei bine, nu te mai poţi opri până nu ajungi la final.

Asta s-a întâmplat şi în cazul meu. Am citit-o pe nerăsuflate, dorindu-mi să aflu ce se va întâmpla cu Mia Dennett, fiica marelui judecător din Chicago. Cel mai mult mi-a plăcut că m-a atras din primele pagini, ceea ce nu multe cărţi au reuşit până acum. Povestea debutează cu absenţa Miei de la locul de muncă, ceea ce nu îi stă în fire, ea fiind dedicată muncii pe care o acordă la o şcoală specială pe post de profesoară de artă. Însă nu a avut parte de susţinerea tatălui său în ceea ce şi-a dorit să facă, el visând ca ea să îi calce pe urme în domeniul dreptului, aşa cum a făcut şi sora ei mai mare, Grace. Acesta a fost motivul pentru care Mia, când a împlinit 18 ani, s-a decis să se mute singură şi să îşi ia viaţa în propriile mâini, nepăsându-i de consecinţe.

A trecut o zi, au trecut două şi tot mai multe de la dispariţia Miei şi niciun semn de la ea. Îngrijorată fiind, Eve (mama Miei) angajează un detectiv pentru a-şi găsi fiica şi anunţă poliţia despre dispariţia fetei. Tatăl tinerei, însă, e de părere că Miei nu i s-a întâmplat nimic, ci dimpotrivă, se gândeşte că şi în adolescenţă mai fugea de acasă pentru câteva zile, Mia fiind o fire mai rebelă.

Detectivul Gabe Hoffman ia în serios sarcina primită, fiind convins că Mia ar putea fi într-un mare pericol. Încetul cu încetul strânge suficiente dovezi încât să afirme că Mia chiar a fost răpită. De ar fi ştiut Mia ce se va întâmpla după o seară petrecută într-un bar singură, fără iubitul ei neserios ce a amânat întâlnirea pe ultima sută de metri, cu siguranţă nu ar fi acceptat să meargă cu Colin Thatcher acasă la el; deşi, la prima vedere, Colin Thatcher este tipul chipeş, misterios, cuceritor. Însă cine ar fi crezut că din cauza unui iubit neserios s-ar putea sfârşi cu o răpire şi, mai mult, cu o ameninţare cu moartea?

"Ea probabil că speră ca aceste zgomote să fie reale, ca să nu mai fie nevoită să tot aştepte.

Teama o ucide încet."

Acţiunea oscilează între trecut şi prezent, iar capitolele sunt relatate din 3 perspective diferite (Eve, Gabe şi Colin); tehnicile sunt folosite pentru a ne permite nouă, cititorilor, să avem o privire de ansamblu asupra evenimentelor petrecute. Cel mai mult mi-au plăcut capitolele scrise din viziunea lui Colin, fiindcă este singura cale prin care putem să aflăm despre relaţia dintre răpitor-victimă. Sindromul Stockholm vă spune ceva? Dacă acest termen îţi este necunoscut, o să încerc să explic. Pe scurt, victima ajunge să se ataşezede răpitorul său şi să creadă că doar lui îi pasă de ea, uitând de faptul că EL este cel care a răpit-o, deci în mod indirect reiese că i-a făcut rău. Sau poate că i-a făcut şi un bine? Hmm, rămâne să descoperiţi voi asta!

„Nu îmi dau seama cât timp o privesc pe fereastră. Nu o supraveghez neapărat de teamă că o va lua la fugă – ştie că nu e cazul s-o facă –, ci mai mult fără un scop anume. Îmi place să văd cum i se înroşeşte pielea de la frig. Cum îi flutură părul în vântul îngheţat. Şi-l dă după urechi, sperând să-l îmblânzească, dar nu reuşeşte. Nu orice lucru se lasă aşa uşor îmblânzit.”

Dacă va aşteptaţi la un final armonios, cu o poveste frumoasă de dragoste, să ştiţi că nu o să vedeţi aşa ceva! Abia pe la sfârşitul romanului veţi descoperi că finalul este imprevizibil. Eu până la ultimul capitol nu am reuşit să anticipez ce se va întâmpla, dar poate voi o să vă daţi seama mai repede. Cine ştie?!

Fata cea bună este un thriller excepţional care te va lăsa cu gura căscată dacă decizi să îi acorzi o şansă. Un thriller care te învaţă că în familiile perfecte nimic nu este ceea ce pare, că aparenţele înşală. Un roman captivant, uşor de citit, care îţi va ridica multe semne de întrebare chiar şi după terminarea lecturii.

RATING: 5/5