sâmbătă, 21 iulie 2018

, , , , , ,

Recenzie: „Mincinoşii” - E. Lockhart

Titlu: Mincinoşii

Titlu original: We Were Liars

Autor: E. Lockhart


Traducere: Ana-Maria Man


Anul apariției: 2014


Categorie: Young Adult


Colecție: Fiction Connection

Numărul de pagini: 264


Editura: Trei



Descriere

„O familie frumoasă şi distinsă.
O insulă privată.
O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.
Un băiat curajos, plin de pasiune.
Un grup de patru prieteni, Mincinoşii, a căror prietenie se dovedeşte a fi distructivă.
O revoltă. Un accident. Un secret.
Minciună după minciună.
Dragoste adevărată.
Adevărul.”

Citeşte Mincinoşii. Şi dacă te întreabă cineva cum se sfârşeşte, minte, pur şi simplu!


Despre autoare


E. Lockhart este autoarea a patru cărţi având-o drept protagonistă pe Ruby Oliver: „The Boyfriend List”, „The Boy Book”, „The Treasure Map of Boys” şi „Real Live Boyfriends”. A scris, de asemenea, „Fly on the Wall”, „Dramarama” şi „How to Be Bad” (pe ultima dintre ele împreună cu Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle). Romanul ei „The Disreputable History of Frankie Landau-Banks” a primit Premiul Onorific Michael L. Printz, a ajuns pe lista finaliştilor la National Book Award şi a câştigat un premiu Cybils pentru Cel mai Bun Roman pentru Tineret.

Părerea mea

O carte bună e aceea care te pune pe gânduri chiar și după ce ai terminat-o. Cu așteptări foarte mari în
că de la început, auzind de la mai mulți apropiați că le-a plăcut, m-am gândit să o încerc și eu. Deși stilul de scriere al autoarei este lejer în această carte, până să ajung la adevărata acțiune mi s-au părut întâmplările cam plictisitoare; am avut imboldul de a continua fiindcă auzisem că finalul face toată cartea, ba chiar am fost avertizată să îmi pregătesc șervețelele. Și acum că am terminat cartea la aproape două noaptea, le dau dreptate. Pentru ultimele 50 de pagini chiar merită citit acest roman, cu atât mai mult că se citeşte foarte repede.


Dacă la început nu prea exista o acțiune propriu-zisă, fiindu-ne prezentate întâmplări zilnice din timpul vacanțelor de vară, la sfârșit totul începea să prindă contur și nu mă mai puteam dezlipi de carte. Trebuia să știu ce se întâmplă cu Mincinoșii.

Vă întrebați cine sunt mincinoșii? Ei bine, mincinoșii sunt patru tineri de 17 ani care își petrec fiecare vară împreună pe Insula Beechwood. 

Acest grup este format din trei verișori (Cadence - protagonista cărții -, Johnny și Mirren) și un prieten de-al lui Johnny, Gat.

„Bine-ați venit la minunata familie Sinclair.
N-avem niciun criminal.
N-avem niciun dependent.
N-avem niciun ratat.
Familia Sinclair e compusă din indivizi atletici, înalți, frumoși. Suntem democrați, cu avere, din tată în fiu.
Nu contează dacă unul dintre noi e îndrăgostit până la disperare, absolut până la disperare. Atât de îndrăgostit încât trebuie luate măsuri la fel de disperate.
Nimeni n-are nevoie de nimeni.
Nimeni nu greșește vreodată.
Trăim, cel puțin pe durata verii, pe o insulă privată, în apropiere de linia de coastă din Massachusetts.
Poate că asta e tot ce trebuie să știți.”

Așa începe cartea. Încă de la prima pagină citită mi-am dat seama că în spatele imaginii unei familii frumoase stă ascuns un secret, un secret pe care am așteptat cu nerăbdare să îl descopăr.


Vara cu numărul 15 a fost una plină cu peripeții. A avut loc un accident care a afectat și schimbat familia Sinclair, însă Cadence nu își mai amintește nimic.

După acel accident care i-a marcat întreaga existență, Cady a ajuns să sufere foarte des dureri puternice de cap, iar zecile de pastile pe care trebuia să le ia zilnic nu își făceau efectul. A făcut analize peste analize, a fost la diferiți doctori, a schimbat multe tratamente, dar în zadar. Mama ei nu i-a mai dat voie să meargă pe insula privată a bunicilor ei, crezând că are nevoie de timp departe de acel loc, pentru a-și putea face ordine în gânduri. Așa că vara următoare și-a petrecut-o prin Europa alături de tatăl ei, deși lui Cady nu i-a convenit faptul că trebuia să călătorească împreună cu cel care le-a abandonat pe ea și pe mama ei.

„Mă doare capul tot timpul. Nu știu ce să fac să înceteze durerea. Pastilele nu funcționează. Cineva îmi despică creștetul capului cu toporul, un topor tocit, care nu reușește să-mi străpungă craniul dintr-o singură lovitură. Oricine îl mânuiește, ajunge să-mi hăcuiască țeasta, lovind o dată și încă o dată, dar nu tot timpul fix în același loc. Am o mulțime de răni.”

În schimb, în vara cu numărul 17, Cady se întoarce pe Insula Beechwood și totul i se pare diferit față de acum doi ani. Casele. Decorul din casa bunicilor. Copacii. Totul e schimbat.


Nu m-aș fi așteptat la un final atât de șocant, atât de tulburător. Dacă hotărâți să îi dați o șansă, vă rog să nu renunțați la lectură. Chiar dacă întâmplările de la început par banale, la final veți descoperi că totul se leagă și probabil nu veți regreta că ați citit-o. Cel puțin așa a fost în cazul meu.

„Și aveam chestii scrise pe mâini. Un citat care îmi plăcuse. Pe stânga: Trăiește. Pe dreapta: în prezent.”

Dacă doriți să aflați ce s-a întâmplat cu adevărat în vara cu numărul 15, vă îndemn cu mare drag să citiți cartea. Este lejeră, dar în același timp te pune pe gânduri, căci finalul îți rămâne întipărit în minte o perioadă bună de timp.


„Este insula noastră. Aici, într-un fel, vom fi întotdeauna tineri.”


RATING: 5/5


Sponsorizare
Cartea a fost oferită de librăria Libmag pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!
Cartea poate fi comandată de aici.
Pentru a fi la curent cu reducerile lor, puteţi urmări noutăţile librăriei şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:

2 comentarii:

  1. A fost printre primele lecturi fizice pe care le-am savurat. Ce să zic...avem opinii diferite de data aceasta, draga mea. Mă bucur că ți-a plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Încă nu știu dacă să citesc sau nu romanul acesta. Dar poate pentru că e scurt și emoționant, îi voi acorda o șansă. :)

    RăspundețiȘtergere