Recenzie: „26 kisses și un happy-end” - Anna Michels

Titlu: 26 kisses și un happy-end

Titlu original: 26 Kisses

Autor: Anna Michels

Traducere: Ofelia Al-Gareeb

Data apariției: Iulie 2018

Categorie: Young Adult, Dragoste

Numarul de pagini: 320

Editura: Epica

Descriere

„În viață e mai important să te reinventezi decât să cauți să te refaci.

Cu un stil care amintește de Morgan Matson, acest debut amuzant și înduioșător prezintă misiunea de-o vară a unei fete de a săruta câte un băiat al cărui nume începe cu fiecare literă a alfabetului. Totul în încercarea de a-l uita pe fostul ei iubit.

Veda nu se gândea că exact la începutul verii va fi părăsită de iubitul ei. Se simte umilită și îndurerată. Așa că pornește în misiunea vieții ei: să-și petreacă vara încercând să-l uite pe Mark. Provocată de prietena ei cea mai bună, decide să se sărute cu douăzeci și șase de băieți cu douăzeci și șase de nume diferite - câte unul pentru fiecare literă a alfabetului.

Fie că se află în mijlocul parcului de distracții, fie printre dunele lacului Michigan, Veda profită de orice oportunitate pentru a aduna sărutări (și băieți) pentru lista ei, și, în curând, suferința cauzată de despărțire începe să scadă în intensitate. Chiar când credea că a deslușit toată treaba cu sărutările, Veda îl întâlnește pe EL, cel care îi va da lumea peste cap.”

Părerea mea

Având în vedere că școala a început și deja îmi rămâne tot mai puțin timp liber, am preferat să citesc ceva mai ușor, ce poate fi parcurs într-un interval scurt de timp.

„26 kisses și un happy-end” a fost cea mai bună alegere pe care o puteam face la momentul respectiv. A fost o lectură drăguță, ce poate fi citită oricând, în special vara. Chiar dacă acțiunea cărții are loc într-o vară, eu am citit-o la începutul toamnei și asta nu m-a împiedicat să mă transpun în pielea personajelor. Dimpotrivă, am tânjit să mai am parte de vacanța de vară chiar și pentru câteva ore, chiar și prin intermediul unei cărți.

Ideea pe care a avut-o scriitoarea noastră, Anna Michels, este una tare simpatică, povestea având la baza iubirea adolescentină din timpul liceului.

Voi cum ați proceda dacă prietenul vostru v-ar da papucii pur și simplu după 2 ani de relație? Pe motiv că urmează să meargă la facultate și că nu mai aveți nicio șansă de a continua relația la distanță? Veda suferă o bună perioadă, nu își mai dorește să iasă din casă și simte că o bună parte din viața ei s-a dus din momentul în care Mark a părăsit-o. Încurajată de buna ei prietenă, începe o provocare pentru a-l uita pe cel care a rănit-o. Ce trebuie să facă Veda pentru a duce provocarea la bun sfârșit? Să sărute 26 de băieți cu 26 de nume diferite pentru a completa astfel alfabetul săruturilor.

„Reguli de respectat pentru Maratonul de Săruturi al lui Vee din această vară. Trebuie să sărute (sau să fie sărutată de) douăzeci și șase de tipi, câte unul pentru fiecare literă a alfabetului, până la sfârșitul verii.”

Cu gândul de a depăși despărțirea dintre ea și Mark, în cele din urmă acceptă provocarea și pentru Vee începe goana după săruturi. La început nu o vedeam făcând asta, pentru că mi se părea mult prea cuminte pentru astfel de provocări, însă m-a surprins. De la a plânge după fostul iubit ajunge să fie într-o continuă căutare după băieți pentru fiecare literă din alfabet, astfel că maratonul ei de sărutat este presărat cu multe replici amuzante, ciudate, dar și romantice. Am izbucnit în râs la fiecare replică ce avea un umor aparte și mi-a plăcut să văd această latură la o carte de dragoste pentru adolescenți.

„Fiindcă poți să fii transpirată și plină de mâlul de la râu și tot cred că ești cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată.”

Ce mi s-a părut de-a dreptul captivant a fost faptul că fiecare sărut primea o notă, iar cel care avea la final nota 10 înseamnă că băiatul respectiv a ajutat-o să îl uite definitiv pe Mark.

Ce se va întâmpla oare cu Veda după terminarea provocării? Dar oare, o va duce până la sfârșit sau va vedea că nu are nicio șansă să îl uite în modul acesta pe fostul ei iubit? Toate răspunsurile le găsiți în carte.

Unde găsiți cartea? Pe Libris.ro. Iar dacă vă hotărâți să o cumpărați, veți avea plăcuta surpriză de a primi unul dintre noile semne de carte de la ei. Sună bine, nu-i așa? 

„Că cel mai important lucru pe care poți să-l faci este să te iubești pe tine însuți, iar ceilalți oameni îți vor urma exemplul.”

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Libris pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult! Cartea poate fi comandată de pe site-ul librăriei - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile lor, puteţi urmări activitatea acestora pe pagina de Facebook și pe contul de Instagram.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Alt cuvânt pentru dor” (Nu te împiedica de mine, te implor!, #2) - Georgiana Vâju

Titlu: Alt cuvânt pentru dor

Autor: Georgiana Vâju

Anul apariției: 2017

Categorie: Dragoste

Colecție: Alfa

Numărul de pagini: 322

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Sentimentele pentru Iv o readuc pe Ana la sanatoriu, unde acceptă un post de psiholog. Însă trecutul ei și al lui Iv îi prinde din urmă, punând piedici în calea prezentului. Pot cei doi face față încercărilor, pentru a-și salva iubirea?
Povestea lor continuă, cu noi intrigi și sentimente contrastante. De câtă pasiune, înțelegere și iubire este nevoie pentru a lăsa trecutul în urmă și a privi cu optimism spre un viitor fericit în doi?”

Părerea mea

Încă de la primul volum al seriei am fost fascinată de povestea dintre Ana și doctorul Iv ce are loc la sanatoriul unde protagonista noastră se internează pentru a-și regăsi liniștea de odinioară. Subiectul cărții, însoțit de replicile piperate cu mult umor și ironii la tot pasul, m-a determinat să îmi doresc să continui lecturarea seriei. Speram să simt o evoluție a scriitoarei față de cartea de debut, iar Georgiana nu m-a dezamăgit nici în cazul de față. Fără doar și poate este vizibilă evoluția autoarei, pentru că trăirile și emoțiile Anei le-am simțit mult mai intens decât în primul volum, iar eu asta așteptam. Așteptam mai multe gânduri, mai multe sentimente scoase la iveală din partea Anei și, spre bucuria mea, am avut parte de ele din plin.

Dacă ar trebui să descriu acest volum în trei cuvinte, cu siguranță ar fi următoarele: emoționant, profund și, totodată, tulburător. 

„Era fața hidoasă a iubirii, pentru că da, există și o față urâtă a iubirii. O întâlnim, la un moment dat, cu toții, oricât am vrea să credem că nu există.”

În acest volum descoperim motivul principal pentru care Ana s-a internat la sanatoriul doctorului Ivan Dumitru. O dragoste apusă ce i-a zdruncinat atât mintea, cât și sufletul. „Alt cuvânt pentru dor” ilustrează două timpuri ce se împletesc frumos: trecutul alături de fostul soț ce a înșelat-o după ani buni de căsnicie și prezentul în compania lui Iv.

Bineînțeles că între Ana și Iv se naște o dragoste fără limite, motiv pentru care Ana se întoarce la sanatoriu în calitate de psiholog și de iubită a fermecătorului Iv. Totul începe să devină mai frumos pentru Ana, viața ei prinde din nou culoare și simte că durerile trecutului dispar în mod miraculos datorită bărbatului din viața sa, însă și Iv are un secret dureros care, atunci când va fi dezvăluit, va tulbura complet apele dintre cei doi.

Tensiunile de cuplu apar încă din momentul în care Ana trebuie să aleagă primul pacient pe care să îl viziteze, iar ea o alege întâmplător pe Simona. Mare greșeală, căci această femeie o să încerce din răsputeri să stea în calea fericirii lor.

Și totuși, cine este această Simona? Vă las pe voi să descoperiți cine este și dacă va reuși să intervină între cei doi îndrăgostiți!

„Alt cuvânt pentru dor” ne prezintă o dragoste recent răsărită, dar care este tare pătimașă. Totuși, secretele trecutului, nesiguranța și incertitudinile sunt prezente, astfel că relația dintre Ana și Iv are urcușuri și coborâșuri. Finalul acestui volum m-a lăsat cu sufletul la gură, în așteptarea unei continuări.

„Suntem amintire, doar amintire și dor. Suntem creați din fâșii de amintiri trăite și netrăite. Suntem suma sentimentelor noastre, suma dorurilor, visate și imaginate.”

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni” - Mackenzi Lee

Titlu: Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni

Titlu original: The Gentleman's Guide To Vice and Virtue

Autor: Mackenzi Lee

Traducere: Carmen Ion

Anul apariției: 2018

Categorie: Aventură

Numărul de pagini: 448

Editura: Corint

Imprint: Leda Edge

Descriere

„Henry „Monty” Montague a primit o educație aleasă, în speranța că va deveni un gentleman perfect. Tânărul este însă un spirit neîmblânzit, pe care nici șederile în cele mai distinse școli din Anglia, nici pedepsele aplicate cu încrâncenare de severul său tată nu reușesc să îl lecuiască de pasiunea pentru jocurile de noroc, băutură și idilele cu bărbați și femei deopotrivă. Pornit în Marele Tur al Continentului, împreună cu cicălitoarea, dar inteligenta lui soră mai mică, Felicity, și avându-l alături pe cel mai bun prieten al său, Percy, de care e îndrăgostit până peste cap, Monty şi-a propus să dea uitării toate constrângerile și să se distreze cum nu a mai făcut-o vreodată. Când însă dă dovadă de nesăbuință și își însușește un obiect misterios de la curtea regală franceză, călătoria de plăcere se transformă într-o aventură în toată regula, din care nu lipsesc tâlharii la drumul mare, pirații, secretele alchimice și întâmplările romantice.”

Despre autoare

Mackenzi Lee este autoare americană de cărți pentru copii și tineri. Ea scrie atât ficțiune, cât și non-ficțiune despre subiecte precum sexualitatea și rolul femeilor în istorie.

Cel de-al doilea roman „The Gentleman's Guide to Vice și Virtute” a fost declarat Bestseller New York Times și a obținut Premiul Stonewall Book pentru portretizarea unui tânăr bisexual în Europa secolului al XVIII-lea.

Prima carte a lui Lee, „This Monstrous Thing” din 2015, a fost o reinterpretare a poveștii lui Frankenstein și a câștigat Premiul Pen-New England Susan P. Bloom Children's Book Discovery. În perioada promoțională a acestei cărți, ea a început să posteze pe Twitter sub hashtag #BygoneBadassBroads, distribuind biografii ale femeilor importante, începând cu Mary Shelley. Acest proiect a crescut în popularitate, iar Lee a publicat în 2018 „Bygone Badass Broads: 52 Forgotten Women Who Changed the World”.

Ea a semnat un contract cu Marvel pentru a scrie trei cărți de ficțiune cu personaje negative Marvel, începând cu o poveste despre Loki în primăvara anului 2019.

Părerea mea

Să fiu sinceră, nici nu prea am fost atrasă de la început de această carte. Aveam impresia că nu e de mine și punct. Dar pentru că a fost lăudată de atât de multe persoane și mi-a fost și recomandată, am ales, încă o dată, să ies din zona mea de confort și să îi dau o șansă. În fond, poate chiar mă înșelam în privința ei. Și da, m-am înșelat! Nu de la început, trebuie să recunosc, ci atunci când am trecut de jumătatea cărții, căci eram deja prinsă în mrejele ei. Până atunci, ei bine, am avut parte de o lectură greoaie, pentru că, de multe ori, am pus romanul pe birou și am preferat să am o altă activitate. M-am forțat, totuși, să o continui și chiar cred că am procedat bine. Altfel aș fi ratat multe experiențe amuzante, dar și palpitante, care m-au ținut cu sufletul la gură pe alocuri.

Ce mi-a plăcut la această carte? Răspunsul este, fără doar și poate, originalitatea poveștii. Mackenzi Lee a preferat să ne prezinte o poveste diferită ce are la bază multe subiecte controversate atât în secolul al XVIII-lea, cât și în zilele noastre. Dintre acestea, se enumără rasismul, cuplurile gay și discriminarea la adresa femeilor. Cele trei m-au atras spre a finaliza cartea, căci personal, nu am mai întâlnit și nicidecum citit o carte de acest gen. Interesant a fost și faptul că unul dintre personaje suferă de epilepsie, iar autoarea a avut grijă să ne informeze cu privire la stările cauzate de această boală.

Sunt sigură că lui Mackenzi Lee nu i-a fost deloc ușor să scrie un așa roman. Genul acesta de cărți necesită multă cercetare cu privire la temele abordate, dar autoarea noastră a avut toată răbdarea din lume și a alcătuit, pe baza informațiilor găsite, un roman greu de uitat.

Am spus-o și o repet, la început nu mi-a plăcut și îmi venea să o abandonez. Primele 200 de pagini mi s-au părut atât de greu de parcurs; deja nu mai suportam lungile descrieri și totul mă plictisea. Nu credeam că după 200 de pagini va veni ceva palpitant care să îmi trezească interesul. Uite că m-am înșelat. După acele pagini a devenit o plăcere să aflu ce se întâmplă cu Monty, Percy și Felicity. Îmi plăcea să văd cum o tot dădeau în bară și cum momentele respective erau presărate cu mult umor.

Prin intermediul acestui roman pornim într-o călătorie îndelungată pe continent, numită și Marele Tur. Îi avem ca tovarăși pe contele Henry Montague (poreclit Monty), sora lui mai mică pe care o consideră enervantă, Felicity, și bunul său prieten de care este îndrăgostit până peste cap, Percy. Scopul acestei călătorii este de a-l ajuta pe Monty să se schimbe, ceea ce își dorește tatăl lui, sătul de felul haotic de a trăi al fiului obraznic. Felicity îi însoțește pentru a merge la studii, iar Percy vrea să îi fie alături tânărului Henry în acest an, pentru că la final se va interna la un sanatoriu din Olanda, din cauza bolii sale. Planurile celor trei sunt ca și uitate încă din clipa în care ajung la balul de la Versailles, iar Monty fură din camera ducelui de Bourbon o cutiuță prețioasă. Monty acționează în acest mod pentru a se răzbuna pe duce, căci l-a umilit în public, de față cu alți oameni importanți. Bineînțeles că protagonistul nostru nu are habar cât de importantă este acea cutiuță pentru duce, fiindcă din cauza acestui obiect furat vor avea parte de aventura vieții lor. Astfel că cei trei pleacă într-o călătorie de neuitat, în care peripețiile și răsturnările de situație sunt la ordinea zilei.

Felul în care se comportă Monty pe parcursul acțiunii este atât de copilăresc și de imatur! De fiecare dată când dă de belele, preferă să apeleze la minunata lui prietenă, și anume băutura. Deși probabil că este cel mai imatur personaj întâlnit de mine, știe să se facă plăcut, căci nu de puține ori vorbele lui m-au amuzat copios. Chiar dacă întră în multe necazuri, într-un fel sau altul reușește să le facă față. Percy este sprijinul său de pe vremea când erau mici copii, însă viața lui Percy nu este nici pe departe asemănătoare cu cea a lui Monty, acest fapt datorându-se culorii sale. Iar Felicity, cu toate că este mai mică, este extrem de inteligentă și descurcăreață, cei doi băieți ar fi pierduți fără ajutorul ei.

Dacă sunteți curioși să aflați ce se găsește în interiorul cutiuței și din ce motiv cei trei sunt căutați de trupele ducelui, vă invit să lecturati romanul. Îl recomand celor care vor să încerce ceva diferit!

„Poate că asta e menirea Marelui Tur, să îmi arate cum trăiesc ceilalţi oameni şi cât de diferită este viaţa lor de cea pe care o duc eu.”

Și pentru că Felicity are o personalitate incredibilă, Mackenzi Lee ne prezintă povestea acesteia într-o nouă carte, care va fi tradusă cât de curând de către prietenii de la Leda Edge. Abia aștept să aflu mai multe despre ea!

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Corint pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii pe pagina de Facebook și pe contul de Instagram, unde sunt foarte activi.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” - Jenny Han

Titlu: Tuturor băieţilor pe care i-am iubit

Titlu original: To All the Boys I've Loved Before

Autor: Jenny Han

Traducere: Teodora Constantinescu

Anul apariției: 2015

Categorie: Romance, Young Adult

Colecție: Fiction Connection

Numărul de pagini: 392

Editura: Trei

Descriere

„Când iubirile secrete ies la iveală...

Ce-ar fi dacă toţi băieţii de care te-ai îndrăgostit vreodată ar afla ce-ai simţit pentru ei... în acelaşi timp?

Lara Jean păstrează cu sfinţenie nişte scrisori de dragoste într-o cutie de pălării rămasă de la mama sa.

Scrisori pe care însă... nu le-a primit, ci doar le-a scris. Câte una pentru fiecare băiat de care a fost îndrăgostită.

Când scrie, Lara îşi deschide inima şi mărturiseşte tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă.

Numai că într-o bună zi cineva le expediază, iar lumea imaginară pe care Lara o ţinea ascunsă scapă dintr-odată de sub control.”

Despre autoare

Jenny Han a scris primul său roman, „Shug” (2006) pe când era încă la colegiu. Au urmat seriile de succes „The Summer I Turned Pretty” (bestseller New York Times) şi „Burn for Burn” (scrisă împreună cu Siobhan Vivian).
Sensibil şi amuzant, „Tuturor băieţilor pe care i-am iubit”(2014) sondează trăirile unei adolescente în pragul maturizării, care descoperă cât de important este să-ţi asumi sentimentele şi să-ţi asculţi inima.

Părerea mea

Am stat, m-am gândit ceva timp după ce am terminat primul volum al seriei „Tuturor băieților pe care i-am iubit” și am ajuns la o concluzie. Dintre toate cărțile necitite din biblioteca mea ce mă așteptau nerăbdătoare, am făcut alegerea potrivită de a o citi pe aceasta la sfârșitul verii.

„Tuturor băieţilor pe care i-am iubit” este clar una dintre cele mai simpatice cărți pe care le-am citit eu până în prezent. Deși acțiunea nu este una complicată, personajele au farmecul lor, astfel încât nu ai cum să nu ajungi să le îndrăgești, să rezonezi cu trăirile lor și să te transpui în pielea personajelor. Totuși, recomand această serie pentru cititorii adolescenți, căci este o serie cu și despre ei, iar pentru cei mai mari probabil nu ar mai prezenta vreun interes.

Ați scris vreodată o scrisoare de dragoste fiecărei persoane iubite, însă nu ați trimis-o? Cum ar fi dacă într-o zi ați realiza că cineva a aflat de existența lor și le-a trimis destinatarilor? Voi cum ați proceda în cazul acesta?

Lara Jean a scris cinci scrisori de dragoste, niciuna nefiind scrisă cu scopul trimiterii ei, căci s-a folosit de această modalitate pentru a scăpa de sentimentele pe care le nutrește pentru respectivii băieți. Ce se întâmplă când, într-o zi, scrisorile sale ajung la băieții pe care i-a iubit de-a lungul timpului? Va face, oare, față situației, având în vedere că este îndrăgostită de iubitul surorii sale?

„Nu sunt scrisori de dragoste în toată puterea cuvântului. Scrisorile mele sunt pentru momentul în care nu vreau să mai fiu îndrăgostită. Sunt de rămas-bun. Pentru că, după ce îmi termin scrisoarea, nu mai sunt consumată de propria dragoste, care devorează totul. Dacă dragostea e ca o posedare, poate că scrisorile mele sunt propriile exorcizări. Scrisorile mă eliberează. Sau cel puţin ar trebui.”

Lara Jean locuiește împreună cu tatăl și cu cele două surori. Margot este sora cea mare, în timp ce Kitty este mezina familiei. Mama lor a murit cu 5-6 ani în urmă din cauză că a alunecat pe podeaua udă și s-a rănit la cap. Și astfel, membri familiei au pierdut cea mai importantă persoană din viața lor și au fost nevoiți să se descurce fără ea.

Margot a fost cea care s-a ocupat cel mai mult de casă după moartea mamei, iar iubitul ei, Josh, a fost mereu alături de familia Covey, fiindu-le vecin și prieten. Înainte de a fi iubitul lui Margot, el și Lara erau buni prieteni, însă prietenia lor a suferit mici schimbări după ce Margot a devenit iubita lui. Lara este genul acela de adolescentă care preferă să nu îi mărturisească persoanei iubite ce simte, de teamă de a nu fi rănită.

În momentul în care scrisorile ajung, rând pe rând, la cei cinci băieți, Lara știe că trebuie să facă ceva pentru ca Josh să creadă că acea scrisoare este de domeniul trecutului și că a trecut de mult timp peste. Spre surprinderea mea, planul ei este unul nebunesc și nu i se potrivește, ea fiind o fată timidă și tare cuminte. Complicele ei este nimeni altul decât Peter Kavinsky, un fost prieten din gimnaziu, pe care l-a plăcut cândva. Peter tocmai ce s-a despărțit de prietena lui și își dorește să o facă geloasă, iar Lara vrea să îl convingă pe Josh că nu este îndrăgostită de el, astfel că cei doi hotărăsc să aibă o relație de fațadă până când se vor liniști apele.

Când relația ei de prietenie cu Josh o ia pe făgașuri mai bune, își dorește să încheie relația falsă pe care o are cu Peter K., însă el insistă că ar trebui să continue, pentru a o mai face geloasă pe fosta lui iubită.

În ritmul acesta lunile trec, iar falsa lor relație continuă. Pentru a păstra aparențele, Peter o convinge pe Lara să îl însoțească în excursia din iarnă, iar din punctul respectiv totul devine mult mai palpitant. Mi-a plăcut mult și sfârșitul cărții, însă mă obligă să citesc și următoarele două volume pentru a afla ce se va întâmpla.

Sunt curioasă dacă vă veți da seama în legătură cu expeditorul scrisorilor... Eu am reușit să anticipez acest detaliu încă de la început, dar asta nu m-a împiedicat să citesc în continuare.

După ce lecturați cartea, vă recomand să vedeți și filmul. A apărut acum câteva zile și deja l-am văzut. Are unele modificări față de acțiunea ce se petrece în carte, dar tot mi-a plăcut. Nu cred că puteau găsi o actriță mai bună pentru rolul Larei Jean!

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de librăria Libmag pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile lor, puteţi urmări noutăţile librăriei şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Război în doi” - Mirela B. Florentina

Titlu: Război în doi

Autor: Mirela B. Florentina

Data apariției: Mai 2018

Categorie: Romance

Colecție: Passion

Numărul de pagini: 244

Editura: Celestium

Descriere

„Abygail Smith crede că știe exact ce își dorește de la viață . Însă, după o petrecere la care merge însoțită de cea mai bună prietenă, lumea ei perfectă este zguduită din temelii.

Dylan Turner obține întodeauna ce vrea. Sexy si provocator, băiatul o face să simtă dragostea și pasiunea, dar îi face cunoștință și cu durerea și suferința.

Deși diferiți, pe cei doi îi leagă ceva: haosul din suflete. Povestea lor este condimentată cu certuri, întâlniri romantice şi despărţiri dureroase. Niciunul nu știe ce vrea, dar ambii își doresc totul.”

Despre autoare

„Despre mine nu sunt multe de zis. Sunt o persoană optimistă, veșnic zâmbitoare și dornică să cunoască oameni noi. Scriu pentru a mă elibera. Fiecare personaj este o parte din mine. Am învățat, de-a lungul timpului, că unele cuvinte pot fi arme ori pansamente pentru răni. Încerc să vindec suflete prin intermediul lucrărilor mele. Consider că e mai bine să taci, decât să spui ceva rău despre celălalt.”

Părerea mea

Îmi aduc și acum aminte de vremurile în care căutam ca o disperată cărți interesante de pe Wattpad. Știți voi, era perioada aceea de acum 3-4 ani în care multă lume era foarte activă pe această platformă. Petreceam multe ore pe site în căutarea unor cărți numai bune de citit. Dacă memoria nu mă trădează, prima carte citită de mine pe Wattpad a fost chiar „Război în doi” (cartea de pe site are titlul „Iubire periculoasă”). Știu că la vremea respectivă am fost foarte atrasă de această carte și am citit-o foarte repede, însă astăzi o să îmi spun părerea sinceră după ce am recitit cartea, numai că de data aceasta în formatul tipărit.

Dacă stau bine să mă gândesc, „Război în doi” este primul roman pe care îl recitesc la o distanță considerabilă față de prima citire a acestuia. Așa că, să nu fiți uimiți dacă opinia mea s-a mai schimbat, căci bineînțeles că și eu m-am maturizat și am devenit mai selectivă față de cum eram în acea perioadă. Până la urmă aveam vreo 12-13 ani, nu mai țin minte vârsta exactă, iar gândirea mea s-a mai dezvoltat de atunci.

Abygail Smith este o tânără adolescentă care își petrece ultimul an de liceu învățând de zor pentru a putea ajunge la facultatea mult visată, Harvard. Aby este genul acela de fată cuminte, care preferă să stea închisă în camera ei în defavoarea petrecerilor adolescentine. Totuși, buna ei prietenă, Madison, o convinge să o însoțească la o petrecere, iar Aby acceptă într-un final, cu toate că au mai rămas numai două săptămâni până la terminarea liceului.

La acea petrecere, se întâlnește cu nimeni altul decât Dylan Turner, fiul unui miliardar din New York, ce o salvează de la un posibil viol, însă bunătatea băiatului rău dispare în clipa în care îi propune să o conducă în dormitorul lui.

După evenimentele petrecute la respectiva petrecere, cei doi se întâlnesc din ce în ce mai des. Nu durează mult până când naiva Aby se îndrăgostește de el, încât calcă în picioare demnitatea și rațiunea de altă dată. Ce face el? O rănește constant și relația lor nu este una stabilă, ci dimpotrivă, este una toxică. Cât va mai suporta Abygail? Îi va ierta greșelile de fiecare dată?

Ce mi-a plăcut la această carte? Felul în care Mirela s-a jucat cu sentimentele protagonistei și ni le-a prezentat prin intermediul introspecțiilor. Gândurile lui Abygail sunt profunde și ușor enervante, deopotrivă. Îmi place mult la autoare că pune accent pe descrierea trăirilor și gândurilor personajelor sale, fără a ne plictisi cu lungile descrieri ale împrejurimilor. Într-adevăr, îmi place să aflu câte ceva și despre locurile unde se desfășoară acțiunea, dar să nu fie descrieri în exces, fără rost, dar la romanul Mirelei nu am întânit astfel de descrieri.

Ce nu mi-a plăcut, însă? În primul și în primul rând m-a enervat (mai ales la început) naivitatea lui Abygail, căci înțelege din prima clipă că Dylan este o prezență negativă în viața ei și că principalul lui scop este de a-i face cunoștință cu dormitorul lui. Bineînțeles că știe asta, dar atracția pentru el este mai mare decât rațiunea din acel moment. Nu-i așa, Aby? Ce mi s-a mai părut deranjant a fost prezența clasicului clișeu și sunt sigură că ați întâlnit și voi astfel de cărți în care fata este cuminte, petrece mult timp în compania cărților, iar băiatul este unul dur, rebel, afacerile ilegale reprezentându-l foarte bine.

„Război în doi” a fost o lectură ușoară, dar care mi-a cam dat bătăi de cap în ceea ce privește naivitatea prostească a protagonistei. Cred că aș fi putut trece mai ușor peste veșnicul clișeu: fată bună, băiat rău, dacă Abygail ar fi fost cât de cât conștientă de faptul că o relație toxică nu i-ar aduce adevărata fericire, ci mai multe probleme, pentru că o relație toxică nu se bazează pe încredere, comunicare, respect și iubire, ci pe gelozii, certuri peste certuri și orgoliu.

Sunt curioasă cum va fi următorul volum și sper ca povestea să evolueze frumos, pentru că Mirela are potențial și poate să ajungă departe dacă muncește în continuare. 

RATING: 3/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Celestium pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Mulţumesc pentru amintiri” - Cecelia Ahern

Titlu: Mulţumesc pentru amintiri

Titlu original: Thanks for the memories

Autor: Cecelia Ahern

Traducere: Marilena Iovu

Data apariției: 15 Februarie 2018 (ediție nouă)

Categorie: Romance

Numărul de pagini: 464

Editura: All

Descriere

„Dacă până acum nu credeai că este posibil să cunoști în profunzime pe cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată, Mulțumesc pentru amintiri îți va schimba percepția asupra destinului. Joyce Conway, personajul principal, suferă din cauza unei căsnicii ratate și a ajuns în acel punct în care se poate spune că a pierdut aproape totul în viață. După ce a supraviețuit unui accident grav, a fost internată de urgență. În urma unei transfuzii de sânge, în mod absolut inexplicail, Joyce își amintește fețe pe care nu le-a văzut niciodată, străzi din Paris pe care n-au purtat-o pașii până acum. Se simte copleșită de un sentiment de déjà vu, care o face să creadă că trăiește viața altcuiva.

Decizia lui Justin Hitchcock de a dona sânge a fost singurul lucru pe care l-a făcut din inimă de foarte multă vreme. „Viața cuiva ar putea depinde de tine chiar în acest moment” – acesta este argumentul care l-a convins. În trecut își urmase fosta soție și fiica de la Chicago la Londra, iar acum, singur și tulburat, le predă studenților plictisiți de la un colegiu din Dublin. Dar totul este pe cale de a se schimba când primește un coșuleț cu brioșe și un bilet de mulțumire. Cadourile cu expeditor anonim continuă să sosească, iar Justin e decis să rezolve misterul. Decizia lui va schimba două vieți pentru totdeauna.”

Despre autoare

„Tot ce scrie Cecelia Ahern vine din inimă”, notează Sunday Tribune și este confirmat de succesul internațional al scriitoarei. Romanele Ceceliei au fost publicate în 47 de țări și s-au vândut în peste 16 milioane de exemplare.

S-a născut în 1981 la Dublin și este fiica lui Bertie Ahern, fost prim-ministru al Irlandei. Cecelia consideră că de la tatăl său a moștenit puterea de muncă. A studiat jurnalism și comunicare la Colegiul Griffith din Dublin, dar după absolvire, în loc să pornească în căutarea primului ei job în domeniu, scria deja primele capitole din ceea ce avea să devină fenomenul „P.S. Te iubesc”. În scurt timp de la lansare, romanul a devenit bestseller în Marea Britanie, Statele Unite, Germania şi Olanda, iar în 2007 a fost ecranizat cu Hilary Swank și Gerard Butler în rolurile principale. 

În 2014, personajele Ceceliei Ahern s-au reîntors la Hollywood odată cu apariția filmului „Love, Rosie”, inspirat de romanul „Suflete pereche”. Tot în 2014, dupa 8 nominalizari, a castigat premiul Irish Book Award for Most Popular Fiction pentru romanul „The Year I Met You”. În ianuarie 2015 a început să scrie cel de-al doisprezecelea roman al său.

Părerea mea

Cred că una dintre cele mai mari greșeli pe care le-am comis în legătură cu cititul este să nu încerc până acum cel puțin o carte scrisă de Cecelia Ahern, având în vedere cât de înnebunită sunt eu după genul romance.

Cei care au citit măcar o carte de la această autoare își vor da seama despre ce vorbesc eu aici. Iar dacă nu ați citit nimic de la Cecelia Ahern și dacă îndrăgiți acest gen literar, ei bine, vă asigur că nu știți ce pierdeți!

Știți că îmi plac cărțile de dragoste, însă îmi plac cele care se diferențiază cumva de restul tiparului, acelea care sunt foarte bine scrise și care se îndepărtează de conceptul de clișeu, iar „Mulţumesc pentru amintiri” a reușit să se deosebească de restul cărților din categoria romance.

Deși subiectul cărții nu este deloc complicat, iar finalul este destul de previzibil, mi s-a părut un romance autentic prin care autoarea ne oferă lecții de viață cu ajutorul personajelor sale.

Narațiunea este realizată, în mare parte, la persoana I, dat fiind faptul că Joyce Conway este protagonista cărții, iar pe alocuri la persoana a III-a, căci naratorul face referire la Justin Hitchcock.

Înainte de accidentul care i-a schimbat viața, Joyce Conway duce o viață banală, aflându-se într-o căsnicie monotonă, care nu îi mai aduce nicio bucurie. După ce pierde și ultima legătură cu soțul ei - copilul lor nenăscut -, simte că este nefericită alături de acel bărbat care este mereu plecat cu afaceri, astfel că ajung să divorțeze după accidentul marcant prin care a trecut. Ceea ce i-a salvat lui Joyce viața este o transfuzie de sânge, primită la momentul potrivit de la persoana potrivită. După despărțirea de soț, Joyce se mută în casa tatălui ei și are parte de unele evenimente tare ciudate: devine o vorbitoare desăvârșită în latină și italiană, deține multe informații cu privire la arhitectură pe care înainte de accident nu le avea, ceea ce îi stârnește confuzie. De altfel, începe să aibă unele amintiri întipărite în minte, doar că știe că nu îi aparțin...

Justin Hitchcock este, de altfel, tot o persoană divorțată, ca și în cazul lui Joyce, dar care încearcă să își trăiască viața din plin alături de marea lui pasiune: arta. De aceea, o dată pe lună ține prelegeri despre artă la Dublin. La un moment dat cunoaște o doctoriță atrăgătoare și simte că trebuie să încerce să treacă peste divorțul său, astfel că, dorindu-și să o cucerească, ajunge chiar să doneze sânge, deși este un fricos când vine vorba de ace. După ce a donat sânge pentru prima dată în întreaga lui viață, devine curios în legătură cu destinatarul la care va ajunge sângele său și se gândește dacă va primi, în semn de mulțumire, brioșe sau dacă acea persoană îi va aduce hainele de la spălătorie. Gânduri ce m-au amuzat teribil. Coincidență sau nu, acea persoană află că Justin este salvatorul ei și începe astfel jocul de-a anonimatul, trimițându-i inițial un coșuleț cu brioșe proaspete, iar pe un bilețel este scris un simplu „Mulțumesc”.

„– Pe vremea mea lucrurile existau pur și simplu. Nu făceam analiză de sute de ori. Nu existau cursuri la facultate cu oameni care absolveau cu diplome în «De ce» și «Cum» și «Deoarece». Uneori, iubito, trebuie să uiți toate acele cuvinte și să te înscrii la o mică lecție numită «Mulțumesc».”

Este nevoie de o singură întâlnire, întâmplătoare sau nu, la un salon de coafură, pentru ca cei doi să simtă că între ei se află o conexiune puternică, iar mai apoi să se comporte precum șoarecele și pisica.

„Revelația că tatăl lui Bea, Justin, donase sânge cu o lună în urmă la Dublin, în aceeași lună în care eu căzusem pe scări, îmi sună mereu în cap. Coincidență?”

A fost un roman delicios - prin care destinul dovedește încă o dată că este capabil să unească doi oameni - pe care l-am devorat în numai două zile, în ciuda numărului impresionant de pagini. Mi-a plăcut mult faptul că a fost presărat cu speranță, iubire și umor. Au fost unele momente în care nu puteam să mă mai opresc din râs, ceea ce am și apreciat, căci nu se întâmplă prea des să mă amuze unele acțiuni dintr-o carte.

Cu toată aprecierea pentru romanul scris cu atâta emoție și profunzime, există, totuși, un detaliu ce nu a fost necesar din punctul meu de vedere: unele descrieri au fost prea lungi și chiar cred că povestea a fost relativ simplă, încât aproximativ 350 de pagini ar fi fost de ajuns. 

Dacă sunteți iubitori ai genului romance, vă recomand să citiți „Mulţumesc pentru amintiri”, căci este un roman plăcut care ne învață pe noi, cititorii, să sperăm și să vedem dincolo de cuvinte.

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura All pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More