Recenzie: „Alexandra” (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #3) - Cristina Nemerovschi

Titlu: Alexandra

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariţiei: Octombrie 2017 (ediţie cartonată)

Categorie: Ficţiune

Colecţie: Cărţile Arven

Numărul de pagini: 232

Editura: Herg Benet

Descriere

„Revenită în București după povestea dramatică trăită în satul V., Alexandra observă treptat că acele lucruri pe care le credea rămase în trecut o urmăresc. Viața ei este pe cale să se schimbe din temelii. Tot ce crezuse a fi doar legendă pare acum mai real ca niciodată. Singura care poate lămuri misterul este Aneke, care nu întârzie să reapară în viața Alexandrei, iar secretul tulburător pe care-l va afla adolescenta va fi punctul culminant al întregii ei aventuri în lumea fascinantei contese.

O poveste complicată și captivantă despre nemurire, iubire, prietenie, iertare, alegeri, sacrificii, în care personajele dezvăluie trăsături total neașteptate.

Finalul trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.”

Părerea mea

Pe de o parte, abia așteptam să citesc acest volum, iar pe de altă parte, îmi doream să nu o fac, pentru că era ultimul volum alături de Alexandra și de personajele din V. Nu îmi doream ca această aventură plină de mister și magie să se încheie, pentru că m-am atașat destul de mult de personaje și îmi venea greu să renunț la ele.

De la primul volum și până la ultimul am simțit o evoluție, literar vorbind, din partea Cristinei Nemerovschi, ceea ce m-a încântat. Dacă primele două volume au fost interesante și mi-au plăcut, cel de-al treilea a fost cireașa de pe tort, i-a dat gust întregii trilogii, ca să spun așa. 

Știi că ai dat de o carte bună atunci când aceasta te ține treaz/ă întreaga noapte, iar pentru mine acest volum a fost atât de captivant, încât am preferat sa îmi termin lectura și mai apoi să mă bag la somn.

* Înainte de a începe să vă povestesc pe scurt (fără spoilere) acțiunea cărții, vă anunț că această recenzie conține și detalii din primele volume. *

În al doilea volum aflăm că pentru a obține nemurirea, Aneke este în stare de orice, chiar dacă asta înseamnă să calce peste cadavre. Însă această dorință are și multe riscuri. Vrăjitoarea Ica îi blesteamă pe cei trei frați fie să trăiască veșnic, fie să moară împreună; unul fără celălalt neavând cum să moară.
Dorindu-și de foarte mult timp, frumoasa Aneke o omoară pe bătrâna vrăjitoare spre finalul volumului doi, însă această acțiune schimbă total blestemul Icăi. Odata cu uciderea ei, și moartea lui Mathias este asigurată, iar blestemul lui ajunge la o a treia persoană care îi va lua locul. 

„Pentru că totul are un preț, cum spusese și vraciul Anekei, iar prețul pentru unele daruri nu doar că nu merită plătit, dar nici nu poate fi imaginat fără să ți se înfioare fiecare bucățică mică de carne.”

Pe parcursul ultimului volum, Alexandra are parte de unele evenimente care îi dau de gândit că nu mai este o adolescentă normală: în timp ce gătea s-a tăiat, numai că rana s-a și vindecat imediat. Toate detaliile acestea o fac sa își dorească să o revadă pe Aneke, să o întrebe dacă bănuiala ei este adevărată și să se întoarcă în satul V., deoarece simte de o bună perioadă de timp că locul ei nu mai este în București, alături de mama, sora și fratele ei vitreg cu care avusese cu aproximativ un an în urmă o idilă. Simte că personajele din satul transilvănean au devenit mai importante decat oricine altcineva din orașul ei natal.

Și bineînțeles că cea care devine nemuritoare este Alexandra, tânăra adolescentă ce descoperă treptat, dar are șansa de a redeveni ce a fost, și anume, o muritoare. Din cauza blestemului, Nori - fiica Lorenei -, fata lup, îmbătrânește mai repede decât ar fi cazul, iar moartea ei pare că se apropie cu pași repezi.

„Nemurirea în sine nu e mare lucru – contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci, spusese Mathias. Eu nu mi-aș fi petrecut-o alături de nimeni altcineva decât el.”

Singura soluție pentru cele două se află în mâinile vraciului Nicolas. El este cel care i-ar putea lua nemurirea Alexandrei și să i-o ofere lui Nori, asta doar dacă cele două vor dori să încerce vraja lui Nicolas...
Alexandra are de ales, fie să redevină o muritoare de rând și să se întoarcă în București unde va încerca să revină la normalitate, fie să își petreacă nemurirea alături de idolul ei, Aneke. Ce va alege? Veți afla numai și numai dacă citiți cartea, eu vă spun doar că veți rămâne surprinși și veți ajunge să vă puneți și voi în locul Alexandrei. Voi ce decizie ați lua?

„Pare că și nemurirea, la fel ca orice viață, e doar un lung și complicat șir de alegeri. Nu se termină niciodată. Nu poți răsufla ușurat niciodată.”

RATING: 5/5

Dacă încă nu ați citit această trilogie, eu v-o recomand cu drag. O trilogie plină de mister și de magie care te ține în priză până la ultima pagină!

* * *

Cartea a apărut la Editura Herg Benet. 

Poate fi achiziționată online de aici, iar dacă vreți să cumpărați întreaga trilogie - click aici.

Pentru a fi la curent cu noutăţile editurii, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Mathias” (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #2) - Cristina Nemerovschi

Titlu: Mathias

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariţiei: Octombrie 2017 (ediţie cartonată)

Categorie: Ficţiune

Colecţie: Cărţile Arven

Numărul de pagini: 240

Editura: Herg Benet

Descriere

„După întâmplările petrecute în V., Alexandra încearcă să redevină adolescenta normală de dinainte de a fi prinsă în povestea contesei-vrăjitoare. Însă Mathias apare surprinzător la uşa ei, arătând cu 10 ani mai tânăr şi fiind perfect adaptat la decorul şi viaţa de noapte din Bucureşti. Mathias nu este însă singurul care revine… Alexandra se trezeşte într-un triunghi de forțe întunecate, iar răpirea Norei, fiica Lorenei, este doar începutul pentru o serie de întâmplări înfricoşătoare. Până să se dezmeticească, Alexandra ajunge din nou în satul V., pe care-l găsește schimbat, cu atmosfera lui tihnită complet evaporată, devenind un fundal pentru crime, iubiri regăsite, răzbunări. Noi figuri, întunecate şi diabolice, îşi fac apariţia în miezul poveştii. Vor reuşi Mathias şi Alexandra s-o împiedice pe Aneke să-şi realizeze planurile malefice?”

Părerea mea

Acum câteva luni am citit primul volum din trilogie și finalul cărții mi-a pus mii de întrebări, astfel încât abia așteptam să citesc următorul volum, sperând că, poate, poate, voi afla ce voiam eu să știu. În sfârșit i-a venit rândul și volumului doi, care mă aștepta cumințel în bibliotecă pentru a fi citit și recenzat.

Era trecut de miezul nopții când m-am apucat să citesc acest volum. Am uitat și de oboseală, și de faptul că de pe la ora două mi se cam închideau ochii. Spre uimirea mea, în apropierea orei patru am reușit să îl termin, iar dacă nu îmi era așa somn, fiți siguri că mă apucam și de volumul trei, la cât de curioasă eram în acel moment!

Volumul doi al trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” - Mathias -, mi s-a părut mult mai palpitant decât primul, ceea ce înseamnă clar o evoluție din partea Cristinei Nemerovschi. Asemenea primului volum din serie, și acesta a fost scris prin intermediul unui limbaj lejer, cotidian, utilizat de noi toți. 

Ce îmi place la felul Cristinei de a scrie este faptul că reușește să dea farmec poveștii, fără a folosi un limbaj artistic. Cristina reușește să te introducă și să te mențină în poveste prin stilul de scriere uzual, prin personajele interesante și prin acțiunea care este redată într-un ritm epic alert, fiind prezentată cursiv.

După finalul atât de interesant din primul volum, Alexandra se întoarce în București unde stă cu gândul numai la aventurile din satul V. pe care le-a trăit în vacanța de vară.

„Aveam senzația că îmbătrânisem în cele câteva luni, erau zile în care nu mă mai simțeam deloc doar o adolescentă de șaisprezece ani jumate.”

Ba mai mult, simte că nu se mai regăsește în orașul natal. Gândul o poartă mereu spre satul care, la început, i se părea atât de plistisitor, fiind lipsit parcă de viață.

„Mă plimbam prin oraș, stăteam ore întregi în câte un loc mai retras, pe iarbă, și retrăiam momentele din V., mai ales cele din final, spaima și nebunia de atunci, când crezusem că mi se va curma viața. Fusese cel mai intens și mai dramatic moment pe care-l trăisem vreodată.”

Încearcă să uite de evenimentele petrecute acolo, pentru a-și putea relua viața de adolescentă, însă apariția subită a personajelor din satul V. o împiedică pe Alexandra să își reia viața normală. Acestea reușesc și se adaptează stilului bucureștean, fiind perfect integrate în epoca și în mediul în care au ajuns.

Primul șoc îl are Alexandra în momentul în care mama ei îl invită pe Matei - noul iubit al mamei sale -, la ele acasă; acest Matei fiind de fapt Mathias, doar că mult mai tânăr.

Treptat reia legătura și cu Lorena, sora contesei Aneke, cu Nori, fiica acesteia, ce în doar câteva luni de la peripețiile din V. devenise o adolescentă atipică. Alexandra ajunge în cel de-al doilea volum să o cunoască și pe contesă și, încetul cu încetul, totul prinde contur. Întrebările pe care le-a avut la început se reduc, primind niște răspunsuri care o bulversează, dar care o intrigă tot mai mult.

„E firesc ca Mathias și Lorena să fie aici, în București, cu mine. E ca și cum, după cele câteva zile atât de agitate acolo, între mine și tot ceea ce reprezenta V. se crease o legătură care nu avea să fie ruptă prea ușor. Probabil, fiindcă era vorba de moarte. Fiindcă în V. muriseră acei bătrâni, din cauza mea, din cauza lui Aneke, din cauza cine mai știe cui.”

Nerezistând ocaziei de a revedea satul transilvănean, Alexandra pleacă într-o călătorie pentru a o salva pe Nori (ce fusese răpită de un preot din V.), alături de Mathias, Aneke și Lorena. Ce se întâmplă acolo te face să dai pagină după pagină, curiozitatea atingând cote maxime.

„Nu-i cunoșteam cu adevărat pe niciunul din ei. Simțeam o prietenie ciudată pentru Lorena, o atracție irezistibilă pentru Mathias, teamă și admirație pentru Aneke.”

Acolo tânăra adolescentă află despre blestemul vrăjitoarei Ica aruncat asupra celor trei (Mathias, Lorena și Aneke). Cei trei sunt blestemați să aibă parte de nemurire, pot muri numai împreună, ceea ce e aproape imposibil de realizat, deoarece însăși frumoasa Aneke își dorește să fie mereu tânără, mereu nemuritoare.

„De aproape, frumusețea ei are ceva insuportabil. E mult prea perfectă și ai senzația că, dacă o privești prea mult, ochii vor începe să te doară. Are pielea prea albă, buzele prea roșii, ochii prea verzi, genele prea întunecate. M-a atins cu degetele ei reci, de parcă ar fi fost de gheață, când și-a luat înapoi paharul. Am început să tremur.”

Pe lângă acest blestem, Aneke mai are un plan malefic, acela de a-și reînvia un vechi prieten, pe vraciul Nicolas. Însă, știți cum se spune, totul are un preț. Va face oare orice Aneke pentru a-și readuce la viață vraciul? Chiar dacă asta înseamnă să își asume un risc atât de mare?

„Vie și rea, așa era Aneke... Și nu mă puteam gândi decât la cât de mult mă fascina!”

Citate preferate

„Sunt lucruri pe care nu le poți schimba, trebuie doar să le accepți.”

„(...) nemurirea în sine chiar nu e mare lucru.
Ai să vezi.
Contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci.”

RATING: 5/5

* * *

Cartea a apărut la Editura Herg Benet. 

Poate fi achiziționată online de aici, iar dacă vreți să cumpărați întreaga trilogie - click aici.

Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Dresoarea" - Cristina Nemerovschi

Titlu: Dresoarea

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariției: Octombrie 2017

Categorie: Literatură Română

Colecție: Radical din 7

Numărul de pagini: 280

Editura: Herg Benet

Descriere

„Ludmila, o tânără dresoare de lei și tigri din Ucraina, vine să lucreze la circul din București. Cu multe speranțe, dar și cu un trecut tulburat și apăsător, ea împrumută prenumele celebrei Lidia Jiga, a cărei poveste o fascinează.

În ciuda pasiunilor pe care le stârnește, de la insistentul Marius și temperamentalul Iuri, până la un admirator secret care îi lasă flori în fiecare zi la intrarea în circ, în sufletul dresoarei pare a fi loc pentru o singură persoană: sora ei, Oksana, dispărută după un accident ce a marcat viața tuturor celor apropiați. Deși o bănuiește pe Oksana că este vinovată pentru accident, Ludmila nu vrea decât să-și reîntâlnească sora și să o ierte.

Demonii interiori scot însă colții pe nepregătite, iar trecutul revine violent și pustiitor, amenințându-i viața. “Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?” este întrebarea care o bântuie.

Un thriller psihologic captivant despre împăcarea cu propriul sine, traume negate, bucuria de a trăi, pasiune și libertate.”

Părerea mea

Cu toții știm cât de controversate sunt cărțile Cristinei Nemerovschi, însă asta nu m-a împiedicat să le dau o șansă. Și mă bucur că am făcut-o! 

Când cei de la editura Herg Benet mi-au oferit oportunitatea de a-mi alege cărțile pentru recenzii, nu puteam să nu aleg și „Dresoarea", de Cristina Nemerovschi. Mai citisem eu primul volum din trilogia „Ultima vrăjitoare din Transilvania" (celelalte volume își așteaptă rândul pentru a fi citite și recenzate) și îmi doream să cunosc și alt gen pe care îl adoptă autoarea. O coperta simplă, dar care îți inspiră mister, însoțită de o descriere care te face să te întrebi ce s-a întâmplat cu Ludmila în copilărie.

Ludmila este o tânără femeie, în vârstă de 29 de ani, care a trebuit să își ia viața în propriile mâini încă de pe la 15-16 ani, după ce părinții ei au murit. 

Ludmila și sora ei mai mică, Oksana, au avut o copilărie sfâșietor de dureroasă. Tatăl lor era mai mereu beat și le lovea ca și cum ar fi fost niște saci de box, iar mama fetelor nu încerca să le apere în niciun fel. Ba mai mult, și ea îl determina să continue, spunându-le că așa merită, poate fiindcă așa scăpa ea de bătaie. Cele două surori nu au avut dragostea pe care orice copil ar fi meritat-o. Abuzurile, bătăile și jignirile erau constante în viața lor.

„Uneori, mi se pare că toată iubirea care mi-a fost răpită în copilărie, iubirea de care ar fi trebuit să am parte mi s-a adunat în interior într-un glob multicolor și scânteiază de acolo cu putere, împrăștiind viață în jurul meu. Pentru că doar iubirea e ceea ce împinge viața să meargă mai departe." 

Până într-o zi când totul s-a sfârșit, iar Ludmila era liberă. De Oksana nu știa nimic, nu știa sigur dacă și ea fusese la locul accidentului, căci nimeni nu îi găsise cadavrul. Avusese loc un accident, iar părinții acestora muriseră, fiind prinși în ghearele focului ce îi mistuiau. Timp de o săptămână de la acel accident, Ludmila a căutat-o cu disperare pe sora ei de 13 ani, însă nici urmă de ea. Cu speranța că Oksana este vie și că poate se vor revedea cândva, își continuă drumul, încercând să se angajeze la un circ, pentru a-și urma pasiunea: aceea de a lucra cu animale sălbatice. Nu i-a fost ușor deloc, a întâmpinat obstacole la tot pasul, dar niciodată nu s-a dat bătută. Gândul că Oksana ar putea să fie pe undeva, îi dădea speranță și curaj. 

În cele din urmă a părăsit Ucraina, țara natală, și a ajuns să lucreze la un circ cunoscut din București. Oamenii veneau împreună cu copiii săi la circ, de cele mai multe ori, numai pentru a o vedea pe celebra dresoare, Ludmila. Acolo a ales să aibă un alt nume de scenă, fiindcă numele ei i se părea prea lung. Așa că a ales numele acesta: Lidia Jiga. Auzind povestea Lidiei și felul în care a murit, nu s-a speriat și, ba mai mult, dorea să arate câte are în comun cu adevărata Lidia și că istoria nu se va repeta și în cazul ei.

„Îmi plăcea la nebunie că locuise în casă cu animalele pe care le dresa, așa cum era și visul meu. Părea o persoană fascinantă, pe care mi-ar fi plăcut enorm să o cunosc. Povestea ei te inspira, bine, te și întrista, dar mai mult ca orice rămânea la final inspirația. O femeie care a trăit așa cum și-a dorit. Care a riscat și a fost autentică.”

Din punct de vedere profesional, Ludmila era fericită. Era dresoarea celor mai dificile animale sălbatice, Ruslan și Shakira. Shakira era o frumoasă leoaică în vârstă de 4 ani, pe când Ruslan era un triglu bengalez ce avea 8 ani.

„Se zice că secretul fericirii este să îți alegi meseria în așa fel încât să ajungi să fii plătit făcând ceea ce ai fi vrut să faci pe gratis. Visul meu se îndeplinise; din punctul acesta de vedere, aveam fericirea de pe lume." 

„Mă gândeam foarte mult în ultimul timp la ce înseamnă să îmblânzești pe cineva. Cum poți da deoparte pornirile rele, crude, ca să rămână doar ceea ce este acceptat în societate. La cum mă îmblânzisem pe mine, cum îmi domolisem amintirile, chiar cu riscul de-a le schingiui, de a da deoparte multe dintre ele, numai pentru a putea continua să trăiesc cu mine.”

Încercase de-a lungul timpului să își oprească amintirile, să își uite trecutul, pentru a nu resimți durerea acelor clipe. Însă coșmarurile din fiecare noapte nu îi dau pace. O voce o tot întreabă: “Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?”, iar ea nu știe răspunsul și vrea ca acea voce să nu mai apară în viața ei.

Odată ajunsă la circul din București, leagă câteva prietenii, cunoaște oameni noi, unii buni, iar alții mai puțini buni. Spre exemplu, Marius - a fost o încercare de a fi cu acel băiat ca mai apoi să nu mai scape de el, fiind mereu disperat după ea.

Dacă vreți să știți adevărata poveste a Ludmilei și ce s-a întâmplat pe când aceasta avea 15-16 ani, vă invit să citiți romanul!

„Dresoarea" este o carte misterioasă, de la început până la sfârșit. Nu vei fi convins de nimic până nu termini romanul, ceea ce e un punct forte pentru Cristina Nemerovschi. Mi-a plăcut felul în care autoarea scrie, simplu, dar profund, fiecare cititor regăsindu-se în povestea frumos-conturată de către Cristina. 

„Dresoarea" nu e o carte pe care o citești, e o carte pe care o trăiești. Este o lecție de viață despre tristețe, suferință, împăcarea cu propriul trecut, pasiune, libertate și nu în ultimul rând, despre iubire.

Citate preferate

„Poate că există lucruri pe care trebuie să ne abținem să le îmblânzim. Trebuie să le confruntăm așa cum sunt, brute, sălbatice, diferite, pentru că frumusețea poate fi și așa.”

„Trebuie să se schimbe ceva radical în viața ta ca să înțelegi că până atunci nu ai trăit la capacitate maximă.”

RATING: 5/5

Un thriller psihologic care nu ar trebui să îți lipsească din bibliotecă.

*  *  *

Cartea a apărut la Editura Herg Benet. 

Poate fi achiziționată online de aici, primind cadou o carte scrisă de Alex Voicescu.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Contesa Aneke” (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #1) - Cristina Nemerovschi

Titlu: Contesa Aneke

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariţiei: Mai 2017 (ediţie cartonată)

Categorie: Ficţiune

Colecţie: Cărţile Arven

Numărul de pagini: 232

Editura: Herg Benet

Descriere

„Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?”

Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate.

Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

Părerea mea

Am terminat de curând primul volum al trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” şi mi-a plăcut la nebunie. Spre marea mea surprindere, prin intermediul acestui volum am realizat că mă atrag şi altfel de cărţi pe care nu am încercat să le descopăr până acum. Dar când am văzut coperta cărţii (care este wow, după părerea mea), am zis că trebuie să îi acord o şansă şi mă bucur că am făcut-o, fiindcă povestea este la fel de interesantă că şi coperta romanului. 

Deşi este prima carte pe care o citesc de la Cristina Nemerovschi, ea a devenit una dintre autoarele din România pe care eu le admir cel mai mult, datorită stilului lejer pe care îl adoptă în scrierile sale şi, totodată, captivante printr-un vocabular uşor, utilizat zilnic în orice loc, fără cuvinte pompoase care pot încurca cititorul. Să reuşeşti să atragi lectorul printr-un limbaj natural mi se pare incredibil şi Cristina are toate laudele mele la adresa acestui aspect!

Alexandra este o adolescentă rebelă care se îndrăgosteşte iremediabil de fratele ei vitreg, motiv pentru care mama acesteia o trimite în vacanţa de vară într-un sat, izolat, uitat de lume din Transilvania. Odată ajunsă în satul V., află de existenţa unei crime care a marcat întreg satul mai bine de un secol. De la localnicii din zona aceea, descoperă tragedia prin care a trecut frumoasa contesă Aneke, fiind acuzată de incest şi de vrăjitorie. Deşi Aneke a încercat să îşi salveze viaţa, adăpostindu-se în căsuţa din pădurea de lângă castel, sătenii au prins-o, au legat-o de un copac şi i-au dat foc. Sătenii au considerat că Aneke era vinovată pentru moartea subită a animalelor lor. Dar oare chiar a dispărut contesa?

„La mulţi ani după moartea ei, oamenii spuneau că începuseră să-i vadă fantoma într-o căsuţă simplă, din piatră şi ciment, aflată lângă ruinele castelului.” 

Curioasă din fire şi din lipsă de ocupaţie, Alexandra se simte atrasă de povestea frumoasei contese şi îşi doreşte să afle adevărata poveste din spatele zvonurilor auzite. Ba mai mult, aceasta adoră poveştile cu vrăjitoare, vampiri şi tot ce ţine de întâmplări neobişnuite. De asemenea, se regăseşte în povestea de iubire pe care a avut-o Aneke alături de fratele ei vitreg. 

„Mă regăseam în povestea Anekei. Şi eu eram îndrăgostită de fratele meu... Lumea era mai îngustă la minte pe atunci, îmi ziceam fără pic de îndoială. Nu ştiu cum aş fi reacţionat eu acum dacă m-ar fi ameninţat cineva cu moartea, pentru că îl iubeam, în cel mai carnal mod posibil cu putinţă, deocamdată, ce-i drept, doar în imaginaţia mea, pe cel care îmi era frate după mamă... Cu ce drept să mi se ceară asta? De unde să ştie oamenii străini cât de intensă era iubirea mea?”

Chiar dacă şi-ar fi dorit să rămână în Bucureşti alături de Răzvan - fratele ei vitreg -, reuşeşte să vadă frumoasele împrejurimi pe parcursul călătoriei sale până în satul transilvănean. 

„Drumul spre V. a fost de vis. Oricâte fotografii mi-ar fi arătat mama, niciuna nu se compara cu ce vedeam acum pe viu. Dealuri care se ridicau unul în prelungirea altuia, căsuţe aşezate pe vârf, animale care păşteau atât de liniştite...”

M-am simţit ca şi cum aş fi acolo lângă Alexandra, de fiecare dată când se aventura şi mergea prin pădurea unde se afla casa bântuită în care se refugiase cu 100 de ani în urmă Aneke, ca şi prin ruinele fostului castel. Alţi oameni s-ar fi simţit îngroziţi de meleagurile acelea, însă Alexandra nu; ea simţea o atracţie inexplicabilă pentru acele locuri şi voia să afle mai multe despre viaţa contesei. Personajele care îi apar în cale sunt misterioase, ciudate şi te fac să îţi pui mii de întrebări. Desigur, întrebări care nu îşi găsesc răspunsuri. Tânăra adolescentă face cunoştinţă cu Lorena - ghicitoarea satului-, şi cu fiica ei în vârstă de 9 ani pe nume Nori. De la ghicitoare află tot mai multe detalii despre Aneke, cum ar fi faptul că Aneke şi Lorena sunt surori vitrege. Urmând ca în altă zi să fie întâmpinată în beciul fostului castel de un bărbat tânăr şi atrăgător, care se prezintă a fi Mathias - fratele vitreg al Anekei, soţul Lorenei şi tatăl lui Nori -. Da, aţi citit bine! Avem de-a face cu o poveste destul de complicată, nu-i aşa?!

După ce află toate astea, reacţia Alexandrei este normală, iar dacă aş fi fost în locul ei, nu m-aş fi aventurat să pun cap la cap toate detaliile oferite. Cel mai probabil aş fi fugit unde văd cu ochii!

„Vorbea, fireşte, cu Mathias. Care îi era, dacă era să fiu îndeajuns de nebună şi eu cât să-i cred vorbele, atât soţul, dar şi fratele ei vitreg. Însă nici asta nu era cel mai neobişnuit lucru, ci pretenţia lor de a fi fraţii contesei care trăise în veacul trecut. Ce sat de oameni ameţiţi, mi-am spus din nou, dar nu fără o mică doză de admiraţie.” 

Nu pot să zic că mi-a plăcut prea mult de Alexandra, dar pe Răzvan nu l-am putut suporta deloc şi o să vă spun şi de ce. Răzvan este tipul bărbatului tânăr, indiferent (după cum se comportă, n-ai zice că o iubeşte pe Alexandra), nepăsător de ce-i în jurul lui şi înnebunit după alcool. Şi nu exagerez deloc, el ar merge oriunde dacă ar avea şi băutura cu el, zău! 

Nu vreau să vă spun mai multe, fiindcă vreau să vă las pe voi să descoperiţi atât povestea Alexandrei, cât şi a Anekei. Abia aştept următorul volum şi sper ca acela să reuşească să îmi aducă răspunsuri, fiindcă epilogul primei cărţi m-a lăsat confuză, cu mii de întrebări!

Cine este, de fapt, Aneke? 

Doar dacă citiţi cartea puteţi găsi răspunsul de care aveţi nevoie! 

Citate preferate

 „Cât de trist, m-am gândit, cum ucid oamenii lucruri frumoase doar pentru că îi înspăimântă. Doar pentru că nu le pot înţelege.”

„Dora, însă, spunea uneori că libertatea lumii moderne e doar o iluzie şi că, atunci când iluzia e spulberată şi vedem lanţurile care ne îngrădesc, plătim scump acest vis printr-o depresie puternică şi prin pierderea (temporară sau definitivă) a bucuriei de a trăi.”

RATING: 5/5

Un prim volum al trilogiei ce merită citit!

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Herg Benet pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult! 

Cartea poate fi achiziţionată de aici. 

Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More