Se afișează postările cu eticheta Ultima vrăjitoare din Transilvania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ultima vrăjitoare din Transilvania. Afișați toate postările

marți, 20 februarie 2018

, , , , , , , , , , ,

Recenzie: „Alexandra” (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #3) - Cristina Nemerovschi


Titlu: Alexandra

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariţiei: Octombrie 2017 (ediţie cartonată)

Categorie: Ficţiune

Colecţie: Cărţile Arven

Numărul de pagini:
 232

Editura: Herg Benet




Descriere

„Revenită în București după povestea dramatică trăită în satul V., Alexandra observă treptat că acele lucruri pe care le credea rămase în trecut o urmăresc. Viața ei este pe cale să se schimbe din temelii. Tot ce crezuse a fi doar legendă pare acum mai real ca niciodată. Singura care poate lămuri misterul este Aneke, care nu întârzie să reapară în viața Alexandrei, iar secretul tulburător pe care-l va afla adolescenta va fi punctul culminant al întregii ei aventuri în lumea fascinantei contese.

O poveste complicată și captivantă despre nemurire, iubire, prietenie, iertare, alegeri, sacrificii, în care personajele dezvăluie trăsături total neașteptate.

Finalul trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.”



Părerea mea

Pe de o parte, abia așteptam să citesc acest volum, iar pe de altă parte, îmi doream să nu o fac, pentru că era ultimul volum alături de Alexandra și de personajele din V. Nu îmi doream ca această aventură plină de mister și magie să se încheie, pentru că m-am atașat destul de mult de personaje și îmi venea greu să renunț la ele.

De la primul volum și până la ultimul am simțit o evoluție, literar vorbind, din partea Cristinei Nemerovschi, ceea ce m-a încântat. Dacă primele două volume au fost interesante și mi-au plăcut, cel de-al treilea a fost cireașa de pe tort, i-a dat gust întregii trilogii, ca să spun așa. 

Știi că ai dat de o carte bună atunci când aceasta te ține treaz/ă întreaga noapte, iar pentru mine acest volum a fost atât de captivant, încât am preferat sa îmi termin lectura și mai apoi să mă bag la somn.

* Înainte de a începe să vă povestesc pe scurt (fără spoilere) acțiunea cărții, vă anunț că această recenzie conține și detalii din primele volume. *

În al doilea volum aflăm că pentru a obține nemurirea, Aneke este în stare de orice, chiar dacă asta înseamnă să calce peste cadavre. Însă această dorință are și multe riscuri. Vrăjitoarea Ica îi blesteamă pe cei trei frați fie să trăiască veșnic, fie să moară împreună; unul fără celălalt neavând cum să moară.
Dorindu-și de foarte mult timp, frumoasa Aneke o omoară pe bătrâna vrăjitoare spre finalul volumului doi, însă această acțiune schimbă total blestemul Icăi. Odata cu uciderea ei, și moartea lui Mathias este asigurată, iar blestemul lui ajunge la o a treia persoană care îi va lua locul. 


„Pentru că totul are un preț, cum spusese și vraciul Anekei, iar prețul pentru unele daruri nu doar că nu merită plătit, dar nici nu poate fi imaginat fără să ți se înfioare fiecare bucățică mică de carne.”

Pe parcursul ultimului volum, Alexandra are parte de unele evenimente care îi dau de gândit că nu mai este o adolescentă normală: în timp ce gătea s-a tăiat, numai că rana s-a și vindecat imediat. Toate detaliile acestea o fac sa își dorească să o revadă pe Aneke, să o întrebe dacă bănuiala ei este adevărată și să se întoarcă în satul V., deoarece simte de o bună perioadă de timp că locul ei nu mai este în București, alături de mama, sora și fratele ei vitreg cu care avusese cu aproximativ un an în urmă o idilă. Simte că personajele din satul transilvănean au devenit mai importante decat oricine altcineva din orașul ei natal.

Și bineînțeles că cea care devine nemuritoare este Alexandra, tânăra adolescentă ce descoperă treptat, dar are șansa de a redeveni ce a fost, și anume, o muritoare. Din cauza blestemului, Nori - fiica Lorenei -, fata lup, îmbătrânește mai repede decât ar fi cazul, iar moartea ei pare că se apropie cu pași repezi.

„Nemurirea în sine nu e mare lucru – contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci, spusese Mathias. Eu nu mi-aș fi petrecut-o alături de nimeni altcineva decât el.”
Singura soluție pentru cele două se află în mâinile vraciului Nicolas. El este cel care i-ar putea lua nemurirea Alexandrei și să i-o ofere lui Nori, asta doar dacă cele două vor dori să încerce vraja lui Nicolas...
Alexandra are de ales, fie să redevină o muritoare de rând și să se întoarcă în București unde va încerca să revină la normalitate, fie să își petreacă nemurirea alături de idolul ei, Aneke. Ce va alege? Veți afla numai și numai dacă citiți cartea, eu vă spun doar că veți rămâne surprinși și veți ajunge să vă puneți și voi în locul Alexandrei. Voi ce decizie ați lua?

„Pare că și nemurirea, la fel ca orice viață, e doar un lung și complicat șir de alegeri. Nu se termină niciodată. Nu poți răsufla ușurat niciodată.”
RATING: 5/5


Dacă încă nu ați citit această trilogie, eu v-o recomand cu drag. O trilogie plină de mister și de magie care te ține în priză până la ultima pagină!

* * *

Cartea a apărut la Editura Herg Benet. 
Poate fi achiziționată online de aici, iar dacă vreți să cumpărați întreaga trilogie - click aici.
Pentru a fi la curent cu noutăţile editurii, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

marți, 13 februarie 2018

, , , , , , ,

Recenzie: „Mathias” (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #2) - Cristina Nemerovschi


Titlu: Mathias

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariţiei: Octombrie 2017 (ediţie cartonată)

Categorie: Ficţiune

Colecţie: Cărţile Arven

Numărul de pagini:
240

Editura: Herg Benet


Descriere

„După întâmplările petrecute în V., Alexandra încearcă să redevină adolescenta normală de dinainte de a fi prinsă în povestea contesei-vrăjitoare. Însă Mathias apare surprinzător la uşa ei, arătând cu 10 ani mai tânăr şi fiind perfect adaptat la decorul şi viaţa de noapte din Bucureşti. Mathias nu este însă singurul care revine… Alexandra se trezeşte într-un triunghi de forțe întunecate, iar răpirea Norei, fiica Lorenei, este doar începutul pentru o serie de întâmplări înfricoşătoare. Până să se dezmeticească, Alexandra ajunge din nou în satul V., pe care-l găsește schimbat, cu atmosfera lui tihnită complet evaporată, devenind un fundal pentru crime, iubiri regăsite, răzbunări. Noi figuri, întunecate şi diabolice, îşi fac apariţia în miezul poveştii. Vor reuşi Mathias şi Alexandra s-o împiedice pe Aneke să-şi realizeze planurile malefice?”

Părerea mea

Acum câteva luni am citit primul volum din trilogie și finalul cărții mi-a pus mii de întrebări, astfel încât abia așteptam să citesc următorul volum, sperând că, poate, poate, voi afla ce voiam eu să știu. În sfârșit i-a venit rândul și volumului doi, care mă aștepta cumințel în bibliotecă pentru a fi citit și recenzat.

Era trecut de miezul nopții când m-am apucat să citesc acest volum. Am uitat și de oboseală, și de faptul că de pe la ora două mi se cam închideau ochii. Spre uimirea mea, în apropierea orei patru am reușit să îl termin, iar dacă nu îmi era așa somn, fiți siguri că mă apucam și de volumul trei, la cât de curioasă eram în acel moment!

Volumul doi al trilogiei „
Ultima vrăjitoare din Transilvania” - Mathias -, mi s-a părut mult mai palpitant decât primul, ceea ce înseamnă clar o evoluție din partea Cristinei Nemerovschi. Asemenea primului volum din serie, și acesta a fost scris prin intermediul unui limbaj lejer, cotidian, utilizat de noi toți. 

Ce îmi place la felul Cristinei de a scrie este faptul că reușește să dea farmec poveștii, fără a folosi un limbaj artistic. Cristina reușește să te introducă și să te mențină în poveste prin stilul de scriere uzual, prin personajele interesante și prin acțiunea care este redată într-un ritm epic alert, fiind prezentată cursiv.

După finalul atât de interesant din primul volum, Alexandra se întoarce în București unde stă cu gândul numai la aventurile din satul V. pe care le-a trăit în vacanța de vară.


„Aveam senzația că îmbătrânisem în cele câteva luni, erau zile în care nu mă mai simțeam deloc doar o adolescentă de șaisprezece ani jumate.”

Ba mai mult, simte că nu se mai regăsește în orașul natal. Gândul o poartă mereu spre satul care, la început, i se părea atât de plistisitor, fiind lipsit parcă de viață.


„Mă plimbam prin oraș, stăteam ore întregi în câte un loc mai retras, pe iarbă, și retrăiam momentele din V., mai ales cele din final, spaima și nebunia de atunci, când crezusem că mi se va curma viața. Fusese cel mai intens și mai dramatic moment pe care-l trăisem vreodată.”

Încearcă să uite de evenimentele petrecute acolo, pentru a-și putea relua viața de adolescentă, însă apariția subită a personajelor din satul V. o împiedică pe Alexandra să își reia viața normală. Acestea reușesc și se adaptează stilului bucureștean, fiind perfect integrate în epoca și în mediul în care au ajuns.

Primul șoc îl are Alexandra în momentul în care mama ei îl invită pe Matei - noul iubit al mamei sale -, la ele acasă; acest Matei fiind de fapt Mathias, doar că mult mai tânăr.

Treptat reia legătura și cu Lorena, sora contesei Aneke, cu Nori, fiica acesteia, ce în doar câteva luni de la peripețiile din V. devenise o adolescentă atipică. Alexandra ajunge în cel de-al doilea volum să o cunoască și pe contesă și, încetul cu încetul, totul prinde contur. Întrebările pe care le-a avut la început se reduc, primind niște răspunsuri care o bulversează, dar care o intrigă tot mai mult.


„E firesc ca Mathias și Lorena să fie aici, în București, cu mine. E ca și cum, după cele câteva zile atât de agitate acolo, între mine și tot ceea ce reprezenta V. se crease o legătură care nu avea să fie ruptă prea ușor. Probabil, fiindcă era vorba de moarte. Fiindcă în V. muriseră acei bătrâni, din cauza mea, din cauza lui Aneke, din cauza cine mai știe cui.”
Nerezistând ocaziei de a revedea satul transilvănean, Alexandra pleacă într-o călătorie pentru a o salva pe Nori (ce fusese răpită de un preot din V.), alături de Mathias, Aneke și Lorena. Ce se întâmplă acolo te face să dai pagină după pagină, curiozitatea atingând cote maxime.


„Nu-i cunoșteam cu adevărat pe niciunul din ei. Simțeam o prietenie ciudată pentru Lorena, o atracție irezistibilă pentru Mathias, teamă și admirație pentru Aneke.”

Acolo tânăra adolescentă află despre blestemul vrăjitoarei Ica aruncat asupra celor trei (Mathias, Lorena și Aneke). Cei trei sunt blestemați să aibă parte de nemurire, pot muri numai împreună, ceea ce e aproape imposibil de realizat, deoarece însăși frumoasa Aneke își dorește să fie mereu tânără, mereu nemuritoare.


„De aproape, frumusețea ei are ceva insuportabil. E mult prea perfectă și ai senzația că, dacă o privești prea mult, ochii vor începe să te doară. Are pielea prea albă, buzele prea roșii, ochii prea verzi, genele prea întunecate. M-a atins cu degetele ei reci, de parcă ar fi fost de gheață, când și-a luat înapoi paharul. Am început să tremur.”

Pe lângă acest blestem, Aneke mai are un plan malefic, acela de a-și reînvia un vechi prieten, pe vraciul Nicolas. Însă, știți cum se spune, totul are un preț. Va face oare orice Aneke pentru a-și readuce la viață vraciul? Chiar dacă asta înseamnă să își asume un risc atât de mare?


„Vie și rea, așa era Aneke... Și nu mă puteam gândi decât la cât de mult mă fascina!”

Citate preferate

„Sunt lucruri pe care nu le poți schimba, trebuie doar să le accepți.”

„(...) nemurirea în sine chiar nu e mare lucru.
Ai să vezi.
Contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci.”


RATING: 5/5



* * *



Cartea a apărut la Editura Herg Benet. 
Poate fi achiziționată online de aici, iar dacă vreți să cumpărați întreaga trilogie - click aici.

Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!


Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More