august 2017 ~ Pierdută printre cuvinte

Titlu: Salvând-o pe Francesca

Titlu original: Saving Francesca

Autor: Melina Marchetta

Traducere: Cristian Ionescu

Data apariției: Aprilie 2017

Gen: Adolescenți, peer pressure, viața socială

Categorie: Literatură Universală

Colecție: Young Adult

Numărul de pagini: 248

Editura: Storia Books

Descriere

„Francesca învață la St. Sebastian, o școală de băieți care se pretinde mixtă doar pentru că fetele au toaleta separată de cea a băieților. Singurele prietene ale acestei fete sunt o ultra-feministă, o tipă despre care umblă vorba că ar fi „ușoară” și o acordeonistă cam bătută în cap. Nici băieții nu sunt mai prejos, începând cu Thomas, care încearcă să se specializezez în râgâitul pe muzică, și continuând cu Will, un idiot veșnic încruntat și îngâmfat, la care Francesca se gândește mai tot timpul.

Apoi mai este și mama Francescăi, care mereu are impresia că știe ce este mai bine pentru fata ei, până când intră subit într-o depresie acută, lăsând-o pe Francesca singură, deznădăjduită și fără cea mai mică idee despre cine este cu adevărat.

Deopotrivă amuzantă, emoționantă și imposibil de lăsat din mână, „Salvând-o pe Francesca” este povestea unei fete care trebuie să-și găsească puterea pentru a-și salva familia, viața socială și, cel mai greu, pe sine.”

„Cititorii vor fi încântaţi de complexitatea relaţiilor din această poveste, de dragostea sinceră dintre personaje şi de hotărârea finală a Francescăi de a se salva singură.” - Publishers Weekly

„Marchetta jonglează cu personajele sale cu multă dexteritate, insuflându-le un caracter puternic atât tinerilor, cât şi adulţilor. Francesca are un arsenal complicat, dar credibil de emoţii şi probleme, care îi va face pe cititori să citească pe nerăsuflate, până la ultimul rând.” - Kirkus Review

Despre autoare

Melina Marchetta s-a născut pe 25 martie 1965, în Australia. Este profesoară şi a devenit cunoscută după ce a scris romanele Looking for Alibrandi, Salvând-o pe Francesca şi On the Jellicoe Road.

Consiliul australian al cărţilor pentru copii i-a decernat de două ori Premiul „Cartea anului”, în 1993 şi 2004.

Pentru On the Jellicoe Road a primit premiul L. Printz din partea Asociaţiei Librarilor Americani pentru cea mai bună carte destinatăadulţilor tineri.

Looking for Alibrandi a fost ecranizat în 2000, iar scenariul, scris tot de Melina, a câştigat un premiu al Institutului Australian de Film, Premiul pentru literatură al prim-ministrului din New South Wales şi Premiul Asociaţiei criticilor de film din Australia.

Părerea mea

Dacă la început eram sceptică în privinţa cărţii şi nu mă atrăgea în mod deosebit, pe parcurs a devenit o lectură plăcută din care orice adolescent sau tânăr adult poate învăţa ceva. Văzând coperta relativ simplă, comparând-o cu celelalte coperţi de la editura Storia Books, nu mă aşteptam să aibă o poveste de viaţă atât de reală şi, totuşi, atât de fascinantă prin modul destul de banal al autoarei de a scrie. Melina nu foloseşte cuvinte pompoase pe care poate nu le-am înţelege, ci dimpotrivă, limbajul utilizat de ea este acela cotidian; ceea ce face ca lectura să fie uşoară şi relaxantă.

Mi-au plăcut mult personajele şi ce mi s-a părut interesant a fost relaţia dintre ele. Personajele sunt simple, însă au emoţii complexe şi greu de descifrat de cele mai multe ori. Ca şi în viaţa de zi cu zi, de altfel.

Salvând-o pe Francesca nu este genul acela de carte în care personajul principal face parte din categoria celor populari, frumoşi, fiţoşi, de bani gata sau mai ştiu eu cum. Ştiţi cărţile acelea în care fetele sunt superbe, admirate şi adorate de băieţii liceului? Ei bine, cartea asta se axează pe viaţa din realitate, nu pe poveşti în care totul este roz. Altfel spus, Francesca învaţă la o şcoală normală care este izbitor de asemănătoare cu şcolile din România.

„Comunitatea ideală? Oriunde, numai aici nu.”

Francesca Spinelli este o adolescentă atipică de 16 ani ce îşi doreşte să se piardă în mulţime, dacă ar putea şi-ar crea chiar o mantie ce i-ar aduce invizibilitatea. Însă, pe cât de mult îşi doreşte să nu fie băgată în seamă, pe atât de mult reuşeşte să ajungă în centrul atenţiei. Frankie - cum îi spun părinţii ei - este genul acela de fată retrasă, timidă, care nu îşi spune niciodată punctul de vedere de teamă că ar putea greşi. Ajunsă în clasa a XI-a la Liceul Sf. Sebastian, totul se schimbă. La vechiul liceu ea făcea parte din gaşca celor populari şi o bună perioadă de timp tânjeşte după clipele petrecute la Liceul Stella.

La Sf. Sebastian fetele se vor confrunta cu băieţii pentru a-şi primi drepturile, având în vedere că este primul an în care şcoala a devenit una mixtă, nu doar pentru băieţi. Oare vor reuşi cele 30 de fete din întreaga şcoală să-şi redobândească drepturile împotriva celor 750 de băieţi? Rămâne de văzut...

„Mă tem să mă uit în oglindă, pentru că, poate, n-o să văd nimic.”

Ce poate fi mai 'frumos' decât să mergi la un liceu nou la care tu nu ai fi vrut, vechile tale prietene să meargă la un altul şi să fii nevoită să suporţi figurile băieţilor, deloc puţini la număr? Ah, vă spun eu ce, să nu mai aveţi susţinere din partea persoanei ce v-a ghidat în permanentă şi a făcut
toate alegerile pe care trebuia să le faceţi voi. Stâlpul de care se sprijinea Francesca era chiar mama ei - Mia, o persoană plină de viaţă, mereu cu zâmbetul pe buze -, asta până când aceasta cade într-o depresie acută, iar Frankie va trebui să înveţe să se salveze singură.

„Doar întrebaţi-mă cum mă simt. Întrebaţi-mă şi poate o să va spun. Însă nimeni nu o face.”

Va reuşi să îşi fie propria ancoră? Va reuşi să se regăsească? Şi, cel mai important, va putea oare să îi ţină pe toţi cei la care ţine lângă ea? Oare se va vindeca mama ei? Eu nu vă spun nimic altceva în afară de faptul că răspunsurile se află numai în carte.

„Mi-e dor de Mia. Vreau s-o aud zicându-mi: Frankie, eşti prostuţă, eşti leneşă, eşti talentată, eşti pasională, eşti reţinută, eşti luminoasă, eşti îndărătnică. Vreau să fiu un adjectiv din nou. Dar nu, acum sunt un substantiv. Un nimic. Un nimeni. Un ni-meni!”

Salvând-o pe Francesca este o carte ce ar trebui citită de toţi adolescenţii, pentru că fiecare dintre noi are momente când şi-ar dori să fie invizibil sau când pur şi simplu nu se integrează într-un loc. Sunt convinsă că multe persoane s-ar identifica cu Francesca din carte. Este un roman ce ne învaţă că trebuie să reuşim să ne ajutăm singuri şi, bineînţeles, să îi ajutăm şi pe cei dragi în clipele grele, să îi ajutăm să depăşească acea etapă dificilă a vieţii. Pentru că depresia unei fiinţe apropiate îi marchează pe toţi din jur, însă dragostea poate fi un remediu pentru orice suflet însângerat.

„Nu-mi vine să cred că am zis-o cu voce tare. Adevărul nu te eliberează, să știți. Te face să te simți încurcată și stânjenită și lipsită de apărare și cu fața în flăcări și îngrozită și amuțită și vulnerabilă. Dar eliberată? Nu mă simt eliberată deloc. Mă simt ca naiba.”

Citate preferate

„Cred că suntem făcuți din multe bucățele diferite și de fiecare dată când pleacă cineva, rămâi cu mai puțin din tine.”

„Te compar cu toate lucrurile care-mi plac cel mai mult şi pe care nu le pot avea când mi le doresc.”

RATING: 4/5