Recenzie: „Poate într-o altă viață” - Taylor Jenkins Reid

Titlu: Poate într-o altă viață

Titlu original: Maybe In Another Life

Autor: Taylor Jenkins Reid

Traducere: Ioana Filat

Data apariției: 8 Noiembrie 2016

Categorie: Romance

Numărul de pagini: 336

Editura: Corint

Imprint: Leda Edge

Descriere

„La douăzeci și nouă de ani, Hannah Martin încă nu știe ce vrea să facă în viață. De când a terminat colegiul, a locuit în șase orașe diferite și a avut nenumărate slujbe banale, dar, după o relație dezastruoasă, decide să se întoarcă în Los Angeles, orașul ei natal.

Pentru a sărbători prima seară în L.A., cea mai bună prietenă a ei, Gabby, o duce la un bar – unde Hannah se întâlnește cu iubitul ei din liceu, Ethan. La miezul nopții, Gabby o întreabă pe Hannah dacă e gata să plece. Ethan se oferă să o ducă el acasă dacă vrea să mai rămână. Hannah ezită.

Ce se întâmplă dacă pleacă cu Gabby?
Ce se întâmplă dacă pleacă cu Ethan?

Și astfel, Hannah trăiește efectele fiecărei decizii, în două universuri paralele, în două povești succesive, surprinzător de diferite și cu consecințe importante pentru Hannah și oamenii de lânga ea.

Așadar, totul e sortit să se întâmple? Cât de mult din viața noastră este determinat de șansă? Și, lucrul cel mai important: există suflete-pereche?

Hannah crede că da. Și, în ambele lumi, e convinsă că l-a găsit pe al ei.”

Părerea mea

Atunci când nu ai așteptări prea mari de la o carte se dovedește, în cele mai multe cazuri, că ai subestimat-o. Exact asta simt în privința cărții „Poate într-o altă viață”.

Am descoperit-o pe Taylor Jenkins Reid la începutul anului și de atunci mi-am propus să îi citesc toate cărțile pe care le-au tradus prietenii de la editura Corint. Am început cu „Fericiți pentru totdeauna?”, apoi am continuat cu „Uniți pe vecie” și închei cu „Poate într-o altă viață”, fiindcă alte cărți de la Taylor nu au fost traduse. (Și îmi doresc din tot sufletul ca editura să continue să traducă și alte cărți de la această autoare.)

Cum spuneam, nu îmi făcusem prea mari așteptări de la acest roman. Titlul și descrierea m-au atras, însă coperta mi s-a părut parcă prea simplă. Cred că s-ar fi putut face o copertă mult mai captivantă decât aceasta, dar acest detaliu nu m-a împiedicat să îi acord o șansă romanului. O alegere mai bună nici că aș fi putut face! Mi-a plăcut atât de mult, încât am stat până la 6 dimineața ca să o termin. Tot spuneam: „Mai citesc puțin. Încă puțin!” și am repetat asta până când nu am mai avut ce să citesc, pentru că o terminasem. Am rezonat atât de bine cu acțiunea, cu personajele, încât la final inevitabilul s-a produs. Lacrimile roiau pe obrajii mei, iar mie nu îmi venea să cred că era să dau cu piciorul la o carte incredibilă doar din cauză că nu mă atrăgea coperta.

Taylor a reușit și de această dată să mă impresioneze, să mă facă să simt fiecare cuvânt scris de ea cu o intensitate de nedescris. Ideea care stă la baza romanului este originală, palpitantă și misterioasă. De câte ori nu ați pățit să luați o decizie, iar mai târziu să vă întrebați „Cum ar fi fost dacă... ?”. Ei bine, Taylor Jenkins Reid pleacă de la aceste întrebări firești și ajunge să creeze o poveste fascinantă care, din cauza unei simple decizii pe moment, aduce răsturnări uriașe de situație.

După mai bine de un deceniu de când Hannah a plecat din orașul natal, timp în care s-a mutat foarte des, decide să se întoarcă în Los Angeles. Acest gând i se declanșează după o relație nu tocmai reușită cu un bărbat însurat, care, pe deasupra, are și doi copii mici. În plus, viața ei este foarte instabilă, și chiar dacă a locuit în șase orașe, nu a simțit niciodată că este acasă. La aeroport este întâmpinată de buna ei prietenă, Gabby, cu care a și stat sub același acoperiș mai bine de doi ani când părinții și sora ei s-au mutat în Londra. Hannah și Gabby se hotărăsc să iasă într-o seară împreună cu vechii prieteni pe care nu i-a mai văzut de ani de zile, în cinstea întoarcerii sale. Chiar în seara respectivă, Hannah îl revede pe Ethan, iubitul ei din timpul liceului, iar din acel moment povestea o ia pe drumuri diferite. Gabby o întreabă dacă vrea să plece cu ea, iar Ethan o roagă să mai stea. Ce s-ar întâmpla dacă ar pleca cu Gabby? Dar ce s-ar întâmpla dacă ar mai rămâne în oraș cu Ethan? O decizie simplă, dar pe parcurs veți afla cât de importantă este. Personajele sunt aceleași, dar poveștile diferă. Chiar dacă povestea în sine o ia pe două cărări diferite, personajele reușesc să se facă plăcute, în special Hannah și Gabby. Am admirat prietenia celor două tinere, întrucât se puteau baza întotdeauna una pe cealaltă. Deși au fost unele momente dificile, ele au fost tot timpul unite și s-au sprijinit reciproc.

Stau de câteva minute să mă gândesc care poveste mi-a plăcut mai mult și recunosc că este destul de greu de ales. M-am lăsat vrăjită de ambele povești, însă cea în care Hannah pleacă acasă cu Gabby este preferata mea.

Dacă sunteți curioși să aflați prin ce situații va trece protagonista în urma unei decizii de moment, vă recomand să citiți cartea. Vă spun doar atât, o simplă decizie poate schimba tot.

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Corint pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Ugly Love” - Colleen Hoover

Titlu: Ugly Love

Autor: Colleen Hoover

Traducere: Cristina Buzoianu

Data apariției: Ianuarie 2016

Categorie: Dragoste

Colecție: EpicLove

Numărul de pagini: 352

Disponibilă: aici

Editura: Epica

Descriere

„Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea e conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut, nu te aștepta la un viitor împreună.

Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă:

INIMILE SUNT INVADATE

PROMISIUNILE SUNT ÎNCĂLCATE

REGULILE SUNT SPULBERATE 

IAR IUBIREA DEVINE URÂTĂ”

Părerea mea

Astăzi vreau să vă vorbesc despre prima carte pe care am citit-o de la editura Epica, și, totodată, prima carte pe care eu am recitit-o cu la fel de mult entuziasm ca și prima dată. Până astăzi aș fi spus, cu certitudine, că eu nu recitesc cărți, deoarece îmi place ca întotdeauna să citesc ceva nou, despre care nu știu nimic. Dar spre surprinderea mea, „Ugly Love” este excepția. Am citit pentru prima dată „Ugly Love” anul trecut și mi-a plăcut atât de mult, încât a ocupat un loc important în topul celor mai bune 10 cărți citite de mine în 2017.

Vezi aici top 10 cele mai bune cărți citite în 2017

După cum vă spuneam și mai sus, a fost o plăcere să citesc pentru a doua oară această carte. Cu toate că știam ce se va întâmpla cu personajele și prin ce împrejurări vor trece, m-am simțit la fel de captivată de povestea lui Colleen Hoover, reușind să recitesc romanul în numai câteva ore.

Prima întâlnire dintre cei doi este cât se poate de nefavorabilă! Tate este nevoită să locuiască cu fratele ei până își va găsi un loc de muncă ce îi va permite cumpărarea propriului apartament. Ajunsă în fața ușii de la apartamentul lui Corbin, are neplăcuta surpriză de a da peste un tânăr melancolic, dar suficient de beat încât să adoarmă pe unde apucă.

Această personalitate a lui Miles, tânărul beat, m-a intrigat și m-a determinat să citesc mai departe, cu gândul că voi afla motivul pentru care și-a înecat sufletul în alcool ca să uite de frământările ce nu îi dădeau pace. Și conform bănuielilor mele, Miles trăiește în trecut din cauza unor evenimente neplăcute și marcante legate de fosta lui iubită, Rachel. Amintirile nu îi dau voie să meargă mai departe și, de aceea, Miles și-a impus să nu mai iubească pe altcineva, cu toate că au trecut șase ani de atunci. Faptul că un bărbat arătos precum Miles Archer nu a mai avut timp de șase ani niciun fel de relație cu vreo fată m-a impresionat, cu atât mai mult m-au impresionat nelipsitele sale regrete față de pierderea sfâșietoare din trecut. S-a dedicat trup și suflet meseriei de pilot cu speranța că va putea uita de trecutul necruțător ce îl bântuie.

„— Presupun că, dacă un om a cunoscut cea mai urâtă față a iubirii, e posibil să nu mai vrea s-o trăiască a doua oară.”

Tate Collins a intrat în viața lui Miles exact când avea cea mai mare nevoie. A fost acolo pentru el și a început să îl descopere puțin câte puțin. Mi-a plăcut mult faptul că a fost înțelegătoare și a avut răbdare cu Miles, lăsându-l să îi dezvăluie detalii din viața lui lent, fără a-l presa. Pentru a putea să îl readucă în prezent și să conștientizeze el că merită o a doua șansă este nevoie de mult timp, timp pe care i-l acordă fără să stea pe gânduri.

„Doare atât de tare! N-am știut niciodată că o inimă poate susține greutatea întregii lumi.”

Să îl descopere pe Miles ar putea fi considerată o acțiune aproape imposibilă, din cauza firii sale rezervate și misterioase. Tate este de acord să aibă o relație fără angajamente, mulțumindu-se cu fiecare bucățică pe care o primește de la Miles, cu speranța că va reuși să îl convingă de faptul că viața merită să fie trăită în continuare. Miles a fost foarte clar încă de la început și i-a impus niște limite stricte pentru a putea fi împreună, de teamă de a nu repeta greșelile din trecut: „Niciodată să nu mă întrebi despre trecut” și „Să nu speri la un viitor”.

Pot afirma cu sinceritate că această carte a fost tot ce aveam nevoie pentru a învăța ceva, și anume că iubirea nu este roz. Uneori este precum un curcubeu, alteori este neagră, întunecată și dureroasă. Iubirea nu este mereu frumoasă, uneori îți distruge sufletul, îl fărâmă în mii și mii de bucățele și simți că lumea s-a sfârșit. Dar de fapt nu s-a sfârșit. Doare o zi, doare o săptămână, doare o lună... poate chiar mai mult, însă trebuie să avem tăria de a ne vindeca și de a lăsa trecutul în urmă. Trecutul e trecut, de aceea trebuie să mergem înainte. Dacă am rămâne marcați în trecut, alături de persoanele ce au plecat de lângă noi, ce s-ar întâmpla? Am pierde tot ce e mai de preț: prezentul. Și odată cu el, și timpul. 

„Ugly Love” m-a învățat că uneori există cazuri în care iubirea este urâtă, pentru că doare atât de tare, încât nu mai știi ce să faci. Povestea dintre Tate și Miles m-a învățat că trebuie să trec peste, să trăiesc prezentul și să mă bucur de fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Se mai întâmplă ca iubirea să doară, însă este și va rămâne cel mai profund sentiment... Cum ar fi dacă ar exista numai bucurii pe Pământ? Dacă nu am avea nicio suferință? Nu am avea cum să știm ce e adevărata fericire și câtă însemnătate poate avea ea.

„— Dragostea nu e mereu frumoasă, Tate. Uneori îți petreci timpul cu speranța că, în cele din urmă, se va transforma în ceva diferit. În ceva mai mult. Apoi, fără să îți dai seama, ajungi de unde ai plecat, dar inima ți-ai pierdut-o, undeva, pe drum.

Cu toate că timpul va trece și voi mai da de cărți excepționale, „Ugly Love” este și va rămâne mai mult decât o carte, este o bucățică din mine.

RATING: 5/5

Un roman fascinant despre pierdere, vindecare și iubire. Îl recomand cu mare drag!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Nostalgia pianului fără clape” - Mădălina Alexandru

Titlu: Nostalgia pianului fără clape

Autor: Mădălina Alexandru

Anul apariției: 2017

Categorie: Dragoste

Colecție: Romance

Numărul de pagini: 355

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Dragostea este otravă, iar otrava ucide. Ceea ce unul simte, celălalt neagă cu vehemență.
Ea nu crede în iubire, el nu se poate sătura de acest concept. Aleg să se descopere cu ajutorul pianului, se resping prin acordurile viorii, se predau unul celuilalt prin muzică.
Oare există speranță pentru el și încredere pentru ea?
Ethan și Charlotte sunt protagoniștii unei povești despre o iubire imposibilă în termeni morali și atât de posibilă în lumea lor.”

Despre autoare

„Deși am absolvit „UMF Carol Davila” din București și profesez ca farmacist, scrisul a reprezentat pentru mine o fascinație încă din copilărie. Pasiunea a început cu devorarea fiecărei cărți pe care am putut-o găsi și a continuat cu însemnarea citatelor favorite. S-a concretizat acum zece ani și de atunci am reușit să finalizez două romane, dintre care „Nostalgia pianului fara clape” este cel de-al doilea. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar îmi doresc să rămân la fel de mistuită de idei ca până acum.”

Părerea mea

Superbă. Dacă ar trebui să descriu cartea într-un singur cuvânt, cu siguranță pe acesta l-aș alege. 

Acum când am terminat de citit și ultima pagină din prima parte a poveștii celor doi protagoniști, vă mărturisesc că îmi vine greu să exprim în cuvinte tot ce am simțit.

Mădălina Alexandru știe cum să se joace cu fiecare emoție trăită atât de personaje, cât și de cititorii săi. Are un mod original de a prezenta acțiunea și sentimentele personajelor, încât îți dă impresia că ești acolo, alături de Ethan și Charlotte.

Auzisem multe laude la adresa Mădălinei și, dat fiind faptul că i-am dat și eu o șansă, chiar cred că le merită. Și pe bună dreptate, căci îți creează o stare plăcută și îți amintește cumva de o perioadă în care fetele și băieții își vorbeau respectuos, o perioadă în care aceștia știau să respecte bunele maniere, fapt ce nu am mai întâlnit în nicio altă carte contemporană. De aceea, cred că Mădălina a reușit să îmbine cele două genuri, cel clasic de cel contemporan, prin unicitatea perspectivei narative.

Ce m-a impresionat a fost faptul că, deși cartea este scrisă la persoana a III-a, naratorul fiind neutru și impersonal, autoarea reușește să contureze într-un mod aparte gândurile, emoțiile și sentimentele personajelor sale.

Protagoniștii sunt adepții clasicului. Atât Charlotte, cât și Ethan sunt pasionați de melodiile și cărțile clasice, ceea ce m-a impresionat, fiindcă mai rar dai de astfel de personaje. Din acest motiv Ethan și Charlotte au ajuns la inima mea. 

Pot spune că această carte este o bucățică din mine, deoarece regăsesc o bună parte din mine în Charlotte.

Ethan Reed și Charlotte Brown sunt două suflete orgolioase, puternice în aparență, dar care au secrete din trecut ce îi neliniștesc, iar singura lor alinare o reprezintă pianul, notele sale înalte exprimând fiecare trăire, fiecare gând ce îi macină. 

O simplă pasiune comună ce îi aduce împreună reprezintă și începutul bătăliei dintre cei doi. Ea, o novice a pianului, o debutantă, reușește și câștigă un concurs renumit, în timp ce el, cel care mereu a obținut victoria, pierde cu desăvârșire, premiul fiind acordat unei începătoare.

„Ce iubea la el? Aspectul, felul cum o atingea sau latura lui demonică? Cu toate acestea, pianul urmă să fie întotdeauna prima lor modalitate - și cea mai puternică - de a comunica într-un univers unde arta pierdea teren încetul cu încetul.”

Rănit profund în orgoliu, Ethan plănuiește să îi intre tinerei pianiste în grații, pentru a putea să o facă să sufere atât fizic, cât și psihic, și astfel să se răzbune. Dar ceea ce nu știe el este că tânăra pianistă nu este atât de inocentă pe cât pare. Și ea își dorește să îi aplice un „tratament” pentru aroganța de care dă dovadă marele afacerist și moștenitorul unor lanțuri de magazine importante din New York. Astfel, cei doi devin rivali, iar acest război nu cunoaște limite.

Spre surprinderea lui, Charlotte nu este ca restul femeilor ce pot fi ademenite ușor în patul lui, ea este o femeie diferită, o femeie greu de dus cu zăhărelul, ceea ce mi-a plăcut, căci îi face față arătosului Ethan Reed și nu se lasă păcălită de farmecele lui; și de aceea Ethan se simte atras de ea.

„Îi privi din nou chipul, oprindu-se asupra nasului delicat și a buzelor pline, roșii ca sângele. Gândi că fata asta era genul cu care s-ar fi jucat chiar și două nopți la rând. Cine știe, poate, după concurs, dacă totul se va termina cu bine, o va invita la o plimbare până la apartamentul lui. Apoi, se putea pierde în valurile acelea de păr roșcat.”

În timp ce Charlotte este ferm convinsă că iubirea adevărată nu există, Ethan nu se mai satură de acest concept. 

„Nu credeam în iubire. Ce era acest sentiment? O stare, un cuvânt, un concept? În mintea ei, dragostea nu era mai mult decât o plăsmuire. Cei din jur o adoptau cu scopul de a se înconjura de o falsitate cumplită ce nu le aducea decât suferinţa pe care ei, în nebunia lor, o primeau înauntru. De ce? Mereu se întrebase asta. ”

În ciuda tuturor diferențelor dintre cei doi, muzica a fost cea care i-a unit. Întâi au fost rivali, iar în timp și-au dat seama că războiul dintre ei se transformă, încetul cu încetul, într-o iubire intensă, tumultoasă și, aș zice eu, una toxică, fiindcă niciunul nu știe cum să se comporte într-o relație. Ea este încăpățânată și supărăcioasă la orice pas, pe când el este bipolar și violent în anumite situații. Ambii sunt victime ale unei relații bazate inițial pe un pariu, pariu făcut din orgoliu și mândrie.

„– Mă voi răzbuna, iubirea mea, pentru fiecare vorbă care m-a atins. Se apropie de chipul lui. Iar când vei fi slab, te voi trânti cu aceeași nepăsare, oricât de mult mă va răni și pe mine. Nu te voi ridica însă, nu și de acea dată. Asta înseamnă iubirea ta pentru mine! șopti pe buzele lui, răsuflând cald.”

Charlotte face cunoștință cu primii fiori ai iubirii, neștiind cum să gestioneze această stare. Ethan, în schimb, este conștient de sentimentele pe care le nutrește pentru micuța pianistă, însă urmele trecutului nu îi dau pace și nu îi permit să își trăiască prezentul alături de persoana iubită. Deși se iubesc, ambii fac o mulțime de greșeli ce îi împiedică să fie fericiți împreună. Se ceartă, se împacă și tot așa, toate aceste certuri petrecându-se din cauza personalităților lor orgolioase, niciunul nefiind în stare să găsească un compromis.

„[…] unii oameni sunt sortiţi pentru a se îndrăgosti, dar nu şi pentru a rămâne împreună.”

Prin profunzimea de a se exprima, Mădălina Alexandru reușește să creeze o poveste frumoasă, emoționantă, dar totuși dureroasă despre întâlnirea cu primii fiori ai iubirii și despre posibila pierdere a persoanei iubite din cauza orgoliului ce distruge tot ce îi stă în cale.

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Moștenitoarea” (Alegerea, #4) - Kiera Cass

Titlu: Moștenitoarea

Titlu original: The Heir

Autor: Kiera Cass

Traducere: Andra Elena Agafiței

Anul apariției: 2018

Categorie: Romance, Distopie

Numărul de pagini: 384

Editura: Corint

Imprint: Leda Edge

Descriere

„Cu optsprezece ani în urmă, America Singer a participat la Alegere și a câștigat inima prințului Maxon.

Acum a venit vremea ca și prințesa Eadlyn să aibă propria sa Alegere. Eadlyn nu se așteaptă ca Alegerea ei să fie ca povestea de dragoste a părinților săi… dar când începe competiția, e posibil să descopere că poate nu e chiar atât de greu să își găsească propriul basm cu Făt-Frumos.”

Părerea mea

* Înainte de a începe să vă povestesc pe scurt acțiunea cărții, vă anunț că această recenzie conține și detalii din primele volume. *

După 18 ani de la terminarea Alegerii și a nunții dintre America și Maxon, o viitoare regină va domni la tron. Eadlyn Schreave are norocul (sau ghinionul) să fie primul copil născut, la o diferență de numai 7 minute față de fratele ei geamăn. După ce parinții lui Maxon au murit într-un accident provocat de rebelii sudici, Maxon a devenit rege alături de soția lui, America. În acești 18 ani de la terminarea Alegerii lui Maxon, noul regele a avut grijă să fie eliminate castele și, astfel, să dispară și prejudecățile despre cei care proveneau din familii inferioare. Castele au fost dizolvate, însă noi probleme apar și în prezent, cetățenii fiind din ce în ce mai revoltați.

Pentru a face rost de puțin timp, regele și regina îi propun fiicei sale să realizeze o Selecție pentru a-și găsi alesul și pentru a încerca să rezolve problemele întâmpinate, în timp ce oamenii sunt atrași de noua Alegere la palatul regal. Aceștia speră că atacurile și agitația vor înceta odată cu această decizie, măcar până vor găși o altă soluție.

Eadlyn nu rezonează cu decizia părinților ei, însă se resemnează de dragul lor și, astfel, o nouă Alegere are loc în cea mai scurtă vreme. Datorită acceptului ei, regele și regina au mai mult timp la dispoziție pentru a rezolva conflictele statului. Dacă în tinerețea lui, Maxon își dorea să găsească în concurente o posibilă regină și soție, Eadlyn vrea doar să tragă de timp suficient de mult și să îi pună pe fugă pe participanți. De aceea are o atitudine rece, nepăsătoare și solitară.

În comparație cu America, ce mi-a plăcut de la început până la sfârșit, cu toate că de cele mai multe ori era nesigură și nehotărâtă, pe Eadlyn am înțeles-o abia în finalul volumului. Fire răsfățată, autoritară și sigură pe ea, viitoarea regină a Ileei este o cu totul altă întruchipare feminină, diferită în totalitate față de cea a Americăi pe care am avut ocazia să o descopăr pe parcursul primelor trei cărți.

Nu mi-a plăcut deloc felul arogant și autoritar pe care îl emană prințesa Eadlyn în prima parte a cărții. Se comportă urât și reușește să facă fiecare persoană inferioară ei să se simtă prost. La final, însă, Eadlyn a început să își exprime gândurile, sentimentele, trăirile și am reușit să o înțeleg mai bine. A început să scoată la iveală adevăratele ei emoții, temeri, îndoieli; fapt care m-a făcut să nu o mai consider atât de rece și dură pe cât vrea ea să arate.

Până la urmă, și ei îi este greu. Încă de mică a trebuit să participe la fel de fel de ședințe sau conferințe, lecții oferite de tatăl său, pentru ca atunci când va fi la tron să reușească să fie cel puțin la nivelul părinților ei, ceea ce nu este deloc ușor. Din cauza atacurilor din partea rebelilor, copilăria lui Eadlyn a fost destul de inexistentă, la fel și libertatea acesteia. Întotdeauna a avut în preajmă paznicii ce o protejau de eventualele pericole. Ce trebuie să învețe Eadlyn este că o prințesă bună nu trebuie să îi trateze cu superioritate și nici cu aroganță pe cetățeni, ci să se pună în locul lor, să îi înțeleagă și să îi ajute, părinții lor fiind aici un exemplu demn de urmat.

Ce mi-a plăcut la acest volum? Faptul că autoarea reușește să ne surprindă printr-un limbaj lejer, ușor de citit, dar care ascunde mistere ce vor interveni tocmai când ți-e lumea mai dragă. Ne dă oarecum indicii cu privire la un posibil partener pentru Eadlyn, iar apoi ne spulberă toate bănuielile, făcându-ne și mai confuzi decât la început. Kiera Cass demonstrează și de această dată că nu este nevoie de un vocabular pompos pentru a atrage cititorul; simplitatea limbajului alături de o acțiune palpitantă atrag de mii de ori mai mult, cel puțin asta este părerea mea.

Eadlyn Schreave este un personaj palpitant. Niciodată nu o să știi pe cine alege sau pe cine elimină, fiind foarte imprevizibilă, cu toate că interacționează cu mai mulți băieți. Deși am o vagă bănuială despre cine ar putea fi preferatul ei, tind să cred că autoarea se cam joacă cu mintea mea, ducându-mă pe piste greșite, neștiind deloc la ce să mă mai aștept. Și de aceea vreau ca prietenii de la Corint să traducă pe cât de repede posibil ultimul volum! Sper doar că nu voi mai avea mult de așteptat, fiindcă sunt nerăbdătoare să aflu ce alegere va face Eadlyn.

Ce nu mi-a plăcut, în schimb? Faptul că America și Maxon au trecut de la personajele principale, așa cum am fost obișnuiți pe parcursul primelor trei volume, la personaje statice. Mi-ar fi plăcut să descopăr mai multe despre ei, să aflu ce au mai făcut de la terminarea Alegerii, nu să fie doar „părinții lui Eadlyn”. Chiar și niște flashback-uri ar fi fost de ajutor, având în vedere că mi-au lipsit mult cei doi și mă așteptăm să fie mai activi în acțiune.

Eadlyn nu știe ce vrea și mai ales, pe cine vrea. De aceea sunt tare curioasă cine va fi alesul ei. Asta dacă va alege pe cineva...

Dacă sunteți în căutare de cărți ușoare de citit în această vară, vă recomand cu mare drag cărțile Kierei Cass. Acțiune, suspans și mister. O alegere numai bună pentru vremea călduroasă!

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Corint pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris, Cartepedia.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Aleasa” (Alegerea, #3) - Kiera Cass

Titlu: Aleasa

Titlu original: The One

Autor: Kiera Cass

Traducere: Andra Elena Agafiței

Data apariției: 28 Octombrie 2016

Categorie: Romance, Distopie

Numărul de pagini: 352

Editura: Corint

Imprint: Leda Edge

Descriere

„A venit vremea ca o singură câștigătoare să fie încoronată. Când a fost selecționată să participe la Alegere, America nici nu a visat că o să ajungă atât de aproape de coroană și de inima prințului Maxon. Dar pe măsură ce se apropie sfârșitul competiției, iar amenințările rebelilor care atacă palatul devin tot mai periculoase, America își dă seama cât poate să piardă și cât de mult trebuie să lupte pentru viitorul pe care și-l dorește.”

Părerea mea

Până să citesc și cel de-al treilea volum al seriei „Alegerea”, nu credeam că poate exista o continuare mai palpitantă decât cea din a doua carte, însă Kiera Cass reușește și de această dată să mă surprindă într-un mod plăcut. Dacă primele două cărți au fost de-a dreptul delicioase, cel de al treilea a fost cireașa de pe tort. A avut mult mai multă acțiune și partea distopică a început să prindă contur. 

În „Aleasa” au mai rămas numai patru fete care se zbat ori pentru titlul de regină a Ileei, ori pentru inima prințului, așa cum se întâmplă în cazul Americăi. Lupta este crâncenă, iar atmosfera din Salonul Doamnelor este, de cele mai multe ori, tensionantă.

Mi-a plăcut în mod deosebit felul în care personajele s-au maturizat pe parcursul romanului. Dacă în primele volume America era nesigură, cel mai adesea confuză și gânditoare cu privire la trecutul ei alături de Aspen, „Aleasa” ne face cunoștință cu o cu totul altă America, una mult mai hotărâtă și ambițioasă, care ar face orice pentru a deveni soția lui Maxon.

Deși devine sigură pe sentimentele sale, relația dintre ea și Maxon este plină de suișuri și coborâșuri, cei doi întâlnind obstacole la fiecare pas. Un mare obstacol ce stă în calea fericirii lor este însuși regele, tatăl prințului Maxon, care nu este de acord cu alegerea fiului său de a păstra-o în continuare pe America în competiție, încă din „Elita”.

„Dar adevărul e că …eşti numai tu. Poate că nu am căutat cu adevărat, poate că fetele din Alegere nu sunt potrivite pentru mine. Nu are importanţă. Ştiu doar că pe tine te vreau.”

Nu numai America și Maxon evoluează, ci și celelalte concurente. Dându-și seama că sfârșitul competiției se apropie cu pași grăbiți și că alegerea îi aparține în întregime prințului, indiferent de încercările lor de a-l influența într-un fel sau altul, cele patru fete rămase ajung să se înțeleagă și chiar să devină bune prietene, ceea ce nu aș fi crezut, având în vedere diferențele claselor sociale din care provin.

Atacurile rebelilor sunt din ce în ce mai numeroase și mai grave, acum nu numai că reușesc să pună în pericol viețile oamenilor din interiorul palatului, ci recurg și la crime în cazul oamenilor de rând.

Totul se agravează și este în joc viitorul Ileei, dar și al prințului ce în curând va ajunge la tron. Maxon trebuie să ia o decizie cât mai repede, dar oare va alege rațiunea sau simțirea? Orice alegere ar lua, trebuie să se gândească la binele statului, dar și al viitorului său.

„Cred că am descoperit canionul pentru care trebuie să sar şi sper că mă vei aştepta pe cealaltă parte.”

Este sigur de sentimentele pe care le nutrește pentru America, însă tensiunile se amplifică, iar când unele minciuni ies la iveală, totul se poate schimba de la o secundă la alta.

„Aleasa” este volumul ce urmărește deznodămantul relației dintre America și Maxon; un ultim volum despre cei doi presărat cu multe certuri, împăcări, suspans și acțiune. Dacă ar trebui să aleg un singur volum din această serie, cu siguranță pe acesta l-aș alege, deoarece are tot ce îi trebuie pentru a alcătui o carte captivantă pe care o citești pe nerăsuflate.

„Frânge-mi inima. Frânge-o de o mie de ori dacă vrei. A fost doar a ta ca să o frângi oricum.”

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Corint pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris, Cartepedia.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More