Recenzie: „Homo in fabula” - Mircea Rotaru

Titlu: Homo in fabula

Autor: Mircea Rotaru

Anul apariției: 2017

Categorie: Teatru

Numărul de pagini: 127

Editura: Emia

Părerea mea

Recunosc că nu prea mă dau în vânt după piesele de teatru, de asta nici nu am citit în afară de cele pentru școală. În schimb îmi place să merg la teatru, dar, ca orice om și, mai ales, ca orice adolescent, nu prea am timp de mers la teatru, am alte preocupări. (Asta e, nu dați cu parul!) Prin intermediul cărții lui Mircea Rotaru am simțit că a venit teatrul la mine, cu tot cu scenă, actori și cu decorul. Aseară m-am apucat de această carte, iar câteva ore mai târziu (în jurul orei 1 noaptea) am și terminat-o.

În ciuda numărului mic de pagini, autorul reușește să redea trăirile și gândurile personajelor prin 4 piese aparent simple, dar emoționante prin profunzimea lor.

Cartea este structurată în 4 piese: Stâlpul inocenței, Și Dumnezeu greșește, Un pahar de vin, Ultimul mareșal. Dintre acestea, cel mai mult mi-au plăcut prima și a treia piesă, deoarece pun accent pe trăirile și emoțiile personajelor. În schimb, celelalte adoptă teme mai puțin cunoscute de mine, despre religie, politică și istorie. 

• În Stâlpul inocenței este vorba despre un tânăr scriitor, Matei, care vrea să își ia viața din cauza iubitei sale infidele, însă planurile îi sunt distruse de către prietenul acestuia, Alex, care îl oprește la timp. Diana, femeia din viața lui Matei, nu se mulțumește doar cu un singur bărbat, așa că umblă din floare în floare, fapt ce îi provoacă suferință lui Matei. Oare cum vor decurge lucrurile între cei doi? Vor putea să găsească o rezolvare?

• În Și Dumnezeu greșește, Atanasie a ajuns între cele două lumi și are ocazia să poarte o discuție cu Sfântul Petru și cu Dumnezeu. În calitate de muritor, acesta pune uneele întrebări tare interesante, însă răspunsurile la ele sunt și mai și!


• Un pahar de vin este despre dragoste, trădare și familie. Deși Violeta și Flavius sunt împreună de mai bine de un an și jumătate, mama lui Flavius nu știe de această relație. De frica mamei și de a părerii acesteia, lui Flavius i-a fost teamă să îi spună că Violeta va deveni soția lui. Până la urmă a reușit să își învingă temerile și a invitat-o la o cină pentru a o pune la curent cu viața fiului său. Ce se va întâmplaacolo este palpitant, iar din acest motiv este piesa mea preferată.




În Ultimul mareșal se pune accent pe istoria țării, ceea ce pe mine nu prea mă atrage, sinceră să fiu. Această piesă debutează cu discuția aprinsă dintre Horia Sima și mareșalul Ion Antonescu. Prin intermediul acestei piese, noi, cititorii, suntem martorii strategiilor bine-făcute.

Nu vreau să vă spun mai multe despre aceste piese, pentru că, dacă v-aș spune, tot farmecul s-ar risipi.

Așadar, dacă vreți să încercați ceva nou, să ieșiți din zona voastră de confort, vă recomand să citiți „Homo in fabula"!

RATING: 3/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de autor pentru recenzie. Îţi mulţumesc pentru carte şi mult succes în continuare, Mircea!

Cartea se poate comanda de aici.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Citeşte româneşte!

La mulți ani, dragi români! Dacă tot astăzi am celebrat ziua națională a României, m-am gândit să fac un articol mai interesant despre lecturile noastre cu care ar trebui să ne mândrim, deoarece am avut și încă avem în ţară autori care merită apreciați și susținuți.

O să încep cu autorii clasici pe care i-am citit de-a lungul timpului și care mi-au plăcut în mod excepțional. 

• Nichita Stănescu. Poeziile lui sunt incredibile, din punctul meu de vedere; au o sensibilitate aparte transpusă în versuri prin viziunea melancolică a poetului asupra vieții. Poezia care m-a determinat să mai citesc creaţii de ale Nichitei Stănescu se numește „Emoție de toamnă" și o să o scriu mai jos.

                                     Emoție de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

                cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

                   Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

                   că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,

                           că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

                     și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

                        Şi-atunci mă apropii de pietre și tac,

                           iau cuvintele și le-nec în mare.

                           Șuier luna și o răsar și o prefac

                                  într-o dragoste mare.

• Mircea Eliade: un scriitor pe care îl apreciez de când am citit romanul „Maitreyi". Dacă încă nu l-aţi citit, vă recomand să o faceţi! Mie mi-a plăcut mult şi merită să încercaţi.

• Ioan Slavici. Deşi prima operă pe care am studiat-o de la acest autor nu m-a impresionat, mai exact „Mara" (să fiu sinceră, nici nu am terminat-o), „Moara cu Noroc" chiar mi-a plăcut şi nu a fost o lectură grea; cred că şi datorită faptului că este o nuvelă realist-psihologică, dacă nu ar fi avut tenta aceasta legată de psihologie şi de condiţia umană, probabil nu mi-ar fi plăcut.

Mai sunt autori care îmi plac, însă aceştia mi-au stârnit interesul.

Iar acum vreau să vă recomand şi câţiva autori români contemporani ce nu m-au lăsat deloc indiferentă.

• Sandra Coroian. Deşi eu nu sunt o amatoare a SF-urilor, cărţile ei au ceva aparte şi mă bucur că am avut ocazia de a încerca ceva nou, ieşind astfel din zona de confort.


*Click aici şi aici pentru a citi recenziile cărţilor Sandrei.

• Andreea Blându. De la Andreea am citit „Sclipind la ultimul vagon" şi a fost de ajuns pentru a adora stilul profund de a scrie al autoarei. Probabil şi din cauză că romanele de dragoste sunt slăbiciunea mea; pur şi simplu aş citi acest gen 25/24 şi tot nu m-aş sătura!

*Vezi recenzia aici.

• Cristina Oţel. Mă bucur că am avut posibilitatea de a citi „Felinare stinse". În ciuda numărului mare de pagini (la vremea aia aşa consideram), am devorat cartea asta în mai puţin de o zi, printre teme şi lecţii, ceea ce înseamnă ceva, nu?

*Click aici pentru a afla mai multe despre această carte.

Cam acestea au fost recomandările zilei de 1 Decembrie. Încă o dată vă urez un călduros la mulţi ani! Să fiţi sănătoşi, fericiţi, iubiţi şi să aveţi parte de lecturi minunate, aşa ca voi!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Eu împotriva mea” (#1) - Daniel Botea

Titlu: Eu împotriva mea (Volumul 1)

Autor: Daniel Botea

Anul apariţiei: 2016

Categorie: Beletristică

Colecţie: Alfa

Numărul de pagini: 178

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Viața de student la psihologie a lui Leinad se împarte între sesiuni și băute ocazionale cu prietenii. Nimic ieșit din comun. Până într-o zi când, accidental, intră în posesia unui stick USB. Din curiozitate și, din nefericire pentru el, verifică fișierele stocate pe micul obiect. Află informații incredibile despre o societate secretă care făcea experiențe medicale pe oameni, fără ca aceștia să-și fi dat acceptul.

Faptul că ajunge să cunoască o tânără, studentă și ea, genul de fată peste care nu dai în fiecare zi, sufletistă și inimoasă, complică și mai mult situația tânărului, mai ales după ce află că noua lui cunoștință suferă de o boală ce îi poate fi fatală.

Șantaje, urmăriri, situații tragi-comice, din loc în loc, și un umor proaspăt vă vor determina să deveniți fanii acestei serii."

Despre autorul romanului

„Am început să scriu pentru un prieten, apoi pentru prieteni, urmând să leg prietenii prin scris și, mai ales, să mă întovărășesc cu scrierea.

Așa m-am împrietenit și cu Editura Quantum și: vis împlinit!" - Daniel Botea

Părerea mea

Vreți o carte lejeră pe care o puteți termina în câteva ore fără prea mare efort? Atunci vă recomand să citiți „Eu împotriva mea", de Daniel Botea.

Deși coperta nu mi-a atras prea mult atenția, titlul și descrierea m-au captivat și m-au făcut să îmi doresc să îi acord o șansă acestui roman. Și bine am făcut! Pentru că altfel nu aș fi întâlnit o poveste scrisă într-un mod atât de diferit față de tot ce am întâlnit până acum. 

Daniel s-a folosit de cuvinte simple pentru a ne atrage în mrejele lecturării romanului său, ce este construit prin intermediul unui limbaj cotidian, comun, dar care inspiră umor şi ironie la tot pasul.

„— Alo! Ia zi, pretenaș! — Salut, Leinad! Ți-ai recăpătat telefonul? se auzi vocea lui Diu. — Nu Diu, mi-am antrenat portofelul să facă pe celularul, și-așa rar are de purtat câte ceva."

Felul ironic, întâlnit pe tot parcursul cărții, ilustrează faptul că autorul face haz de necaz în momentele de maximă intensitate, dar ne arată și greșelile din vremea actuală pe care oamenii le fac.

„Așadar, sper că pe măsură ce dați paginile cărții, nu faceți doar transferul de greutate de la mâna dreapta la mâna stânga, ci o să vă reconsiderați poziția despre viață și despre lumea în care trăim."

Scriitorul reușește să ne mențină atenția, nouă, cititorilor, prin continuitatea fiecărui capitol. De cele mai multe ori doream să închei cu lectura pe ziua respectivă, doar că nu puteam. De altfel, sfârșitul unui capitol mă lăsa cu sufletul la gură, iar dorința de a afla ce se întâmplă în continuare nu îmi dădea voie să mă opresc din citit. Leinad este un tânăr student la facultatea de psihologie din Brașov, a cărui viață nu este ușoară deloc. Fiind orfan, nu și-a cunoscut niciodată părinții și a fost nevoit de soartă să se descurce așa cum poate el. Deși duce o viață destul de grea, Leinad face față provocărilor ce îi apar în cale, fără a se da bătut, dând astfel dovadă de curaj și de putere. Reușește să se descurce în orice situație. Diu - singurul său prieten - îl sprijină necontenit, ba chiar îl consideră pe Leinad fratele său. Mi-a plăcut mult relația de prietenie dintre cei doi, replicile acestora reușind să mă amuze în momentele în care nu credeam că ceva m-ar putea face să râd. Odată cu pierderea telefonului său, totul se schimbă. O întâlnește pe Carla, pe care o ironizează la început, dar această pitică îl va ajuta pe parcursul romanului să evadeze din spital. Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu Leinad de a ajuns în spital, nu? Ei bine, nu o să vă spun. Vă zic doar că este vorba de un portofel străin pe care Leinad ajunge să îl dețină. El păstrează portofelul și banii din el, iar stick-ul i-l dă Carlei. Nici despre stick-ul de 2 GB nu vreau să vă vorbesc, altfel ce rost ar mai avea să citiţi? Aşa se face că Leinad este luat în vizor de o gașcă periculoasă, care îi aplică niște vânătăi de "toată frumusețea".

„…doar v-am spus că tot ce am e prostie și încredere."

Astfel, Daniel Botea, prin stilul său unic, reușește să creeze o poveste al cărui mister te va determina să nu lași cartea din mâini până nu o duci la bun sfârșit. Dar nici atunci nu aflii tot ce ți-ai dori, pentru că Daniel a avut grijă să ne pună pe jar până la citirea celui de-al doilea volum, pe care eu de abia aștept să îl citesc! Daca vreți să aflați mai multe despre viața lui Leinad, despre cum face acesta față provocărilor, vă invit să citiți acest roman!

Citate preferate

„A copia pe cineva nu înseamnă a te dezvolta sau a te realiza, ci doar a pierde o șansă de a fi unic, prețios, de necomparat; o șansă de a fi TU."

„Cred că viața este despre a risca și că mai mult risc atunci când nu-i acord vieții o șansă de câte ori ea îmi acordă una.

„Uite că ai ajuns să-ți pese, până la urmă și cele mai împietrite inimi se înmoaie atunci când sunt tratate cu dragoste și bunătate."

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Anomalii” - Sadie Turner & Colette Freedman

Titlu: Anomalii

Titlu original: Anomalies

Autori: Sadie Turner & Colette Freedman

Traducere: Laura Nureldin

Data apariției: Aprilie 2017

Categorie: Literatură străină / SF

Colecție: Cărțile Arven / Teen Fiction

Numărul de pagini: 312

Editura: Herg Benet

Descriere

„În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în multașteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre “anomalii” – cetățeni care nu pot fi imprimați. Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.”

„O carte vibrantă” (Russel Brand)

„O aventură amețitoare” (Max Beesley)

„O poveste cu un ritm alert și captivant care confirmă că trebuie să luptăm pentru ceea ce ne face pe fiecare dintre noi speciali și unici.” (Randy Jackson)

Despre autoare

Sadie Turner

Este un producător de film și scriitor care locuiește în Los Angeles, dar provine din Brighton, Anglia, și care lucrează cu mai mulți antreprenori de la Hollywood. Are mai multe proiecte în derulare și predă yoga.

Colette Freedman

Este un dramaturg, scenarist, regizor și romancier ale cărei lucrări au fost produse și publicate la nivel mondial care a fost recent introdusă pe lista „50 de oameni de urmărit” a celor de la Dramatist Guild. În colaborare cu autorul de best-seller-uri New York Times Michael Scott, a scris thriller-ul The Thirteen Hallows. Romanul ei extrem de apreciat de critici The Affair a fost publicat în februarie 2013, iar continuarea The Consequences a apărut în februarie 2014. Dramatizarea cărții a primit laude în turneul din Italia al piesei, care a fost jucată acolo din februarie până în mai 2013.

Este autoarea a peste douăzeci și cinci de piese puse în scenă, inclusiv Sister Cities, un mare succes la Edimburgh Fringe, cotat cu cinci stele. Piesa a fost jucată în Statele Unite și în lume, inclusiv la Paris (sub titlul Une Ville, Une Soeur) și Roma (sub titlul Le Quattre Sorelle). A scris și scenariul aflat acum în preproducție, care are în distribuție actrițe și actori ca Jacki Weaver, Alfred Molina, Tom Everett Scott, Stana Katic și Troian Bellisario. Musicalul aceleiași autoare, Serial Killer Barbie, a avut premiera la Centrul de Artă NoHo din Los Angeles în noiembrie 2014 și a debutat în Noua Zeelandă în septembrie 2015.

Colette a fost solicitată să scrie mai multe scenarii, inclusiv o adaptare a best seller-ului The Last Girls, o adaptare modernă a celebrului Unchiul Vanea, și thriller-ul Casa Matusita, cu Malcom McDowell în rolul principal. Alături de romanciera Jackie Collins, este co-autoarea piesei Jackie Collins’ Hollywood Lies, care începe turneul regional în 2017.

Ca regizoare, Colette a câștigat peste șaizeci de premii pentru activitatea în domeniul publicității, inclusiv International Summit Award, premiul Telly și Communicator Award. A ocupat primul loc la secțiunea Scriere Creativă în cadrul Conferinței Scriitorilor de la Santa Barbara. Este co-producător al primului ei film, Quality Problems, din a cărui distribuție fac parte Jack McGee, Jenica Bergere, Brooke Purdy și Doug Purdy.

Părerea mea

Am terminat de citit această carte cam prin august, însă fiind vară cheful de a scrie recenzii a pierit considerabil și am ales să citesc mai mult, să mă relaxez. Dar cum vara s-a încheiat, m-am reapucat de treabă, că doar de, gata cu vacanța!

Mai ştiţi acele vremuri în care eu spuneam clar şi răspicat că nu citesc genul SF? Ei bine, parcă acele vremuri sunt de mult timp apuse. De când am citit cărţile unei autoare contemporane mi-am dat seama că a meritat să îi acord o şansă acestui gen literar. Da, da, este vorba despre Sandra Coroian. 

Anomalii nu este o simplă carte ce se axează pe un singur gen, chiar nu, cele două autoare au reuşit să împletească SF-ul cu genurile YA (Young Adult) şi Fantasy şi au ajuns la scrierea unei cărţi incredibile care te lasă cu sufletul la gură de la început până la sfârşit.

Încă de când am început s-o citesc, am fost atrasă cu totul chiar de la dedicația făcută de cele două autoare; o dedicație ce mi-a dat de înțeles că romanul are la bază povestea unei persoane puternice care face numai ceea ce simte.

„Această carte le este dedicată tuturor celor care simt altfel. Care ştiu că ceva nu e aşa cum ar trebui. Îi este dedicată oricărui om care refuză să se conformeze şi simte nevoia să strige asta. Să urle. Să zguduie lucrurile. Să le răsucească. Să le îndoaie şi să schimbe perspectiva. Este pentru aceia dintre voi care aleargă atunci când alţii merg la pas şi care plonjează când alţii plutesc. Pentru cei care au curajul de a fi ei înşişi, orice s-ar întâmpla. Această carte le este dedicată celor excepţionali.” 

De cum am citit primele pagini, am observat că Anomalii se aseamănă din unele puncte de vedere şi cu seria Divergent. Ambele se referă la supunerea cetăţenilor prin intermediul unui cod anume. De asemenea, şi în Anomalii cetăţenii fac parte din mai multe comunităţi, şase la număr: oceanică, academică, de muncă, agricolă, ecosistem şi energie regenerabilă.

„Sobek Vesely susţine că motivul pentru care ne-a alocat câte un cod vestimentar cromatic e să ne ajute să înţelegem că o comunitate este mai mare decât individul - că suntem cu toţii uniţi de faptul că muncim pentru un scop comun.” 

Keeva Tee este o adolescentă de numai 15 ani ce trăieşte într-o lume în care nu există războaie, boli şi totul se află în pace şi armonie; într-o lume în care toţi oamenii îşi ştiu rostul şi se simt mulţumiţi. În urma unui mare război la care mii de cetăţeni au murit, Sobek Vesely a preluat controlul asupra lumii. El este cel care a creat Guvernanţa Globală şi, prin intermediul Terţiarului implantat fiecărui nou născut, a reuşit să menţină liniştea şi să ţină sub control întreaga populaţie. 

De la numai 5 ani, fiecărui om îi este programată întreaga viaţă. La vârsta aceasta copiii sunt nevoiţi să meargă în Tabăra Monarch pentru a-şi cunoaşte partenerii desemnaţi de către sistem. Iar la 15 ani, toţi adolescenţii merg pentru a doua oară în această tabără ca să fie imprimaţi cu partenerii desemnaţi cu mulţi ani în urmă. 

Keeva este nerăbdătoare să ajungă din nou în tabăra, să îşi revadă partenerul ei cu ochi albaştri şi să se bucure de clipele petrecute acolo. Ajunsă, însă, la locul unde se ţine tabăra, are parte de o surpriză mai puţin plăcută. Ea este o Anomalie alături de alţi 6 adolescenţi ce trec prin aceeaşi aşteptare cruntă; aceea de a fi supuşi unor teste infernale pentru a încerca să fie reimprimaţi, căci partenerii lor desemnaţi în prima tabără au murit. De când descoperă că este o Anomalie, Keeva află adevăruri pe care niciodată nu şi le-ar fi putut închipui şi descoperă că viaţa pe care le-a oferit-o Sobek nu este atât de roz, ci dimpotrivă, oamenii devin nişte marionete pentru conducătorul Guvernanţei Globale.

„Suntem meniţi să simţim, să gândim, să avem opinii şi dezacorduri. Cum poate exista un progres dacă scopul tuturor este acela de a servi aceeaşi filosofie? Cred... cred că Sobek Vesely şi Guvernanţa Globală sunt periculoşi.” 

„Prietenele mele au devenit umbre ale celor care erau cândva, şi asta pentru că nu mai cred în ele însele.” 

Anomaliile sunt avertizate de către o altă persoană (o altă Anomalie) ce a locuit pe parcursul taberei în aceeaşi cameră, scrijelind la marginea patului următoarea frază. 

„CONFORMEAZĂ-TE SAU MORI!” 

Tot ce pot să vă zic eu este că tânăra Keeva află de existenţa unei comunităţi care se împotriveşte ordinelor lui Sobek, pregătind chiar o mare revoltă. Dacă se va alătura şi Keeva, puteţi să aflaţi doar citind, eu chiar nu îmi doresc să vă dau spoilere, ci doar să vă arăt că această carte merită, cu siguranţă, să fie citită! 

Povestea este scrisă din două perspective: din perspectiva tinerei Keeva şi a fiului conducătorului lumii. Dacă vă aşteptaţi ca fiul lui Sobek - Calix - să fie mândru că tatăl lui deţine o funcţie atât de mare pentru toţi oamenii, vă spun de la bun început că vă înşelaţi. Calix ajunge să îşi dea seama cât de mult rău le face tatăl lui oamenilor şi îşi promite în sinea lui să încerce să schimbe ceva. Însă, de la a spune până la a face este cale lungă. Totuşi, rămâne de văzut dacă Sobek poate fi învins sau nu. Fiind torturat de către propriul tată pentru a-l educa, Calix nutreşte sentimente de ură faţă de tatăl său şi se gândeşte să se răzbune pentru tot răul făcut de cel care l-a crescut. 

„— Te voi ucide!” 

„Anomalii” are un stil alert şi interesant, este o lectură plăcută ce te face să ieşi din crunta realitate şi să intrii pe tărâmuri ascunse. Nu are nici prea multă descriere cât să te plictisească, dar nici cât să fie de neajuns; eu aş zice că are tot ce îi trebuie ca să menţină suspansul şi misterul de a afla ce se petrece în continuare. 

„Dar totul este orice, numai normal nu.”

Citate preferate

„— Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică e frica însăşi.” 

„Ca să-ţi aminteşti mereu că în cel mai adânc întuneric poate răsări cea mai frumoasă lumină.” 

„Uneori, abia atunci când orbeşti poţi vedea cu adevărat.” 

„Ceva li se întâmplă oamenilor atunci când ajung la capătul puterilor. Când pare că totul e pierdut. Când realizezi că nimeni n-o să te salveze şi că tot ce poţi face e să te salvezi singur.”

RATING: 5/5

O distopie captivantă pe care clar trebuie să o citiţi. 

Vă promit că nu veţi regreta!

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Herg Benet pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult! 

Cartea poate fi achiziţionată de aici. 

Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Salvând-o pe Francesca” - Melina Marchetta

Titlu: Salvând-o pe Francesca

Titlu original: Saving Francesca

Autor: Melina Marchetta

Traducere: Cristian Ionescu

Data apariției: Aprilie 2017

Gen:  Adolescenți, peer pressure, viața socială

Categorie: Literatură Universală

Colecție: Young Adult

Numărul de pagini: 248

Editura: Storia Books

Descriere

„Francesca învață la St. Sebastian, o școală de băieți care se pretinde mixtă doar pentru că fetele au toaleta separată de cea a băieților. Singurele prietene ale acestei fete sunt o ultra-feministă, o tipă despre care umblă vorba că ar fi „ușoară” și o acordeonistă cam bătută în cap. Nici băieții nu sunt mai prejos, începând cu Thomas, care încearcă să se specializezez în râgâitul pe muzică, și continuând cu Will, un idiot veșnic încruntat și îngâmfat, la care Francesca se gândește mai tot timpul.

Apoi mai este și mama Francescăi, care mereu are impresia că știe ce este mai bine pentru fata ei, până când intră subit într-o depresie acută, lăsând-o pe Francesca singură, deznădăjduită și fără cea mai mică idee despre cine este cu adevărat.

Deopotrivă amuzantă, emoționantă și imposibil de lăsat din mână, „Salvând-o pe Francesca” este povestea unei fete care trebuie să-și găsească puterea pentru a-și salva familia, viața socială și, cel mai greu, pe sine.”

„Cititorii vor fi încântaţi de complexitatea relaţiilor din această poveste, de dragostea sinceră dintre personaje şi de hotărârea finală a Francescăi de a se salva singură.” - Publishers Weekly 

„Marchetta jonglează cu personajele sale cu multă dexteritate, insuflându-le un caracter puternic atât tinerilor, cât şi adulţilor. Francesca are un arsenal complicat, dar credibil de emoţii şi probleme, care îi va face pe cititori să citească pe nerăsuflate, până la ultimul rând.” - Kirkus Review 

Despre autoare

Melina Marchetta s-a născut pe 25 martie 1965, în Australia. Este profesoară şi a devenit cunoscută după ce a scris romanele Looking for Alibrandi, Salvând-o pe Francesca şi On the Jellicoe Road. 

Consiliul australian al cărţilor pentru copii i-a decernat de două ori Premiul „Cartea anului”, în 1993 şi 2004. 

Pentru On the Jellicoe Road a primit premiul L. Printz din partea Asociaţiei Librarilor Americani pentru cea mai bună carte destinatăadulţilor tineri. 

Looking for Alibrandi a fost ecranizat în 2000, iar scenariul, scris tot de Melina, a câştigat un premiu al Institutului Australian de Film, Premiul pentru literatură al prim-ministrului din New South Wales şi Premiul Asociaţiei criticilor de film din Australia.

Părerea mea

Dacă la început eram sceptică în privinţa cărţii şi nu mă atrăgea în mod deosebit, pe parcurs a devenit o lectură plăcută din care orice adolescent sau tânăr adult poate învăţa ceva. Văzând coperta relativ simplă, comparând-o cu celelalte coperţi de la editura Storia Books, nu mă aşteptam să aibă o poveste de viaţă atât de reală şi, totuşi, atât de fascinantă prin modul destul de banal al autoarei de a scrie. Melina nu foloseşte cuvinte pompoase pe care poate nu le-am înţelege, ci dimpotrivă, limbajul utilizat de ea este acela cotidian; ceea ce face ca lectura să fie uşoară şi relaxantă. 

Mi-au plăcut mult personajele şi ce mi s-a părut interesant a fost relaţia dintre ele. Personajele sunt simple, însă au emoţii complexe şi greu de descifrat de cele mai multe ori. Ca şi în viaţa de zi cu zi, de altfel. 

Salvând-o pe Francesca nu este genul acela de carte în care personajul principal face parte din categoria celor populari, frumoşi, fiţoşi, de bani gata sau mai ştiu eu cum. Ştiţi cărţile acelea în care fetele sunt superbe, admirate şi adorate de băieţii liceului? Ei bine, cartea asta se axează pe viaţa din realitate, nu pe poveşti în care totul este roz. Altfel spus, Francesca învaţă la o şcoală normală care este izbitor de asemănătoare cu şcolile din România.

„Comunitatea ideală? Oriunde, numai aici nu.”

Francesca Spinelli este o adolescentă atipică de 16 ani ce îşi doreşte să se piardă în mulţime, dacă ar putea şi-ar crea chiar o mantie ce i-ar aduce invizibilitatea. Însă, pe cât de mult îşi doreşte să nu fie băgată în seamă, pe atât de mult reuşeşte să ajungă în centrul atenţiei. Frankie - cum îi spun părinţii ei - este genul acela de fată retrasă, timidă, care nu îşi spune niciodată punctul de vedere de teamă că ar putea greşi. Ajunsă în clasa a XI-a la Liceul Sf. Sebastian, totul se schimbă. La vechiul liceu ea făcea parte din gaşca celor populari şi o bună perioadă de timp tânjeşte după clipele petrecute la Liceul Stella. 

La Sf. Sebastian fetele se vor confrunta cu băieţii pentru a-şi primi drepturile, având în vedere că este primul an în care şcoala a devenit una mixtă, nu doar pentru băieţi. Oare vor reuşi cele 30 de fete din întreaga şcoală să-şi redobândească drepturile împotriva celor 750 de băieţi? Rămâne de văzut...

 „Mă tem să mă uit în oglindă, pentru că, poate, n-o să văd nimic.”  

Ce poate fi mai 'frumos' decât să mergi la un liceu nou la care tu nu ai fi vrut, vechile tale prietene să meargă la un altul şi să fii nevoită să suporţi figurile băieţilor, deloc puţini la număr? Ah, vă spun eu ce, să nu mai aveţi susţinere din partea persoanei ce v-a ghidat în permanentă şi a făcut 
toate alegerile pe care trebuia să le faceţi voi. Stâlpul de care se sprijinea Francesca era chiar mama ei - Mia, o persoană plină de viaţă, mereu cu zâmbetul pe buze -, asta până când aceasta cade într-o depresie acută, iar Frankie va trebui să înveţe să se salveze singură. 

„Doar întrebaţi-mă cum mă simt. Întrebaţi-mă şi poate o să va spun. Însă nimeni nu o face.” 

Va reuşi să îşi fie propria ancoră? Va reuşi să se regăsească? Şi, cel mai important, va putea oare să îi ţină pe toţi cei la care ţine lângă ea? Oare se va vindeca mama ei? Eu nu vă spun nimic altceva în afară de faptul că răspunsurile se află numai în carte.

„Mi-e dor de Mia. Vreau s-o aud zicându-mi: Frankie, eşti prostuţă, eşti leneşă, eşti talentată, eşti pasională, eşti reţinută, eşti luminoasă, eşti îndărătnică. Vreau să fiu un adjectiv din nou. Dar nu, acum sunt un substantiv. Un nimic. Un nimeni. Un ni-meni!”

 Salvând-o pe Francesca este o carte ce ar trebui citită de toţi adolescenţii, pentru că fiecare dintre noi are momente când şi-ar dori să fie invizibil sau când pur şi simplu nu se integrează într-un loc. Sunt convinsă că multe persoane s-ar identifica cu Francesca din carte. Este un roman ce ne învaţă că trebuie să reuşim să ne ajutăm singuri şi, bineînţeles, să îi ajutăm şi pe cei dragi în clipele grele, să îi ajutăm să depăşească acea etapă dificilă a vieţii. Pentru că depresia unei fiinţe apropiate îi marchează pe toţi din jur, însă dragostea poate fi un remediu pentru orice suflet însângerat. 

„Nu-mi vine să cred că am zis-o cu voce tare. Adevărul nu te eliberează, să știți. Te face să te simți încurcată și stânjenită și lipsită de apărare și cu fața în flăcări și îngrozită și amuțită și vulnerabilă. Dar eliberată? Nu mă simt eliberată deloc. Mă simt ca naiba.”

Citate preferate

„Cred că suntem făcuți din multe bucățele diferite și de fiecare dată când pleacă cineva, rămâi cu mai puțin din tine.”

„Te compar cu toate lucrurile care-mi plac cel mai mult şi pe care nu le pot avea când mi le doresc.”

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Storia Books pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More