Recenzie: „Aviatoarea” - Sandra Coroian

Titlu: Aviatoarea

Autor: Sandra Coroian

Data apariției: Mai 2017

Categorie: Aventură

Colecție: Sci Fi

Numărul de pagini: 144

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Aviatoarea Süre Vanay pornește în cea mai importantă misiune a vieții sale, care o poate propulsa spre un nivel mai înalt în rândul aviatorilor din Naram. Misiunea stranie pe care o primește, de a livra un mesaj la o adresă neștiută de nimeni, aflată la baza muntelui Histo, o trimite pe Süre într-o călătorie de neuitat.
Curiozitatea și curajul o împing spre limitele dintre spațiu și timp, făcând-o să se piardă chiar înainte de a ajunge la destinație. Locurile pe care le vede, oamenii pe care îi întâlnește și speranța nebună de a-și revedea fratele dispărut, o poartă într-o lume cu totul nouă și misterioasă.
Începe o aventură de neuitat alături de Süre Vanay, aviatoarea neînfricată și decoperă o lume plină de emoție, în care războiul stă să înceapă la fiecare pas, în care dragostea pare imposibilă și timpul devine relativ.”

„Sandra Coroian a depăşit limitele impuse de genul SF şi l-a redefinit, transformându-l într-o lectură extrem de atrăgătoare şi pentru aceia care, până acum, nu se apropiau de astfel de cărţi. Poveştile ei au o magie căreia nu ai cum să îi rezişti.” - Theo Anghel 

Părerea mea

Aţi văzut cât de frumoasă este coperta cărţii? Eu una o ador şi, sinceră să fiu, coperta a fost principalul motiv pentru care mi-am dorit să citesc această carte. Primul lucru pe care îl vezi la o carte este coperta ei; dacă te atrage, citeşti şi descrierea ca să aflii mai multe despre acea carte. Ţin foarte mult la acest aspect, iar dacă nu îmi place coperta rar îi acord o şansă. Bineînţeles că Aviatoarea mi-a făcut cu ochiul din prima clipă şi parcă îmi şoptea: „Hai citeşte-mă!” Şi asta am şi făcut, de altfel. 

Ştiţi vorba aceea că esenţele tari se ţin în sticluţe mici? Ei bine, mi-am dat seama că este adevărată. Deşi Aviatoarea are foarte puţine pagini (mi-aş fi dorit să aibă mai multe), conţinutul ei este de-a dreptul minunat şi merită citită de oricine; atât de iubitorii de SF, cât şi de cei pasionaţi de alte genuri literare, căci Aviatoarea are toate elementele necesare pentru a crea o poveste interesantă, plină de suspans şi de acţiune. 

Povestea debutează cu Süre, Sergei - fratele său - şi bunicul Gamah, care locuiesc într-o casă micuţă, destul de modestă. În fiecare seară, înainte de culcare, bunicul le istoriseşte despre un război de mult timp apus. Pe când Sergei le consideră prostii şi nu crede în povestirile bunicului, fata este foarte atentă la fiecare poveste pe care o spune bătrânelul. 
Dar o întâmplare sfâşietoare le schimbă viaţa celor doi fraţi, fiind nevoiţi să se maturizeze la o vârstă fragedă şi să lupte pentru un trai cât de cât decent. Relaţia strânsă dintre cei doi o ajută pe Süre să treacă mai departe şi să înceapă să muncească pentru a-şi împlini visul. Datorită lui Sergei şi a bătrânului avion roşiatic ajunge să intre în lumea aviaţiei, o lume ce o defineşte şi în care se simte împlinită. 

Sergei a reuşit să se integreze şi să se facă plăcut de colegii săi de aviaţie, însă Süre este privită cu scepticism. Cei doi devin Mesageri, iar Sergei dispare într-o misiune care trebuia să fie uşoară. 

„Acum, face parte din ceruri. Zboară printre stele şi vorbeşte cu luna şi soarele.” 

Süre suferă după dispariţia fratelui mai mare şi speră să îl revadă, să îl îmbrăţişeze şi să îi spună cât de mult îl iubeşte, însă nu se ştie dacă Sergei se va mai întoarce. În timp ce speranţa lui Süre se micşorează pe zi ce trece, aceasta îşi îndreaptă atenţia spre a se face renumită ca aviatoare. 

Aventura sa începe în momentul în care trebuie să livreze o scrisoare la o adresă foarte ciudată. Odată ajunsă în apropierea muntelui Histo, nimic nu mai este ceea ce părea. Totul se schimbă. Ajunge în locuri stranii şi cunoaşte oameni diferiţi de cei din Naramul pe care ea îl cunoştea. Descoperă un alt Naram, un loc care nu-i mai părea cunoscut din cauza războiului ce luase amploare. Süre se pierde în două lumi paralele în care timpul este ceva relativ, neştiind ce se întâmplă cu adevărat.

„— Prefer să mor în înaltul cerului, ca o pasăre, decât să-mi aştept moartea să pice din cer.” 

Până să îşi dea ea seama de riscul la care se supune mergând în zona ce este în plin război, este salvată de un tânăr misterios cu un nume şi mai misterios, Balakian.

„…dar tu… tu ce eşti? Un fulg firav de nea. Dacă aş sufla mai tare spre tine, ai zbura lejer fără ajutorul vreunui avion.”

Tânărul bărbat îi oferă protecţie pe parcursul romanului, sprijin şi, nu în ultimul rând, afecţiunea de care are nevoie tânăra aviatoare; Balakian încearcă cu orice preţ să aibă grijă de tânăra fată.

„Când nu mai ai pe nimeni, spiritul tău se leagă cu totul de prima persoană care îți arată un pic de afecțiune. Fără să îți dai seama, devine ancora ta când totul în jur dispare.”

Dacă vor reuşi cei doi să oprească războiul şi să readucă pace în lume, veţi afla pe măsură ce citiţi romanul. Va izbuti Süre să îşi îndeplinească misiunea şi se va întoarce acasă fără a mai pierde din persoanele dragi? Eu doar atât vă spun, citiţi cu atenţie cartea, căci fiecare detaliu este important; detaliile acestea vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine întreaga poveste!

„Inima mea, în loc să bată mai repede, începu să se calmeze. Atunci, am știut că universul nu ne permite să fim singuri, că păstrează mereu o fărâmă din noi și o plasează exact acolo unde este nevoie. Nu mai eram singură…
Niciodată nu am fost.”

Aviatoarea este un roman drag mie ce a reuşit să îmi transmită toate sentimentele posibile şi imposibile. Acum sunt în agonie, iar în clipa următoare ajung în extaz (şi invers).

Citate preferate

„— Ţine minte un lucru, nu maşinăria te duce, ci sufletul, spiritul tău e cel care îţi alimentează avionul.”

„Te pot iubi de 72 de ori pe minut 
atunci când totul este calm. 
Am nevoie de doar 460 de rotații 
ca să te pot purta spre cer.”

„Cred că Dumnezeu își ia, din când în când, mâna de pe noi și ne lasă să ne consumăm pentru a putea renaște încă o dată, și încă o dată, până când ne învățăm lecția și alegem binele în locul răului.”

„Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi până când cerurile se vor împreuna cu pământul şi timpul va înceta să mai existe.” 

RATING: 5/5

Un roman incredibil pe care vi-l recomand!

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare! 

Read More

Recenzie: „Rochia aurie” - Theo Anghel

Titlu: Rochia aurie

Autor: Theo Anghel

Anul apariției: 2016

Categorie: Literatura Română

Colecție: Romance

Numărul de pagini: 248

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Ana Simion este fiica unor imigranți români pe tărâmul tuturor posibilităților. În urma unei întâlniri pe nevăzute, aranjată de o prietenă, cunoaște un bărbat pe care îl antipatizează, fără drept de apel, încă din primele minute. Dorind să pună capăt serii dezastruoase, îl refuză categoric. Însă individul face parte din tagma celor ce nu acceptă un NU din partea sexului slab. Rănit în orgoliu, își iese din fire, și o atacă pe Ana în toaleta localului. Țipetele ei atrag atenția unui necunoscut care o salvează în ultimul moment.
Mason Hart face parte dintr-o familie bună, însă puțin cam ciudată. Atrasă în mijlocul acestui grup pestriț de sentimentele pe care începe să le aibă față de Mason, viața banală a Anei este dată peste cap.”

Despre autoarea romanului

„Scriu din copilărie când, cucerită de stilul lui Dumas, inventam și eu muschetarii mei bucureșteni, însă niciodată nu mi-a trecut prin cap c-o să ajung să public. S-a întâmplat, și e fabulos!” - Theo Anghel

Părerea mea

Mi-a plăcut atât de mult cartea, încât a reușit să mă scoată dintr-un imens reading slump. Și ar fi fost bine dacă aș fi exagerat, dar timp de o săptămână și jumătate nu am putut să mai citesc nicio carte. Și pentru mine e mai îngrozitor decât pare!

Am mai spus-o și o repet, ador cărțile de dragoste! Pur și simplu îmi dau o stare de bine și mă fac să uit de mine, ceea ce nu toate cărțile reușesc. 

La început povestea dintre Ana şi Mason pare destul de banală. Mason o salvează pe tânăra fată din ghearele atacatorului ei, apărând la momentul potrivit, iar cu timpul se îndrăgosteşte iremediabil de el, de gesturile tandre pe care fermecătorul bărbat i le face. Mason îi acordă atenţie şi afecţiune, de care are mai mult ca oricând nevoie. O invită la Operă, îi oferă chiar o frumoasă rochie aurie şi un colier cu numele fetei pentru a le purta la eveniment. Fericirea pe care începe să o simtă alături de Mason nu durează prea mult, căci acesta dispare din viaţa Anei o bună perioadă de vreme, timp în care gândurile rele o copleşesc pe Ana şi nu îi dau pace. 

„Un gând sfâşietor i se strecură pe nesimţite în suflet: acela că nu fusese decât un capriciu trecător, o distracţie de moment a unui băiat de bani gata, un răsfăţat al soartei obişnuit să i se satisfacă orice capriciu, chiar şi acela de a juca pe degete inima unei fete.”

În tot acest timp este nevoită să îşi reia viaţa plictisitoare pe care a dus-o înainte de a-l cunoaşte pe Mason. Într-o zi, însă, la complexul sportiv la care lucrează ca instructoare de fitness, vine vestea că altcineva va fi patronul complexului. Întâmplător sau nu, cel ce devine şeful Anei este chiar Mason Hart, tânărul american cu ochi verzui de care a fost atrasă la prima vedere. 

În aceeaşi zi, Mason surprinde o conversaţie profundă dintre Ana şi Greg - un angajat al aceluiaşi complex -, crezând că cei doi sunt împreună. Simte că pământul îi pică de sub picioare la gândul că şi-a dat seama prea târziu că începe să nutrească sentimente pentru Ana şi acum e prea târziu. Până la urmă Ana şi Mason lămuresc această neînţelegere, deoarece Greg doar îi cerea ajutorul tinerei fete pentru a o cuceri pe prietena ei, Irene. 

Ea, o tânără instructoare de fitness aflată pe meleaguri stăine, cu o viaţă simplă şi modestă, însă cu o inimă pură. 
El, un bărbat tânăr, atrăgător, bogat, dar cu o inimă zdruncinată. 
Ambii au ceva în comun şi acel ceva reprezintă o etapă din copilăria lor. Ambii au nevoie să simtă din nou iubire şi o găsesc în braţele celuilalt. 

Însă totul se schimbă când fratele lui Mason revine în viaţa acestuia cu pretextul că mama lor l-a chemat şi i-o dă peste cap. Între Mason şi George există o ură născută cu mulţi ani în urmă, dar motivul îl aflăm mai târziu. 

Trecut. Ură. Competiţie. Răzbunare. Sunt cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie relaţia dintre cei doi fraţi. 

Văzând cât de mult o iubeşte Mason pe Ana, George îşi propune să o cucerească pe cea care i-a furat inima fratelui său, bineînţeles pentru a-l face din nou să sufere. George are ocazia perfectă de a-l răni pe fratele lui la un bal mascat când îmbracă costumul pe care ar fi trebuit să îl poarte Mason. Astfel, crezând că cel în costumul lui Zorro este însuşi Mason, Ana este indusă în eroare şi îl sărută pe George.

„— Să vă spun eu ce! interveni Mason cu un ton pe care l-ar fi vrut amuzat, dar cei care îl cunoşteau bine ştiau că nu este decât o mască. Pentru că a aflat că eu doream acel costum... şi îl ştiţi pe George, mereu vrea ce vreau şi eu!” 

Ceea ce m-a bucurat a fost că Ana şi Mason au reuşit să discute deschis şi să lămurească şi această problemă. Ba chiar mai mult, au avut ocazia de a-şi mărturisi sentimentele şi de a forma oficial un cuplu. 

„— Mă iubeşti mai puţin când mă port ca un nătărău? întrebă. Atunci am nevoie să mă iubeşti mai mult!”

Noi intrigi încearcă să le pună în pericol relaţia, trecutul revenind în viaţa lui Mason, iar Ana nu ştie dacă mai poate accepta asemenea secrete. 

Dacă vreţi să aflaţi ce s-a întâmplat între cei doi îndrăgostiţi, dar şi pentru a afla motivul pentru care cei doi fraţi au devenit duşmani, trebuie să citiţi cartea! Eu vă spun doar atât, un cuplu se dezbină, iar altul are un final fericit. Nici dacă aş vrea nu v-aş putea spune mai multe, fiindcă merită să citiţi chiar voi romanul! 


Rochia aurie este o carte despre iubirea sinceră dintre două persoane, cu toate că statutul social este unul diferit. Rochia aurie ne de monstrează că nu doar poziţia în societate contează, ci şi interiorul unei persoane!

Citate preferate

„— Frumuseţea se află în ochii celui ce priveşte!” 

„Îl iubea atât de mult, încât se simţea pierdută, ca şi când nu şi-ar mai fi aparţinut.”

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Inimi chimice” - Krystal Sutherland

Titlu: Inimi chimice

Titlu original: Our Chemical Hearts

Autor: Krystal Sutherland

Traducere: Bogdan Voiculescu

Data apariţiei: Noiembrie 2016

Categorie: Literatură contemporană

Colecţie: Young Adult

Numărul de pagini: 368

Editura: Storia Books

Descriere

„Henry Page nu a fost niciodată îndrăgostit. Se consideră un spirit romantic fără speranță, căruia nu i-a fost dat să întâlnească iubirea la care speră — una de tipul celor din filme, care să-i facă inima să tresară și să nu-l lase să doarmă și să mânânce. În schimb, s-a mulțumit să învețe ca să ia note mari și să intre la o facultate bună, dar și să devină în sfârșit redactor-șef al ziarului de liceu. În clasa a XII-a, într-o zi de joi, la prima oră, își face apariția Grace Town, iar Henry și dă seama că totul se va schimba.

Grace nu seamănă cu fata din visurile lui — merge în baston, poartă haine băiețești care-i sunt prea mari și pare să facă duș cam rar. E limpede că ceva e defect în ființa lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atât mai frumoasă și își dorește mai mult ca orice s-o ajute să-și lipească bucățile pierdute din suflet.”

„Krystal Sutherland dezvăluie complexitatea sentimentelor de iubire şi durere şi creează o poveste plină de personaje fascinante şi memorabile.” - Publishers Weekly

„Această carte surprinde emoţiile dezordonate, stânjenitoare şi mistuitoare, inerente primei iubiri.” - Entertainment Weekly

Despre autoarea romanului

Krystal Sutherland s-a născut şi a crescut în Townsville, Australia, unde iarna nu a venit niciodată. A locuit în Sidney, unde a condus revista studenţească a universităţii la care a studiat, în Amsterdam, unde a fost corespondent străin, şi în Hong Kong. Krystal a făcut un stagiu de pregătire la Bloomsbury Publishing şi a fost nominalizată pentru premiul Queensland Young Writers Award. Nu are animale de casă şi nici copii, însă îi place să dea nume obiectelor neînsufleţite: în Olanda a avut o bicicletă numită Kim Kardashian şi un velociraptor mic, gonflabil, pe nume Herbert. 

Inimi chimice este romanul său de debut.

Părerea mea

Întâi de toate uitaţi-vă la coperta cărţii! Nu-i aşa că-i minunată? Cei de la editura Storia au făcut o treabă incredibilă şi coperta noastră este de mii de ori mai reprezentativă şi mai frumoasă decât originalul, sincer. Cel puţin aşa mi se pare mie. 

Între mine şi romanul Inimi chimice clar a fost chimie la prima vedere. Mi-a plăcut întotdeauna chimia, chiar dacă de cele mai multe ori nu o pot înţelege în totalitate. Metaforele care aduc în discuţie această ştiinţă exactă mi se par geniale şi te fac să stai şi să meditezi asupra citatelor respective. 

Chiar dacă la început nu aş fi crezut că o să îmi placă atât de mult această carte, din cauza stilului comun cu care scrie autoarea, pe parcurs Krystal Sutherland a ajuns să mă impresioneze în cel mai plăcut mod posibil. 

Inimi chimice este un roman ce merită citit de oricine, în special de adolescenţi, este un roman cu şi despre adolecenţi, ce are în prim plan prima iubire (poate chiar şi ultima, cine ştie?!), prietenia, suferinţa, toate astea conturează un posibil destin pentru personajul principal.

Henry Page este un băiat simplu ce învaţă din greu pentru a obţine note mari şi pentru a urma o facultate bună. Îşi doreşte chiar să devină redactorul-şef al ziarului de liceu. Însă este diferit de prietenii lui, deoarece Henry nu a fost niciodată îndrăgostit. Asta până când o cunoaşte pe Grace Town şi face ca lumea lui Henry să se schimbe radical. 

„Era prima oară când îmi doream să mă implic. Era prima oară când, poate, simţeam că cineva merită efortul.”

Doar că Grace este diferită şi Henry ştie prea bine acest lucru. Grace Town păstrează vie amintirea fostului iubit care a murit într-un accident, purtând numai haine bărbăteşti şi nu are preocuparea de a se îngriji în niciun fel. E de părere că nu merită să îşi refacă viaţa. Henry află toate astea pe parcurs şi ştie că nu mai e cale de întoarcere, ori o va repara pe Grace şi va putea trăi fericit alături de ea, ori îşi va face rău singur, amăgindu-se cu o iluzie, cu imaginea unei fete perfecte. 

„Mi-am amintit că mie îmi plac lucrurile stricate, lucrurile zgâriate, îndoite sau crăpate şi că, probabil, de asta mă-ndrăgostisem, de fapt, de Grace, încă de la început.” 

Toţi prietenii lui sunt de părere că ar trebui să renunţe la Grace, însă el vrea din răsputeri să afle cine este fata misterioasă cu nume de oraş şi să descopere de ce merge în baston, de ce merge în fiecare zi la cimitir unde zace plângând, de ce nu se îngrijeşte şi de ce nu mai scrie. 
Ea şi Henry sunt obligaţi să lucreze împreună la ziarul şcolii, însă Grace acceptă cu condiţia că ea nu va fi nevoită să scrie niciun articol. 

„Dacă oamenii sunt, aşa cum se zice, înfăptuiţi din bucăţele de univers, atunci sufletul ei e făurit din stele şi haos.”

Pentru a afla ce se va întâmpla între Henry şi Grace vă invit să citiţi romanul. Toate răspunsurile se află doar în carte! 

Inimi chimice este un roman pe cât de fascinant, pe atât de dur, un roman ce te izbeşte de cruda realitate, un roman despre pierderi şi regăsiri.

Citate preferate

„Uneori se produce o explozie ca o supernova şi apoi sentimentul se risipeşte treptat. Suntem cu toţii doar inimi chimice.” 

„Oamenii devin perfecţi când nu-ţi rămâne decât amintirea lor.” 

„Nu e nevoie ca dragostea să dureze o viaţă întreagă să poţi spune că e adevărată. Nu poţi judeca calitatea unei iubiri după durata ei.” 

„Te iubesc aşa cum trebuie iubite anumite lucruri întunecate, în secret, undeva între umbră şi suflet.”

RATING: 5/5

Un roman impresionant pe care vi-l recomand cu toată inima!

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Storia Books pentru recenzare, cărora le mulţumesc frumos! 

Cartea se poate comanda de aici. 

Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Book Haul | Iunie 2017

Fiindcă luna iunie a fost o lună foarte bună, cu multe cărţi primite/achiziţionate, m-am gândit să vă arăt şi vouă noile cărţi din biblioteca mea. Am reuşit să strâng 25 de cărţi şi sunt mai mult decât entuziasmată de acest lucru! 

Primele cărţi pe care le-am primit chiar de 1 iunie sunt de la noul meu colaborator, şi anume Editura Herg Benet. 

• Anomalii, de Sadie Turner & Colette Freedman
• Inima mea şi alte găuri negre, de Jasmine Warga (vezi recenzia aici)
• Fata cea bună, de Mary Kubica (vezi recenzia aici)
• Contesa Aneke (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #1), de Cristina Nemerovschi (vezi recenzia aici)

De la Editura Storia Books.

• Spune-mi trei lucruri despre tine, de Julie Buxbaum (vezi recenzia aici)
• Salvând-o pe Francesca, de Melina Marchetta
• Inimi chimice, de Krystal Sutherland
• O fată din bucăţi, de Kathleen Glasgow

De pe pagina Porţia de citit am câştigat o carte frumoasă.

• Întoarcere la casa de vară, de Jude Deveraux

Mi-a cumpărat şi mama două cărţi. ☺

• Umbra, de Neil Jordan
• Amintiri şi secrete, de Sandra Brown

De ziua mea am primit o trilogie şi încă două cărţi de la bunele mele prietene.

• Trilogia O tragedie americană, de Theodore Dreiser
• Sora pierdută, de Flynn Berry
• Anna în veşmânt de sânge, de Kendare Blake

Cărţi achiziţionate de mine.

• Europa, de Tim Parks
• Casa îngerilor, de Pascal Bruckner
• Ultima scrisoare de dragoste, de Jojo Moyes
• Sora lui Caroline, de Sheila O'flangan
• Elita, de Kiera Cass

De la Editura Quantum Publishers.

• Aviatoarea, de Sandra Coroian
• Nebunul alb, de Allex Truşcă
• Eu împotriva mea, de Daniel Botea
• Rochia aurie, de Theo Anghel

* * *

Acestea au fost cărţile pe care eu le-am adunat în luna iunie. Voi ce cărţi aţi primit/achiziţionat?

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

This or That Book Tag

Fiindcă nu am mai făcut un tag de pe vremea când aveam 15 ani, m-am gândit că a sosit timpul să mai fac unul. 
Îi mulţumesc Mihaelei de la The cemetery of books pentru nominalizare! Tag-ul a fost creat de Ayunda de la Tea and Paperbacks. 

Regulile sunt: 

• menţionează creatorul tag-ului; 
• menţionează blogger-ul care te-a nominalizat; 
• alege o variantă de răspuns din cele două; 
• dă tag altor persoane pentru a realiza şi ele acest tag.

Preferi cititul în pat sau în alt loc? 

Cu siguranţă aleg patul; e cel mai comod şi mai relaxant loc pentru citit.

Personaj principal feminin sau personaj principal masculin? 

Sincer, nu contează. Atât timp cât cartea este frumoasă, acest amănunt este neimportant pentru mine. 

Gustări dulci sau sărate?

Gustările dulci, clar! Sunt înnebunită după ele. 

Trilogiile sau seriile alcătuite din mai multe volume? 

Trilogiile, căci ele conţin toate elementele necesare pentru a se contura o poveste reuşită, fără a se lungi povestea dacă nu mai este nevoie. 

Naraţiune la persoana I sau a III-a? 

Naraţiune la persoana I, aşa pot să intru mai bine în pielea personajului principal, ca să simt ce simte şi el. 

Cititul în cursul nopţii sau în cursul dimineţii? 

În cursul nopţii, că dimineaţă dorm până la 10-11, dacă nu chiar 12. 

Librărie sau bibliotecă? 

Librăria online, e mai uşor să îţi iei cărţile pe care le vrei şi, de cele mai multe ori, le poţi cumpăra cu reduceri foarte mari, gen 50% sau chiar mai mult. 

Cărţi care îţi provoacă râsul sau cărţi care te fac să plângi? 

Îmi plac cărţile care mă fac să plâng (ciudat, ştiu), fiindcă ele transmit ceva, mai exact o emoţie puternică pentru a ajunge să verşi lacrimi. Nu prea citesc cărţi care mă fac să râd. 

Copertă albă sau neagră?

Neagră, ador cărţile care au coperta neagră! Îi dă un aspect misterios şi mă atrag mai mult spre a le citi, în comparaţie cu o copertă albă. 

Roman psihologic sau de acţiune? 

Acum că e vară prefer cărţile ce se citesc uşor, aşa că aleg romanul de acţiune. 

Şi cam ăsta a fost tag-ul. Sper că v-a plăcut şi vouă, căci mie mi-a plăcut foarte mult! 
Oricine poate prelua tag-ul, dar vreau să nominalizez în mod special câteva persoane: Ana de la Far away from reality, Denisa de la We Fall In Love With Books, Ioana, Şniţel, Alexandra de la Alex citeşte şi reciteşte şi nu în ultimul rând Adelina de la Bibliomaniac.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More