Recenzie: „Contesa Aneke” (Ultima vrăjitoare din Transilvania, #1) - Cristina Nemerovschi

Titlu: Contesa Aneke

Autor: Cristina Nemerovschi

Data apariţiei: Mai 2017 (ediţie cartonată)

Categorie: Ficţiune

Colecţie: Cărţile Arven

Numărul de pagini: 232

Editura: Herg Benet

Descriere

„Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?”

Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate.

Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

Părerea mea

Am terminat de curând primul volum al trilogiei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” şi mi-a plăcut la nebunie. Spre marea mea surprindere, prin intermediul acestui volum am realizat că mă atrag şi altfel de cărţi pe care nu am încercat să le descopăr până acum. Dar când am văzut coperta cărţii (care este wow, după părerea mea), am zis că trebuie să îi acord o şansă şi mă bucur că am făcut-o, fiindcă povestea este la fel de interesantă că şi coperta romanului. 

Deşi este prima carte pe care o citesc de la Cristina Nemerovschi, ea a devenit una dintre autoarele din România pe care eu le admir cel mai mult, datorită stilului lejer pe care îl adoptă în scrierile sale şi, totodată, captivante printr-un vocabular uşor, utilizat zilnic în orice loc, fără cuvinte pompoase care pot încurca cititorul. Să reuşeşti să atragi lectorul printr-un limbaj natural mi se pare incredibil şi Cristina are toate laudele mele la adresa acestui aspect!

Alexandra este o adolescentă rebelă care se îndrăgosteşte iremediabil de fratele ei vitreg, motiv pentru care mama acesteia o trimite în vacanţa de vară într-un sat, izolat, uitat de lume din Transilvania. Odată ajunsă în satul V., află de existenţa unei crime care a marcat întreg satul mai bine de un secol. De la localnicii din zona aceea, descoperă tragedia prin care a trecut frumoasa contesă Aneke, fiind acuzată de incest şi de vrăjitorie. Deşi Aneke a încercat să îşi salveze viaţa, adăpostindu-se în căsuţa din pădurea de lângă castel, sătenii au prins-o, au legat-o de un copac şi i-au dat foc. Sătenii au considerat că Aneke era vinovată pentru moartea subită a animalelor lor. Dar oare chiar a dispărut contesa?

„La mulţi ani după moartea ei, oamenii spuneau că începuseră să-i vadă fantoma într-o căsuţă simplă, din piatră şi ciment, aflată lângă ruinele castelului.” 

Curioasă din fire şi din lipsă de ocupaţie, Alexandra se simte atrasă de povestea frumoasei contese şi îşi doreşte să afle adevărata poveste din spatele zvonurilor auzite. Ba mai mult, aceasta adoră poveştile cu vrăjitoare, vampiri şi tot ce ţine de întâmplări neobişnuite. De asemenea, se regăseşte în povestea de iubire pe care a avut-o Aneke alături de fratele ei vitreg. 

„Mă regăseam în povestea Anekei. Şi eu eram îndrăgostită de fratele meu... Lumea era mai îngustă la minte pe atunci, îmi ziceam fără pic de îndoială. Nu ştiu cum aş fi reacţionat eu acum dacă m-ar fi ameninţat cineva cu moartea, pentru că îl iubeam, în cel mai carnal mod posibil cu putinţă, deocamdată, ce-i drept, doar în imaginaţia mea, pe cel care îmi era frate după mamă... Cu ce drept să mi se ceară asta? De unde să ştie oamenii străini cât de intensă era iubirea mea?”

Chiar dacă şi-ar fi dorit să rămână în Bucureşti alături de Răzvan - fratele ei vitreg -, reuşeşte să vadă frumoasele împrejurimi pe parcursul călătoriei sale până în satul transilvănean. 

„Drumul spre V. a fost de vis. Oricâte fotografii mi-ar fi arătat mama, niciuna nu se compara cu ce vedeam acum pe viu. Dealuri care se ridicau unul în prelungirea altuia, căsuţe aşezate pe vârf, animale care păşteau atât de liniştite...”

M-am simţit ca şi cum aş fi acolo lângă Alexandra, de fiecare dată când se aventura şi mergea prin pădurea unde se afla casa bântuită în care se refugiase cu 100 de ani în urmă Aneke, ca şi prin ruinele fostului castel. Alţi oameni s-ar fi simţit îngroziţi de meleagurile acelea, însă Alexandra nu; ea simţea o atracţie inexplicabilă pentru acele locuri şi voia să afle mai multe despre viaţa contesei. Personajele care îi apar în cale sunt misterioase, ciudate şi te fac să îţi pui mii de întrebări. Desigur, întrebări care nu îşi găsesc răspunsuri. Tânăra adolescentă face cunoştinţă cu Lorena - ghicitoarea satului-, şi cu fiica ei în vârstă de 9 ani pe nume Nori. De la ghicitoare află tot mai multe detalii despre Aneke, cum ar fi faptul că Aneke şi Lorena sunt surori vitrege. Urmând ca în altă zi să fie întâmpinată în beciul fostului castel de un bărbat tânăr şi atrăgător, care se prezintă a fi Mathias - fratele vitreg al Anekei, soţul Lorenei şi tatăl lui Nori -. Da, aţi citit bine! Avem de-a face cu o poveste destul de complicată, nu-i aşa?!

După ce află toate astea, reacţia Alexandrei este normală, iar dacă aş fi fost în locul ei, nu m-aş fi aventurat să pun cap la cap toate detaliile oferite. Cel mai probabil aş fi fugit unde văd cu ochii!

„Vorbea, fireşte, cu Mathias. Care îi era, dacă era să fiu îndeajuns de nebună şi eu cât să-i cred vorbele, atât soţul, dar şi fratele ei vitreg. Însă nici asta nu era cel mai neobişnuit lucru, ci pretenţia lor de a fi fraţii contesei care trăise în veacul trecut. Ce sat de oameni ameţiţi, mi-am spus din nou, dar nu fără o mică doză de admiraţie.” 

Nu pot să zic că mi-a plăcut prea mult de Alexandra, dar pe Răzvan nu l-am putut suporta deloc şi o să vă spun şi de ce. Răzvan este tipul bărbatului tânăr, indiferent (după cum se comportă, n-ai zice că o iubeşte pe Alexandra), nepăsător de ce-i în jurul lui şi înnebunit după alcool. Şi nu exagerez deloc, el ar merge oriunde dacă ar avea şi băutura cu el, zău! 

Nu vreau să vă spun mai multe, fiindcă vreau să vă las pe voi să descoperiţi atât povestea Alexandrei, cât şi a Anekei. Abia aştept următorul volum şi sper ca acela să reuşească să îmi aducă răspunsuri, fiindcă epilogul primei cărţi m-a lăsat confuză, cu mii de întrebări!

Cine este, de fapt, Aneke? 

Doar dacă citiţi cartea puteţi găsi răspunsul de care aveţi nevoie! 

Citate preferate

 „Cât de trist, m-am gândit, cum ucid oamenii lucruri frumoase doar pentru că îi înspăimântă. Doar pentru că nu le pot înţelege.”

„Dora, însă, spunea uneori că libertatea lumii moderne e doar o iluzie şi că, atunci când iluzia e spulberată şi vedem lanţurile care ne îngrădesc, plătim scump acest vis printr-o depresie puternică şi prin pierderea (temporară sau definitivă) a bucuriei de a trăi.”

RATING: 5/5

Un prim volum al trilogiei ce merită citit!

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Herg Benet pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult! 

Cartea poate fi achiziţionată de aici. 

Pentru a fi la curent cu noutăţile lor, vă invit să îi urmăriţi pe pagina de Facebook şi pe contul de Instagram!

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!