Recenzie: „Grădina cu fluturi” - Dot Hutchison

Titlu: Grădina cu fluturi

Titlu original: The Butterfly Garden

Autor: Dot Hutchison

Traducere: Cristina Nemerovschi

Data apariției: Februarie 2018

Categorie: Thriller

Colecție: Passport

Numărul de pagini: 304

Editura: Herg Benet

Descriere

„Lângă un conac impresionant se află o grădină.

În această grădină cresc flori luxuriante, arbori seculari și… o colecție de prețioși fluturi: tinere femei care au fost răpite și atent tatuate pentru a semăna cu noile lor nume date. Supraveghetor este Grădinarul, un bărbat aspru, delirant și întunecat, obsedat cu capturarea și păstrarea specimenelor sale atât de prețioase.

Atunci când este descoperită grădina, o supraviețuitoare este adusă pentru interogatoriu. Agenții FBI Victor Hanoverian și Brandon Eddison sunt însărcinați cu descurcarea ițelor unuia dintre cele mai lugubre cazuri din întreaga lor carieră. Însă fata, cunoscută doar sub numele de Maya, este ea însăși un puzzle care trebuie descifrat.

Pe măsură ce povestea ei avansează, aruncând lumină asupra vieții în Grădina cu Fluturi, Maya dezvăluie vechi dușmănii, noi izbăviri și faptele tulburătoare ale unui bărbat care nu pregetă cu nimic în a-și proteja propria sa versiune asupra frumuseții. Iar cu cât mai multe detalii ies la suprafață prin povestea fetei, cu atât mai mult agenții se gândesc la ce încă oare le mai ascunde ea…”

Despre autoare

Dot Hutchison este autoarea romanului pentru adolescenți Un nume prihănit, inspirat de Hamlet, și al thrillerului Grădina cu Fluturi. A lucrat în tabere de cercetași, într-un magazin artizanal, într-o librărie și la Târgul Renascentist (unde a întruchipat un pion de șah). Se mândrește că nu a pierdut niciodată legătura cu adolescenta pe care o poartă în interior. Iubește furtunile, mitologia, istoria și filmele pe care le vezi pe repeat.

Părerea mea

A trecut mai bine de o lună de când am terminat această carte și îmi e greu și acum să exprim în cuvinte tot ce am simțit pe parcursul celor 304 pagini. Aș putea spune că, mai degrabă m-a terminat ea pe mine, nu eu pe ea, la cât de terifiantă a fost.

De ceva timp prietenii de la Herg Benet aduc cititorilor din România cărți captivante și destul de cunoscute din străinătate, iar pentru acest fapt au toată aprecierea mea. Să vezi atât de multe cărți bune la o editură e atât de plăcut și mă bucur să afirm că editura Herg Benet a devenit una dintre preferatele mele.

„Grădina cu fluturi” este o carte diferită de tot ce am citit până acum, o carte care te intrigă de la început și până la sfârșit. În ciuda titlului care m-a dus inițial cu gândul la o poveste de dragoste - liniștită, plăcută -, coperta emană durere, suferință și în mod bizar, resemnare. Există un contrast între titlu și copertă, căci titlul simbolizează frumosul, în timp ce coperta ne duce cu gândul la tristețe, durere fizică și psihică.

„Ne numea Fluturi, dar în realitate eram câini bine dresați.”

Nu am crezut că acest roman va ajunge unul dintre preferatele mele. Dot Hutchison m-a ținut captivă în povestea pe care a creat-o cu atât de multă originalitate, încât paginile s-au scurs în mod miraculos până am ajuns la final. Deși mai sunt câteva luni bune până se termină anul 2018, sunt ferm convinsă că „Grădina cu fluturi” va ocupa un loc impresionant în topul cărților citite de mine.

Povestea urmărește ancheta pe care o fac agenții FBI, supunând-o pe Inara (sau Maya, cum era numită de către Grădinar) la un interogatoriu cu privire la viața petrecută în Grădină și terorile la care erau supuși Fluturii Grădinarului.

Prin intermediul a trei perspective ce ilustrează trei capitole, ancheta își urmează cursul, iar agenții reușesc să descopere încetul cu încetul informații referitoare la viața Inarei de dinainte de răpire și după răpire.

Cine este Grădinarul și de ce răpește fete?

Grădinarul este un psihopat care își dorește să păstreze frumusețea unor tinere fete pe vecie. Din acest motiv răpește fete de aproximativ 16 ani pe care le aduce în Grădină, marcându-le mai apoi cu un fluture pe spate. Niciodată două fete nu vor avea același tatuaj; întotdeauna specia fluturelui și culorile pe care Grădinarul le folosește la realizarea tatuajului sunt diferite. După ce această etapă este încheiată, Grădinarul le face ale lui, dându-le un nou nume, o nouă identitate și le cere să o uite pe cea dinaintea Grădinii.

De ce acesta le ucide?

Din trei motive.

• Data lor de expirare este la 21 de ani. Fix când împlinesc această vârstă, Grădinarul le ucide și le conservă frumusețea. Dacă ar trăi mai mult, frumusețea lor s-ar ofili.

• În cazul în care tinerele rămân însărcinate, sunt bolnave sau prea rănite.

• Dacă nu se adaptează la noua viață și suferă după fosta lor viață.

„Grădina cu fluturi” este primul volum din seria intitulată „Colecționarul”. Este un thriller captivant care îți va stârni emoții, temeri și fiori la tot pasul. Dacă încă nu ai citit cartea asta, e cazul să o faci. Nu știi ce pierzi dacă nu, te asigur!

„Frumusețea nu a fost niciodată mai înfricoșătoare ca acum.”

RATING: 5/5

* * *

Cartea a apărut la Editura Herg Benet.
Poate fi achiziționată online de pe site-ul editurii - click aici.
Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris, Cărturești.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Mincinoşii” - E. Lockhart

Titlu: Mincinoşii

Titlu original: We Were Liars

Autor: E. Lockhart

Traducere: Ana-Maria Man

Anul apariției: 2014

Categorie: Young Adult

Colecție: Fiction Connection

Numărul de pagini: 264

Editura: Trei

Descriere

„O familie frumoasă şi distinsă.
O insulă privată.
O fată vulnerabilă şi îndrăgostită.
Un băiat curajos, plin de pasiune.
Un grup de patru prieteni, Mincinoşii, a căror prietenie se dovedeşte a fi distructivă.
O revoltă. Un accident. Un secret.
Minciună după minciună.
Dragoste adevărată.
Adevărul.”

Citeşte Mincinoşii. Şi dacă te întreabă cineva cum se sfârşeşte, minte, pur şi simplu!

Despre autoare

E. Lockhart este autoarea a patru cărţi având-o drept protagonistă pe Ruby Oliver: „The Boyfriend List”, „The Boy Book”, „The Treasure Map of Boys” şi „Real Live Boyfriends”. A scris, de asemenea, „Fly on the Wall”, „Dramarama” şi „How to Be Bad” (pe ultima dintre ele împreună cu Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle). Romanul ei „The Disreputable History of Frankie Landau-Banks” a primit Premiul Onorific Michael L. Printz, a ajuns pe lista finaliştilor la National Book Award şi a câştigat un premiu Cybils pentru Cel mai Bun Roman pentru Tineret.

Părerea mea

O carte bună e aceea care te pune pe gânduri chiar și după ce ai terminat-o. Cu așteptări foarte mari încă de la început, auzind de la mai mulți apropiați că le-a plăcut, m-am gândit să o încerc și eu. Deși stilul de scriere al autoarei este lejer în această carte, până să ajung la adevărata acțiune mi s-au părut întâmplările cam plictisitoare; am avut imboldul de a continua fiindcă auzisem că finalul face toată cartea, ba chiar am fost avertizată să îmi pregătesc șervețelele. Și acum că am terminat cartea la aproape două noaptea, le dau dreptate. Pentru ultimele 50 de pagini chiar merită citit acest roman, cu atât mai mult că se citeşte foarte repede.

Dacă la început nu prea exista o acțiune propriu-zisă, fiindu-ne prezentate întâmplări zilnice din timpul vacanțelor de vară, la sfârșit totul începea să prindă contur și nu mă mai puteam dezlipi de carte. Trebuia să știu ce se întâmplă cu Mincinoșii.

Vă întrebați cine sunt mincinoșii? Ei bine, mincinoșii sunt patru tineri de 17 ani care își petrec fiecare vară împreună pe Insula Beechwood. 

Acest grup este format din trei verișori (Cadence - protagonista cărții -, Johnny și Mirren) și un prieten de-al lui Johnny, Gat.

„Bine-ați venit la minunata familie Sinclair.
N-avem niciun criminal.
N-avem niciun dependent.
N-avem niciun ratat.
Familia Sinclair e compusă din indivizi atletici, înalți, frumoși. Suntem democrați, cu avere, din tată în fiu.
Nu contează dacă unul dintre noi e îndrăgostit până la disperare, absolut până la disperare. Atât de îndrăgostit încât trebuie luate măsuri la fel de disperate.
Nimeni n-are nevoie de nimeni.
Nimeni nu greșește vreodată.
Trăim, cel puțin pe durata verii, pe o insulă privată, în apropiere de linia de coastă din Massachusetts.
Poate că asta e tot ce trebuie să știți.”

Așa începe cartea. Încă de la prima pagină citită mi-am dat seama că în spatele imaginii unei familii frumoase stă ascuns un secret, un secret pe care am așteptat cu nerăbdare să îl descopăr.

Vara cu numărul 15 a fost una plină cu peripeții. A avut loc un accident care a afectat și schimbat familia Sinclair, însă Cadence nu își mai amintește nimic.

După acel accident care i-a marcat întreaga existență, Cady a ajuns să sufere foarte des dureri puternice de cap, iar zecile de pastile pe care trebuia să le ia zilnic nu își făceau efectul. A făcut analize peste analize, a fost la diferiți doctori, a schimbat multe tratamente, dar în zadar. Mama ei nu i-a mai dat voie să meargă pe insula privată a bunicilor ei, crezând că are nevoie de timp departe de acel loc, pentru a-și putea face ordine în gânduri. Așa că vara următoare și-a petrecut-o prin Europa alături de tatăl ei, deși lui Cady nu i-a convenit faptul că trebuia să călătorească împreună cu cel care le-a abandonat pe ea și pe mama ei.

„Mă doare capul tot timpul. Nu știu ce să fac să înceteze durerea. Pastilele nu funcționează. Cineva îmi despică creștetul capului cu toporul, un topor tocit, care nu reușește să-mi străpungă craniul dintr-o singură lovitură. Oricine îl mânuiește, ajunge să-mi hăcuiască țeasta, lovind o dată și încă o dată, dar nu tot timpul fix în același loc. Am o mulțime de răni.”

În schimb, în vara cu numărul 17, Cady se întoarce pe Insula Beechwood și totul i se pare diferit față de acum doi ani. Casele. Decorul din casa bunicilor. Copacii. Totul e schimbat.

Nu m-aș fi așteptat la un final atât de șocant, atât de tulburător. Dacă hotărâți să îi dați o șansă, vă rog să nu renunțați la lectură. Chiar dacă întâmplările de la început par banale, la final veți descoperi că totul se leagă și probabil nu veți regreta că ați citit-o. Cel puțin așa a fost în cazul meu.

„Și aveam chestii scrise pe mâini. Un citat care îmi plăcuse. Pe stânga: Trăiește. Pe dreapta: în prezent.”

Dacă doriți să aflați ce s-a întâmplat cu adevărat în vara cu numărul 15, vă îndemn cu mare drag să citiți cartea. Este lejeră, dar în același timp te pune pe gânduri, căci finalul îți rămâne întipărit în minte o perioadă bună de timp.

„Este insula noastră. Aici, într-un fel, vom fi întotdeauna tineri.”

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de librăria Libmag pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile lor, puteţi urmări noutăţile librăriei şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Cum să oprești timpul” - Matt Haig

Titlu: Cum să oprești timpul

Titlu original: How To Stop Time

Autor: Matt Haig

Traducere: Monica Şerban

Data apariției: 26 Februarie 2018

Categorie: Fantasy

Numărul de pagini: 368

Editura: Nemira

Descriere

„Tom Hazard are un secret periculos. Poate că arată ca un bărbat de 41 de ani, dar din cauza unei boli extrem de rare, trăiește de câteva secole. Din Anglia elisabetană până la Parisul din epoca jazz-ului, de la New York și până la insulele din Oceanul Pacific, Tom a văzut destule și acum nu-și dorește decât o viață normală. Fiindcă trebuie să își schimbe mereu identitatea ca să rămână în viață, acum are acoperirea perfectă: este profesor de istorie la o școală din Londra. Aici îi poate învăța pe copii despre războaie și vânători de vrăjitoare de parcă nu le-ar fi fost martor. Poate încerca să îmblânzească trecutul, care îl ajunge tot mai repede din urmă. Singurul lucru pe care nu trebuie să-l facă e să se îndrăgostească.”

Despre autor

Matt Haig, scriitor și jurnalist, s-a născut pe 3 iulie 1975 la Sheffield, în Marea Britanie. Este un scriitor prolific, multe dintre cărțile lui fiind bestselleruri sau în curs de ecranizare. Printre cele mai cunoscute sunt: „The Last Family in England” (2004), „Shadow Forest” (2007), „Runaway Troll” (2008); „Umanii” (2013; traducere în română la Nemira: 2015), „Băiatul Echo” (2014; traducere în română la Trei: 2015) sau „Reasons to Stay Alive” (2015). Apărută în limba engleză în 2015, „Un băiat numit Crăciun” a avut un succes imens, fiind tradusă în peste 20 de limbi și va fi ecranizată de Blueprint și Studio Canal. În 2016 a apărut și continuarea, „Fetița care a salvat Crăciunul”, iar autorul a anunțat că lucrează și la un al treilea volum, dar deocamdată a păstrat misterul asupra titlului.

Părerea mea

„Cum să oprești timpul” este cartea care m-a făcut să spun „Da!” cărților fantasy. După cum bine știți, nu eram adepta acestui gen literar până să dau de impresionantul roman pe care vi-l prezint astăzi. Matt Haig m-a făcut să îmi doresc să mai încerc și alte cărți care se încadrează în acest gen și dacă aveți recomandări mi le puteți lăsa în comentarii. Poate chiar o să devin o pasionată de fantasy, cine știe!

Sunt sigură că dacă nu ar fi fost atât de frumos realizată coperta, nu mi-ar fi sărit în ochi romanul. Și să fim serioși! Când ne uităm la o carte, primul lucru pe care îl observăm este coperta, urmat apoi de titlu, iar dacă aceste detalii ne încântă, citim și descrierea.

„Cum să oprești timpul” este una dintre puținele cărți de care am fost foarte curioasă și nerăbdătoare de a o citi. Cu toate acestea, am avut puține emoții în privința ei, căci aș fi fost dezamăgită dacă nu era pe placul meu. Bineînțeles că asta nu s-a întâmplat! Am adorat-o, ceea ce înseamnă ceva dacă vine din partea mea; eu sunt cea care nu prea le are cu genul fantasy și, totuși, am ajuns să îndrăgesc așa mult romanul creat cu atâta profunzime de către Matt Haig.

Felul în care autorul abordează subiectele cotidiene, cum ar fi trecerea ireversibilă a timpului, m-a impresionant. Cu un stil lejer, dar totuși misterios, Matt Haig reușește să te cucerească prin profunzimea gândurilor personajului principal din „Cum să oprești timpul”. Scrie în așa fel încât noi, oamenii, regăsim în cărțile lui bucăți din noi. Eu aș spune că scrie cu sufletul pentru că, în acest mod, cititorii săi se vor transpune mult mai bine în povestea creată de acesta.

De câte ori nu ți-ai dorit să oprești timpul? Sunt sigură că fiecare dintre noi și-a dorit să îl oprească măcar o dată, însă timpul este efemer și nu îl putem gestiona, așa că trebuie să profităm de fiecare zi și să ne bucurăm de ea ca și cum ar fi ultima. Dacă pentru noi, viața e așa scurtă și trece atât de repede, pentru Tom Hazard, protagonistul cărții, timpul trece atât de lent. Tom este în aparență un bărbat de 41 de ani, dar în realitate a trecut de 439, iar acest fapt i se datorează bolii sale rare. Această problemă medicală se numește anageria, iar ea încetinește procesul de îmbătrânire la o scală de 1:15 ani.

Tom s-a născut în anul 1581 într-un castel din Franța. Boala începe să se manifeste la vârsta de 13 ani, și astfel apar multe speculații și zvonuri cu privire la familia lui. Rămas orfan, din cauza faptului că mama lui a fost acuzată de vrăjitorie, se hotărăște să înceapă o nouă viață în Londra. Ajunge să cunoască două surori, Rose și Grace, care la rândul lor sunt orfane. Rose va deveni marea lui dragoste care va dăinui sute de ani. După puțin timp, Tom și Rose se căsătoresc, în ciuda bolii pe care Tom o are. Dragostea dintre cei doi dă naștere unei frumoase fetițe, care, din păcate, își moștenește tatăl; și ea suferă de anageria.

Pentru că la vremea aceea prejudecățile erau în toi, iar cu timpul, diferența de vârstă dintre Tom și Rose era vizibilă, Tom a fost nevoit să îi abandoneze și să fugă într-un loc străin pentru a nu fi recunoscut.

Peste foarte mulți ani, Tom se întoarce în sătucul uitat din Londra unde o găsește pe Rose mai mult moartă decât vie și află că Marion, fetița lor, a plecat de acasă după ce a descoperit că și ea suferă de aceeași boală rară.

În continuare, obiectivul protagonistului este de a-și respecta promisiunea făcută lui Rose înainte de a muri: să își găsească fiica și să o protejeze de oamenii răi. Astfel, devine membru al Societății Albatros cu speranța că aceștia îl vor ajuta să ajungă la fata lui. Și pentru că nimic nu e gratis în lumea asta, Tom trebuie să îndeplinească niște favoruri.

Autorul a preferat să asocieze poveștii sale prezentul și trecutul, ce oscilează de-a lungul întregului roman, tocmai pentru a oferi mai multe informații privind diferențele dintre acele perioade. Flashback-urile au fost foarte utile, ajutându-ne să îl cunoaștem mai bine pe Tom și să îi aflăm povestea din spatele cuvintelor. Dacă aș putea adăuga ceva la acest roman, cu siguranță, ar fi mai multe scene dintre Tom și marea lui iubire, Rose. Acest aspect nu mi s-a părut prea conturat, însă asta nu mi-a influențat acordarea unui rating maxim.

Prezentul urmărește viața lui Tom ca fiind una tristă, presărată cu singurătate, deși locuiește într-un apartament din Londra cu câinele pe care l-a adoptat. Este profesor de istorie la un liceu, iar atunci când le predă elevilor își amintește cu nostalgie de clipele petrecute în acea perioadă, căci în multe a trăit și a participat direct.

„Îmi dau seama că fac asta dintr-un motiv, de ce vreau să devin profesor de istorie. Trebuie să îmblânzesc trecutul. Asta înseamnă istoria, predarea și istorisirea ei. O controlezi și o ordonezi. O transformi într-un animal de companie. Dar istoria pe care ai trăit-o e diferită de istoria pe care o citești într-o carte sau o vezi pe un ecran. Și unele lucruri din trecut nu pot fi îmblânzite.”

Hendrich, creatorul societății din care face parte și Tom, interzice dragostea și afecțiunea față de alte persoane, însă Tom nu a respectat acest lucru de pe vremea cand era cu Rose și a avut mult de suferit odată cu pierderea ei.

„Prima regulă e să nu te îndrăgostești, m-a sfătuit el. Mai sunt și alte reguli, dar aceasta este principala. Nu te îndrăgostești. Nu iubești. Nu visezi cu ochii deschiși la amoruri. Dacă nu te abați de la regulă, te vei descurca.”

Că tot menționasem mai sus de niște favoruri pe care Tom trebuie să le îndeplinească ocazional; odată la opt ani trebuie să aibă o nouă identitate și să se mute într-un alt loc, acolo unde decide Hendrich că este mai bine.

Ce face această societate? Societatea Albatros își propune protejarea oamenilor care au această boală rară și păstrarea în secret a acestei probleme medicale, pentru ca oamenii care suferă de anageria să nu ajungă experimente pentru doctori. Totuși, în spatele aparențelor, Hendrich are niște motive ascunse pentru care îl trimite pe Tom în locații nemaivăzute până atunci, dar vă las pe voi să descoperiți secretul.

Și pentru că nu îi poți spune inimii ce să facă, deși și-a impus să nu mai fie atras de nimeni pentru tot restul vieții sale, profesoara care predă franceza este misterioasă și atrăgătoare, și pare că are un trecut interesant... Își va permite Tom să încalce principala regulă impusă de Hendrich? Rămâne de văzut...

„Cum să oprești timpul” este o carte despre pierdere, regăsire, iubire și, mai ales, timp. Este o carte care îți va transmite emoții incredibile cu privire la viață și la adevărata ei însemnătate.

„Asta e problema cu timpul, nu? Nu e totul la fel. Unele zile, unii ani, unele decenii sunt pustii. Nu găsești nimic în ele. Doar apă liniștită. Apoi dai peste un an, ba chiar peste o zi sau peste o după-amiază. Și reprezintă totul. Absolut totul.”

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Nemira pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Dacă v-am convins să o citiţi, cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris, Cărturești.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii pe pagina de Facebook și pe contul de Instagram.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „50 de zile înainte de sinucidere” - Stace Kramer

Titlu: 50 de zile înainte de sinucidere

Autor: Stace Kramer

Traducere: Diana Morăraşu

Data apariției: Iulie 2017

Categorie: Literatura Universală

Numărul de pagini: 688

Editura: Corint

Imprint: Leda Edge

Descriere

„Gloria McPhin, o adolescentă de 16 ani care trăiește în Florida, se confruntă cu probleme existențiale: divorțul părinților, logodna bunicii cu un tânăr de 25 de ani, dragostea neîmplinită față de iubitul prietenei ei. Fără să-și găsească locul nicăieri, ea decide să reflecteze asupra propriei vieți timp de 50 de zile înainte de a hotărî dacă să-și ia sau nu viața.”

„Potrivit Novaia Gazeta, o mamă psiholog, a cărei fiică a jucat «Balena Albastră» și s-a sinucis, a studiat ulterior nebunia, încercând s-o înţeleagă [...]. În plus, psihologul rus a descoperit că diverse «călăuze» promovau pe grupurile online o carte intitulată 50 de zile înainte de sinucidere, un bestseller scris de Stace Kramer. Autoarea încearcă, de fapt, prin cartea ei, să convingă cât mai mulţi oameni să nu recurgă la gestul extrem. Cu toate acestea, titlul a fost răstălmăcit, iar cele 50 de sarcini pentru utilizatori par a fi inspirate din acest volum.” Adevărul, 15 martie 2017

Despre autoare

Stace Kramer este pseudonimul unei tinere autoare din Rusia, Anastasia Holova, născută în anul 1996. La 16 ani a scris romanul „50 de zile înainte de sinucidere”, care a devenit viral pe reţelele de socializare.

Părerea mea

Astăzi vreau să vă „vorbesc” despre o carte imensă de peste 600 de pagini, dar care merită citită de cât mai multă lume.

Deși are aproape 700 de pagini, pentru mine a fost o lectură placută, emoționantă pe alocuri și nici nu am simțit cum am ajuns la final. Autoarea a pus atât de mult suflet în conturarea personajelor sale, încat era imposibil să nu mă atașez de ele, să nu simt ce simt și ele. Cumva, Stace Kramer reușește să creeze o legătură incredibilă între cititori și personaje, aspect pe care l-am apreciat, căci nu orice autor reușește să mă facă să simt o conexiune între mine și personajele ficționale.

Dacă v-ați gândit măcar o secundă la faptul că Stace Kramer îndeamnă, prin povestea ei, la sinucidere, vă asigur că v-ați înșelat. În ciuda titlului care face referire la sinucidere, autoarea are intenția de a pune accent pe sentimentele adolescentine și de a da încă o șansă vieții, chiar dacă la momentul respectiv pare una dezastruoasă.

Există om care să nu se fi gândit cel puțin o dată la sinucidere sau la cum ar fi restul vieții celorlalți apropiați dacă viața lui s-ar sfârși? Ei bine, Gloria se gândește la aceste întrebări tot timpul pe parcursul celor 50 de zile înainte de a se sinucide, acordându-și astfel un răgaz pentru a decide dacă viața ei mai merită traită sau dacă simte că trebuie să îi pună punct.

„Nimic nu e mai rău decât trădarea unui om apropiat. Vorbesc din experiență. Îți pierzi credința în viață. Nu mai crezi în dragoste, nu mai ai nicio speranță și nu mai poți avea încredere în nimeni. Și, mai presus de orice, nu mai crezi că vei putea fi fericit din nou.”

Gloria McPhin este o tânără de 16 ani, dificilă si foarte temperamentală, încât dacă își propune ceva, nu mai ascultă de nimeni. Totuși, comportamentul fetei ar trebui înțeles, căci se confruntă cu problemele tipice ale adolescenților si nu numai. Casa în care trăiește alături de părinții ei în pace și armonie rămâne doar o frumoasă amintire, căci acum familia ei este destrămată. Gloria este trezită în fiecare dimineață de țipetele alor ei. De foarte mult timp părinții ei nu se mai înțeleg, căci s-au înșelat reciproc, întâi tatal ei cu șefa lui, iar apoi ea cu fratele soțului, astfel că o împăcare este imposibilă si singura soluție de a fi din nou liniște în casă o reprezintă divorțul, pentru a putea trăi separat. Cu niște părinți indiferenți, nepreocupați de starea fiicei lor în momente în care Gloria ar avea nevoie de sprijinul celor doi, cu o prietenă bogată și populară care nu o înțelege și nici nu vrea să o facă, cu bunica ei care este pe cale de a se căsători cu un tânăr care ar putea sa îi fie nepot, cu o dragoste neîmpărtășită față de iubitul celei mai bune prietene, Gloria simte că sfârșitul ei se apropie încet, încet.

„Iubirea nu aduce decât durere și acționează ca un drog. La început te simți bine, dar după aceea suferi când dispare și mori.”

După o discuție aprinsă cu părinții ei, împreună cu bunica, logodnicul ei și cu Tezer, cea mai bună prietenă a Gloriei, merge pentru două zile în orașul în care Gloria nu a visat niciodată că va avea ocazia de a-l vedea, Parisul. Profită de ocazie și face o mulțime de fotografii, se simte bine și vede și altă latură a vieții, una mai frumoasă, dar au loc și niște răsturnări de situație, cum ar fi că Tezer o cam ia cu forța într-un club de noapte, unde vor fi jefuite. În ciuda acestui inconvenient, tinerele au petrecut clipe frumoase împreună.

La întoarcerea din Paris, Gloria se schimbă, lăsându-se purtată de anturaj și de vicii, din fata cuminte care nu frecventează petrecerile ajunge o fată dură care nu mai ratează niciuna. Și asta nu-i tot! Plăcerea alcoolului și a senzațiilor extreme o vor încuraja să flirteze cu iubitul celei mai bune prietene de care este îndrăgostită de ani de zile și să își piardă virginitatea cu tocilarul școlii. După ce Tezer este umilită în public, văzând o poză cu Gloria și iubitul ei în care se sărutau, începe adevăratul spectacol. Are loc o încăierare de zile mari și, astfel, cele două prietene de o viață devin rivale. În urma unor acțiuni necorespunzătoare venite din partea Gloriei, aceasta va fi exmatriculată, va cunoaște o nouă prietenă și va face o schimbare majoră a aspectului său - își va schimba culoarea părului în albastru.

După o altă dispută cu părinții ei, tânăra fată pleacă de acasă și picioarele o duc la un concert rock unde face cunoștință cu cântăreții trupei. Alex, fermecătorul solist al formației, o invită la următorul lor concert, iar Gloria îi promite că va fi prezentă. O convinge și pe noua ei prietenă, Rebecca, să o însoțească, sperând că se vor distra. La sfârșitul concertului, Alex le invită pe cele două să meargă împreună cu ceilalți membri ai formației cu rulota. Nebună cu normă întreagă, Gloria acceptă și o convinge și pe Becks să se alăture lor, Becks fiind o fată mult mai cuminte decât prietena ei care se avântă în orice situație, negândindu-se la eventualele evenimente care ar putea avea loc.

„— Știi, dacă ne trăim toată viața temându-ne de câte ceva, nu mai apucăm să ne bucurăm de nimic.”

Astfel, cei trei rockeri împreună cu fetele pornesc într-o călătorie a cărei destinație este, de fiecare dată, necunoscută. Părăsesc Florida și merg din stat în stat, având parte de niște experiențe incredibile. În cele din urmă, constat însă că Becks avea dreptate. Cele două află că tinerii băieți nu sunt doar pasionați de muzică, ci și de afaceri ilegale (trafic de droguri). Chiar dacă acest aspect este important, fetele se simt bine și fac cunoștință cu libertatea mult dorită, astfel că mai târziu și ele se vor afunda în această lume a drogurilor, iar Gloria se va îndrăgosti de Steve, un mebru al formației, care la început părea un nătărău.

Cei cinci ajung să fie o echipă - împotriva echipajelor de poliție care îi caută cu disperare -, se sprijină reciproc, țin unul la celălalt și se comportă ca și cum ar fi o familie. Și asta și sunt, de altfel, o familie care se ajută și e mereu acolo pentru tine.

„E greu să încetezi să mai iubești un om care a devenit la un moment dat sensul vieții tale.”

În aceste 50 de zile Gloria nu a uitat de gândul de a apela la suicid. Dimpotrivă, în fiecare zi își scrie impresiile și gândurile în jurnalul ei, sperând că își va da seama dacă are rost să mai trăiască.

Povestea este mult mai încâlcită decât pare, însă eu m-am rezumat să vă povestesc pe scurt. Dacă sunteți curioși să aflați ce decizie va lua Gloria cu privire la viața ei, vă las să descoperiți singuri.

„Am pierdut încă o dată acel ceva pentru care aș fi fost dispusă să trăiesc.”

Viață sau moarte? Pentru Gloria, această alegere este atât de dificilă...

„— Să știi că aș vrea să devin un motiv pentru care să trăiești.”

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Corint (Leda Edge) pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii pe pagina de Facebook și pe contul de Instagram, unde sunt foarte activi.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Vassa și Noaptea” - Sarah Porter

Titlu: Vassa și Noaptea

Titlu original: Vassa In The Night

Autor: Sarah Porter

Traducere: Mihaela Sofonea

Data apariției: 12 Mai 2017

Categorie: Fantasy

Colecție: Young Adult

Numărul de pagini: 336

Editura: Nemira

Descriere

„Vassa locuiește împreună cu mama vitregă și surorile vitrege într-un cartier în care magia e la tot pasul. Babs, proprietarul magazinului din partea locului, are obiceiul de a-i decapita pe hoți și uneori chiar și pe clienții nevinovați.

Așa că, atunci când trebuie să iasă la miezul nopții să cumpere becuri, se prea poate să fie o misiune suicidară. Noroc că are un sprijin: o păpușă de lemn, ascunsă într-un buzunar. Cu ajutorul ei, poate că va alunga blestemul...

Inspirat de povestea rusească Vasilisa cea Frumoasă, romanul scris de Sarah Porter desenează un Brooklyn magic, în care obiectele au suflet și întâmplările se țin lanț zi și noapte.”

Despre autoare

Sarah Porter, scriitoare și profesoară, este autoarea trilogiei „The Lost Voices”, alcatuită din volumele „Lost Voices”, „Waking Storms” și „Twice Lost”. Locuiește împreună cu soțul ei în Brooklyn, New York.

Părerea mea

Stau de mai bine de jumătate de oră și mă întreb dacă am mai citit, oare, până acum o carte la fel de ciudată ca aceasta. Și răspunsul este nu. Poate de aceea am mai avut două tentative de a o citi, dar fără reușită, căci preferam să citesc ceva mai ușor, ceva cât mai aproape de realitate.

Se spune că a treia oară este cu noroc. Ei bine, a treia mea încercare de a citi cartea a fost un succes, deoarece în dățile precedente nu eram în stare să citesc nici măcar 20 de pagini. Eram atât de derutată, încât începutul acela pur și simplu mă obosea. M-am forțat și până la urmă am trecut de ce era mai greu. Încetul cu încetul, povestea a prins contur și am început să înțeleg și eu despre ce e vorba cu adevărat.

Abia după ce am terminat cartea m-am gândit să caut informații despre basmul rusesc de la care a pornit ideea autoarei și am descoperit numeroase asemănări între cele două povești. Atât mama Vasilisei, cât și a Vassei este bolnavă și înainte de a-și da duhul îi încredințează fetiței o păpușă magică pentru a-i fi alături și a ajuta-o atunci când are nevoie, știind că tatăl ei va pleca și va rămâne singură. De asemenea, ideea cu mama vitregă și surorile vitrege este preluată tot din „Vasilisa cea Frumoasă”.

Sarah Porter reușește să aducă ceva nou, deși principala idee poate fi recunoscută și în basmul rusesc. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost prietenia dintre Vassa și păpușica magică, căci Erg a ajutat-o întotdeauna. Ar putea fi considerate un deliciu dialogurile dintre Vassa și Erg, de cele mai multe ori fiind sarcastice și simpatice, totodată, deși aveau și ele momentele lor de afecțiune.

Înainte ca mama ei să moară, Vassa primește de la ea o păpușică din lemn, numită Erg. Știind că nu mai are mult de trăit, Zinaida, mama Vassei, își roagă fiica să îi promită că îi va da păpușii să mănânce. Destul de ciudat, nu? Dar Erg nu este o simplă păpușă din lemn, este o păpușă magică ce poate gândi, vorbi, merge, mânca. 

După ce mama ei își dă și ultima suflare, la scurt timp tatăl acesteia se recăsătorește și este nevoită să locuiască cu mama și surorile vitrege, cu care nu se înțelege prea bine, deși se străduiește să nu le facă probleme, ea fiind o adolescentă de 16 ani destul de diferită de celelalte fete de vârstă ei. Nu trece multă vreme că și tatăl ei o părăsește și se simte tot mai singură, unica alinare venind din partea lui Erg, care îi oferă tot sprijinul de care are nevoie Vassa.

„Nu poate să aibă retină - nu se află nimic în spatele pupilelor ei de lac negru, în afară de o bucată de lemn-, dar nu m-am îndoit niciodată, nici măcar pentru o secundă, că mă vede cu adevărat.”

Acțiunea romanului începe din momentul în care toate becurile din casă se ard, iar una dintre surorile vitrege o roagă să meargă la singurul magazin care este non-stop deschis, BY's. Acest magazin nu este unul în care v-ați dori să faceți cumpărături, vă asigur. Este condus de Babs, o bătrână vrăjitoare ce decapiteaza atât hoții, cât și unii oameni nevinovați. Se folosește de mâinile oamenilor uciși, readucându-le la viață, pentru a putea păzi și controla magazinul.

Marea greșeală a Vassei este că intră în acel magazin, de unde poate că nu va mai ieși niciodată. Din cauza ambiției prostești de a-i demonstra ceva surorii sale, pășește pe un tărâm cu adevărat înfricoșător. 

Fiind acuzată pe nedrept de către mâinile ambulante că ar fi vrut să fure, Babs îi dă șansa de a-și șterge păcatele dacă este de acord să lucreze trei nopți la magazin, Neavând de ales, Vassa decide să rămână. Singura problemă este că nu poate trece de parcarea magazinul decât după ce au trecut cele trei nopți, iar ziua când nu lucrează, și-o petrece într-o cameră foarte urâtă, care este mai degrabă asociată cu o debara, nu cu o cameră propriu-zisă. În aceste zile petrecute acolo, Vassa observă fenomene stranii, precum magazinul care dansează de fiecare dată când un om dinafară cântă celebra melodie, mâini care se plimbă prin spatele clienților sau pe rafturile cu produse și un motociclist care se învârte neîncetat pe timpul nopții în parcarea magazinului.

„Curaj, Vassa! Fii puternică! Este mare criză de eroi în zonă și n-o s-o facă nimeni în locul tău dacă nu o faci tu.”

Dacă sunteți curioși să aflați prin ce răsturnări de situație va trece Vassa și dacă va scăpa cu bine, vă recomand să citiți această carte. Mie mi-a plăcut, însă vă avertizez că este o lectură destul de greoaie, care cere atenție. Cu toate că are 336 de pagini, am citit-o încet, am făcut multe pauze în care pur și simplu stăteam și mă uitam pe pereți, în timp ce eram cu gândul tot la personajele misterioase și la acțiunea ciudată. Sunt de părere că „Vassa și Noaptea” nu este pentru toată lumea, ci pentru aceia care vor ceva diferit, ciudat, chiar puțin înfricoșător și, nu în ultimul rând, magic. Așa că dacă vreți să citiți ceva nou, v-o recomand cu drag!

„Pentru că este greu să înveți să fii om și chiar trebuie să începi de mic și să exersezi constant, dacă e să ai vreo șansă să fii bun.”

RATING: 3/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Nemira pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Dacă v-am convins să o citiţi, cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii cu o reducere de 55%- click aici.

Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris, Cartepedia.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii pe pagina de Facebook și pe contul de Instagram.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More