Recenzie: „Nebunul alb” - Allex Truşcă

Titlu: Nebunul alb

Autor: Allex Truşcă

Anul apariţiei: 2017

Categorie: Literatura Română

Colecție: Fantasy Fanatic

Numărul de pagini: 192

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Lui Erin, un băiat modest, crescut la țară, i se pregătește un destin neașteptat. I se șoptește despre asta în vise premonitorii, însă nu îi este ușor să cuprindă magnitudinea sacrificiului care i se pretinde pentru a salva întreaga omenire.
Călătoria fascinantă a lui Erin și a celor câțiva însoțitori hărăziți de mâna sorții are loc într-un context pe care nimeni, până acum, n-a mai îndrăznit să-l plaseze într-un roman.

Împleteşte vise, premoniţii, elemente paranormale, un strop de filosofie şi magie, într-o poveste fantastică plină de aventuri, în care creaturi mitice se înfruntă, având la bază clasica temă a binelui şi a răului, a luminii şi a întunericului. Un basm frumos pentru cei mari…"

Despre autorul romanului

„Salutare, eu sunt “Nebunul Alb”.

De fapt, eu sunt Allex, autorul romanului “Nebunul Alb”. Uneori, chiar destul de des, mă identific cu el, dar asta e cu totul altă poveste ;). Scriu fantasy, îmi place să amestec fapte şi întâmplări reale cu fantasticul, cu explicaţii ocult-religioase, încerc să creez controverse şi să depăşesc limite. E prima mea carte, dar promit că vor mai urma. Citiţi-mă, criticaţi-mă, dar nu va opriţi să visaţi!

Cu mult drag, Allex"

Părerea mea

Mi-am propus ca în anul 2018 să ies din zona mea de confort. Cu acest gând am pornit lupta mea împotriva fantasy-ului. Pe parcursul primelor 30 de pagini, cam așa, eram atât de nervoasă, pentru că nu înțelegeam absolut nimic. Am avut gândul de a abandona această carte, însă mă bucur că nu am făcut-o. Cu cât înaintam, cu atât vedeam că încep să înțeleg povestea și paginile se scurgeau, parcă, încetul cu încetul.

Mi-au trebuit 4 zile ca să finalizez romanul, dar au meritat. Sunt mândră de mine că am decis să nu abandonez această carte, deși inițial nu era pe placul meu.

Erin este un tânăr băiat ce a plecat de la părinții săi pentru a învăța la Academie. După mai mulți ani se întoarce să își viziteze părinții, dar și statuia unui înger, statuie ce îi bântuie visele de când a părăsit satul în care a copilărit.

„Da trebuie să ajung acolo, cât mai repede. Nu știu de ce, dar simt că ceva mă cheamă în acea direcție... Dintotdeauna m-a chemat."

Ajuns la statuia aceea, totul se schimbă. Timp de 6 nopți, Erin are vise ciudate, o voce spunându-i de fiecare dată să afle cine este el și să își amintească asta. Toate visele au ceva în comun: lupta dintre Bine și Rău, însă de fiecare dată are un deznodământ tragic pentru Erin și armata sa, fiind mereu învinși.

„Lumea era doar o tablă imensă de joc pentru doi stăpâni, unul Bun şi unul Rău, însă la fel de cruzi. Un joc în care cei doi se odihnesc pentru o mie de ani, iar apoi la finalul partidei, învingătorul distruge lumea învinsului. Apoi, reaşează piesele şi se pregătesc din nou, la fel de sadici, pentru o nouă încleştare."

Oricât de mult ar fi încercat el, planul bine pus la punct al Stăpânului Întunericului a dat roade la fiecare bătălie, iar Erin își pierduse speranța că vor putea să îl înfrângă.

„De fiecare dată, un altul, dar mereu el. De fiecare dată un luptător, dar de alt fel. De fiecare dată acelaşi scop, dar alte arme. De fiecare dată, indiferent cum ar fi luptat, deznodământul era acelaşi, fusese învins."

Erin simțea că a șaptea luptă este aproape și cum nimic nu este întâmplător, ajunge să vorbească cu Regele și devine comandantul armatei. Are ideea de a încerca să unească Oamenii cu Vrăjitorii, Cavalerii, Călugării, Asasinii și nu în ultimul rând cu Îngerii. Erin a dat dovadă de curaj și a reușit să îi convingă pe ceilalți să se alăture lor. O fărâmă de speranță se ivea în armata lui Erin. Poate, totuși, nu era totul pierdut...

„Oameni, vrăjitori, călugări, asasini și îngeri, vom lupta cot la cot, unul lângă altul. Ca frații. Pentru că asta suntem, la urma urmei, în fața primejdiei ce ne așteaptă. Suntem frați unul lângă altul, frați în fața Tatălui." 

Vor putea oare de data aceasta să învingă armata Necromantului? Sau va avea Stăpânul Întunericului un as în mânecă? Tot ce vă spun e că nu mă așteptam la un asemenea final și aștept o continuare a romanului. (Sper să și apară, pentru că finalul nu m-a lămurit.)

„Deci, ăsta e planul: înviem Îngerii renegaţi, mergem la Rege, facem planul de luptă, oprim la cârciumă, batem ţăranii, plecăm la luptă şi poate învingem şi Necromantul. De acord? Mai vrea cineva să facă ceva?"

Pe lângă toatea astea, mi-a plăcut că a fost vorba și de dragoste, o poveste de dragoste destul de complicată. Vă las pe voi să aflați de ce! 

„Nebunul alb" este despre bine și rău, pace și război, pierdere și regăsire. Pentru pasionații de fantasy clar este un must-read, iar pentru ceilalți puteți să o considerați o provocare. O luptă dintre voi și acest gen. Eu am reușit și am învins, deci se poate, nu? 

Citatul preferat

„Totul în viață este o partidă de șah, totul este o lecție de filozofie."

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!