Titlu: Valuri de viață
Autor: Lina Moacă
Data apariţiei: Noiembrie 2015
Colecţia: Cărţile Arven
Categorie: Ficţiune, dramă, dragoste, experienţă
Numărul de pagini: 428
Editura: Herg Benet
Va putea supravieţui o inimă într-un tărâm fără speranţă?”
Despre autoarea romanului
Un zori de zi la țară, pe 25 mai 1980, la poalele Muntelui Sacru a lui Zalmoxe, în vechea vatră a Gugulaniei. O fire pasionată de logica și ilogica faptelor, licențiată în Teologie-Istorie, a încercat să aducă lumină de aici și de dincolo… Și, astfel, a început să scrie cam tot ce i s-a acumulat în minte.
Valuri de viaţă este al doilea roman al autoarei Lina Moacă, primul fiind Oameni, îngeri şi demoni.
Valuri de viaţă este al doilea roman al autoarei Lina Moacă, primul fiind Oameni, îngeri şi demoni.
Deşi autoarea este la început de drum, publicând până în prezent trei romane, a reuşit să atragă cititorii cu „Valuri de viaţă”, datorită modului de scris pe care aceasta îl utilizează, sentimentelor pe care reuşeşte să le transmită prin prisma personajelor şi acţiunilor total-neaşteptate în unele momente. În ciuda faptului că romanul este destul de lung (428 de pagini), după ce am intrat în acţiunea poveştii, cum s-ar spune, numărul paginilor nu mi se mai părea mare, ci dimpotrivă, îmi doream să nu se fi terminat. A reuşit, spre surprinderea mea, să mă ţină curioasă de ce se va întâmpla în capitolele următoare, terminând cartea dintr-o singură răsuflare.
Povestea debutează cu descrierea vieţii tinerei Irina Albu trăită în Paris o bună perioadă de timp, locuind la un internat şi studiind la un liceu de excepţie, după voinţa bunicului ei. Bunicul fetei, Dan Albu - o persoană importantă din Bucureşti -, suferă un atac de cord, iar fata vrând să petreacă cât mai multe momente alături de „moşneagul” ei, cum îi şi spune Irina de multe ori, decide ca ultimul an de liceu să îl facă în Bucureşti pentru a-i fi aproape singurei rude pe care aceasta o mai are, părinţii ei murind într-un accident pe când tânăra adolescentă avea 9 ani.
Noul liceu privat vine la pachet cu noi sentimente pentru Irina ce îi sunt total necunoscute până la apariţia celui pe care aceasta îl numeşte „craiul ei de verde”. În prima zi, în timp ce Irina încerca să găsească secretariatul pentru a-şi lua orarul şi schiţa clădirii, îi iese în cale un băiat fermecător ce se oferă să îi arate drumul spre secretariat şi, totodată, turul liceului. Până la destinaţie cei doi poartă un schimb de replici ce îi trezesc Irinei fluturi în stomac. Însă, totul se schimbă când fata realizează că au vorbit atât de mult, dar încă nu s-au prezentat, iar după ce fata rosteşte numele ei, atitudinea craiului se schimbă, găsind o scuză şi plecând imediat.
Acesta a fost primul moment în care mintea mea şi-a creat zeci de scenarii în privinţa adevăratului motiv pentru care tânărul a luat-o la sănătoasa, însă în zadar, nu îmi puteam da seama. O fi fost o dispută între familia băiatului şi celebrul Dan Albu, precum s-a întâmplat şi în Romeo şi Julieta? De aici am început să citesc cartea din ce în ce mai repede, curiozitatea de a afla adevăratul motiv atingând cote maxime.
Fiind o cititoare fidelă a cărţilor de dragoste, am gustat din plin toate momentele frumoase din carte, de toate descrierile ce mă făceau să intru în pielea Irinei, suferind şi eu alături de ea. Însă, cu cât înaintam la numărul paginilor, suferinţa Irinei era din ce în cemai evidenţiată, ajungând să fie considerată o adevărată dramă adolescentină.
Ce mi-a mai plăcut mult din această carte este că m-a sensibilizat destul de mult, ajungând să vărs câteva lacrimi atunci când am observat că, atât apropierea sentimentală dintre tinerii adolescenţi, cât şi despărţirea lor s-a produs într-un timp atât de scurt şi atât de dubios. Mii de întrebări din capul meu nu aveau răspunsuri, iar cartea se apropia de sfârşit. Un alt aspect pozitiv al cărţii îl constituie relaţia dintre Irina şi bunicul ei, fiind o dovadă a iubirii adevărate.
Mi-a plăcut mult povestea cărţii, deşi la început credeam că va fi o simplă poveste de iubire în care fata suferă, iar băiatul trece mai departe. Cartea aceasta mi-a înşelat aşteptările într-un mod pozitiv şi a fost ca o doză de relaxare pentru mine.
Povestea debutează cu descrierea vieţii tinerei Irina Albu trăită în Paris o bună perioadă de timp, locuind la un internat şi studiind la un liceu de excepţie, după voinţa bunicului ei. Bunicul fetei, Dan Albu - o persoană importantă din Bucureşti -, suferă un atac de cord, iar fata vrând să petreacă cât mai multe momente alături de „moşneagul” ei, cum îi şi spune Irina de multe ori, decide ca ultimul an de liceu să îl facă în Bucureşti pentru a-i fi aproape singurei rude pe care aceasta o mai are, părinţii ei murind într-un accident pe când tânăra adolescentă avea 9 ani.
Noul liceu privat vine la pachet cu noi sentimente pentru Irina ce îi sunt total necunoscute până la apariţia celui pe care aceasta îl numeşte „craiul ei de verde”. În prima zi, în timp ce Irina încerca să găsească secretariatul pentru a-şi lua orarul şi schiţa clădirii, îi iese în cale un băiat fermecător ce se oferă să îi arate drumul spre secretariat şi, totodată, turul liceului. Până la destinaţie cei doi poartă un schimb de replici ce îi trezesc Irinei fluturi în stomac. Însă, totul se schimbă când fata realizează că au vorbit atât de mult, dar încă nu s-au prezentat, iar după ce fata rosteşte numele ei, atitudinea craiului se schimbă, găsind o scuză şi plecând imediat.
Fiind o cititoare fidelă a cărţilor de dragoste, am gustat din plin toate momentele frumoase din carte, de toate descrierile ce mă făceau să intru în pielea Irinei, suferind şi eu alături de ea. Însă, cu cât înaintam la numărul paginilor, suferinţa Irinei era din ce în cemai evidenţiată, ajungând să fie considerată o adevărată dramă adolescentină.
Ce mi-a mai plăcut mult din această carte este că m-a sensibilizat destul de mult, ajungând să vărs câteva lacrimi atunci când am observat că, atât apropierea sentimentală dintre tinerii adolescenţi, cât şi despărţirea lor s-a produs într-un timp atât de scurt şi atât de dubios. Mii de întrebări din capul meu nu aveau răspunsuri, iar cartea se apropia de sfârşit. Un alt aspect pozitiv al cărţii îl constituie relaţia dintre Irina şi bunicul ei, fiind o dovadă a iubirii adevărate.
Mi-a plăcut mult povestea cărţii, deşi la început credeam că va fi o simplă poveste de iubire în care fata suferă, iar băiatul trece mai departe. Cartea aceasta mi-a înşelat aşteptările într-un mod pozitiv şi a fost ca o doză de relaxare pentru mine.
Citate preferate
„Vedem pe cerul tău cum visele aşteaptă să fie atinse... Şi mai vedem cum a sosit momentul ca noi să ne retragem, să te lăsăm să-ţi iei singură zborul.”
„Uneori numai prin suferinţă ajungem să ne cunoaştem profunzimile cele mai adânci - adevărul care destramă orice iluzie.”
„Ce legi sunt mai presus de legile sufletului?”
„Există oare vreo reţetă pentru sentimente, să poţi învăţa să simţi doar ce e bine sau corect?”
„Viaţa ta va gravita în jurul relaţiilor pe care ţi le construieşti, aşa că ai mare grijă cum selecţionezi oamenii de încredere.”
RATING: 5/5
Dacă va plac cărţile de dragoste, ar trebui să îi daţi o şansă şi acestui roman. Îi mulţumesc Linei pentru că mi-a oferit şansa de a face posibilă această recenzie!
Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare! ♥
