Recenzie: „Alt cuvânt pentru dor” (Nu te împiedica de mine, te implor!, #2) - Georgiana Vâju

Titlu: Alt cuvânt pentru dor

Autor: Georgiana Vâju

Anul apariției: 2017

Categorie: Dragoste

Colecție: Alfa

Numărul de pagini: 322

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Sentimentele pentru Iv o readuc pe Ana la sanatoriu, unde acceptă un post de psiholog. Însă trecutul ei și al lui Iv îi prinde din urmă, punând piedici în calea prezentului. Pot cei doi face față încercărilor, pentru a-și salva iubirea?
Povestea lor continuă, cu noi intrigi și sentimente contrastante. De câtă pasiune, înțelegere și iubire este nevoie pentru a lăsa trecutul în urmă și a privi cu optimism spre un viitor fericit în doi?”

Părerea mea

Încă de la primul volum al seriei am fost fascinată de povestea dintre Ana și doctorul Iv ce are loc la sanatoriul unde protagonista noastră se internează pentru a-și regăsi liniștea de odinioară. Subiectul cărții, însoțit de replicile piperate cu mult umor și ironii la tot pasul, m-a determinat să îmi doresc să continui lecturarea seriei. Speram să simt o evoluție a scriitoarei față de cartea de debut, iar Georgiana nu m-a dezamăgit nici în cazul de față. Fără doar și poate este vizibilă evoluția autoarei, pentru că trăirile și emoțiile Anei le-am simțit mult mai intens decât în primul volum, iar eu asta așteptam. Așteptam mai multe gânduri, mai multe sentimente scoase la iveală din partea Anei și, spre bucuria mea, am avut parte de ele din plin.

Dacă ar trebui să descriu acest volum în trei cuvinte, cu siguranță ar fi următoarele: emoționant, profund și, totodată, tulburător. 

„Era fața hidoasă a iubirii, pentru că da, există și o față urâtă a iubirii. O întâlnim, la un moment dat, cu toții, oricât am vrea să credem că nu există.”

În acest volum descoperim motivul principal pentru care Ana s-a internat la sanatoriul doctorului Ivan Dumitru. O dragoste apusă ce i-a zdruncinat atât mintea, cât și sufletul. „Alt cuvânt pentru dor” ilustrează două timpuri ce se împletesc frumos: trecutul alături de fostul soț ce a înșelat-o după ani buni de căsnicie și prezentul în compania lui Iv.

Bineînțeles că între Ana și Iv se naște o dragoste fără limite, motiv pentru care Ana se întoarce la sanatoriu în calitate de psiholog și de iubită a fermecătorului Iv. Totul începe să devină mai frumos pentru Ana, viața ei prinde din nou culoare și simte că durerile trecutului dispar în mod miraculos datorită bărbatului din viața sa, însă și Iv are un secret dureros care, atunci când va fi dezvăluit, va tulbura complet apele dintre cei doi.

Tensiunile de cuplu apar încă din momentul în care Ana trebuie să aleagă primul pacient pe care să îl viziteze, iar ea o alege întâmplător pe Simona. Mare greșeală, căci această femeie o să încerce din răsputeri să stea în calea fericirii lor.

Și totuși, cine este această Simona? Vă las pe voi să descoperiți cine este și dacă va reuși să intervină între cei doi îndrăgostiți!

„Alt cuvânt pentru dor” ne prezintă o dragoste recent răsărită, dar care este tare pătimașă. Totuși, secretele trecutului, nesiguranța și incertitudinile sunt prezente, astfel că relația dintre Ana și Iv are urcușuri și coborâșuri. Finalul acestui volum m-a lăsat cu sufletul la gură, în așteptarea unei continuări.

„Suntem amintire, doar amintire și dor. Suntem creați din fâșii de amintiri trăite și netrăite. Suntem suma sentimentelor noastre, suma dorurilor, visate și imaginate.”

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Nostalgia pianului fără clape” - Mădălina Alexandru

Titlu: Nostalgia pianului fără clape

Autor: Mădălina Alexandru

Anul apariției: 2017

Categorie: Dragoste

Colecție: Romance

Numărul de pagini: 355

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Dragostea este otravă, iar otrava ucide. Ceea ce unul simte, celălalt neagă cu vehemență.
Ea nu crede în iubire, el nu se poate sătura de acest concept. Aleg să se descopere cu ajutorul pianului, se resping prin acordurile viorii, se predau unul celuilalt prin muzică.
Oare există speranță pentru el și încredere pentru ea?
Ethan și Charlotte sunt protagoniștii unei povești despre o iubire imposibilă în termeni morali și atât de posibilă în lumea lor.”

Despre autoare

„Deși am absolvit „UMF Carol Davila” din București și profesez ca farmacist, scrisul a reprezentat pentru mine o fascinație încă din copilărie. Pasiunea a început cu devorarea fiecărei cărți pe care am putut-o găsi și a continuat cu însemnarea citatelor favorite. S-a concretizat acum zece ani și de atunci am reușit să finalizez două romane, dintre care „Nostalgia pianului fara clape” este cel de-al doilea. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar îmi doresc să rămân la fel de mistuită de idei ca până acum.”

Părerea mea

Superbă. Dacă ar trebui să descriu cartea într-un singur cuvânt, cu siguranță pe acesta l-aș alege. 

Acum când am terminat de citit și ultima pagină din prima parte a poveștii celor doi protagoniști, vă mărturisesc că îmi vine greu să exprim în cuvinte tot ce am simțit.

Mădălina Alexandru știe cum să se joace cu fiecare emoție trăită atât de personaje, cât și de cititorii săi. Are un mod original de a prezenta acțiunea și sentimentele personajelor, încât îți dă impresia că ești acolo, alături de Ethan și Charlotte.

Auzisem multe laude la adresa Mădălinei și, dat fiind faptul că i-am dat și eu o șansă, chiar cred că le merită. Și pe bună dreptate, căci îți creează o stare plăcută și îți amintește cumva de o perioadă în care fetele și băieții își vorbeau respectuos, o perioadă în care aceștia știau să respecte bunele maniere, fapt ce nu am mai întâlnit în nicio altă carte contemporană. De aceea, cred că Mădălina a reușit să îmbine cele două genuri, cel clasic de cel contemporan, prin unicitatea perspectivei narative.

Ce m-a impresionat a fost faptul că, deși cartea este scrisă la persoana a III-a, naratorul fiind neutru și impersonal, autoarea reușește să contureze într-un mod aparte gândurile, emoțiile și sentimentele personajelor sale.

Protagoniștii sunt adepții clasicului. Atât Charlotte, cât și Ethan sunt pasionați de melodiile și cărțile clasice, ceea ce m-a impresionat, fiindcă mai rar dai de astfel de personaje. Din acest motiv Ethan și Charlotte au ajuns la inima mea. 

Pot spune că această carte este o bucățică din mine, deoarece regăsesc o bună parte din mine în Charlotte.

Ethan Reed și Charlotte Brown sunt două suflete orgolioase, puternice în aparență, dar care au secrete din trecut ce îi neliniștesc, iar singura lor alinare o reprezintă pianul, notele sale înalte exprimând fiecare trăire, fiecare gând ce îi macină. 

O simplă pasiune comună ce îi aduce împreună reprezintă și începutul bătăliei dintre cei doi. Ea, o novice a pianului, o debutantă, reușește și câștigă un concurs renumit, în timp ce el, cel care mereu a obținut victoria, pierde cu desăvârșire, premiul fiind acordat unei începătoare.

„Ce iubea la el? Aspectul, felul cum o atingea sau latura lui demonică? Cu toate acestea, pianul urmă să fie întotdeauna prima lor modalitate - și cea mai puternică - de a comunica într-un univers unde arta pierdea teren încetul cu încetul.”

Rănit profund în orgoliu, Ethan plănuiește să îi intre tinerei pianiste în grații, pentru a putea să o facă să sufere atât fizic, cât și psihic, și astfel să se răzbune. Dar ceea ce nu știe el este că tânăra pianistă nu este atât de inocentă pe cât pare. Și ea își dorește să îi aplice un „tratament” pentru aroganța de care dă dovadă marele afacerist și moștenitorul unor lanțuri de magazine importante din New York. Astfel, cei doi devin rivali, iar acest război nu cunoaște limite.

Spre surprinderea lui, Charlotte nu este ca restul femeilor ce pot fi ademenite ușor în patul lui, ea este o femeie diferită, o femeie greu de dus cu zăhărelul, ceea ce mi-a plăcut, căci îi face față arătosului Ethan Reed și nu se lasă păcălită de farmecele lui; și de aceea Ethan se simte atras de ea.

„Îi privi din nou chipul, oprindu-se asupra nasului delicat și a buzelor pline, roșii ca sângele. Gândi că fata asta era genul cu care s-ar fi jucat chiar și două nopți la rând. Cine știe, poate, după concurs, dacă totul se va termina cu bine, o va invita la o plimbare până la apartamentul lui. Apoi, se putea pierde în valurile acelea de păr roșcat.”

În timp ce Charlotte este ferm convinsă că iubirea adevărată nu există, Ethan nu se mai satură de acest concept. 

„Nu credeam în iubire. Ce era acest sentiment? O stare, un cuvânt, un concept? În mintea ei, dragostea nu era mai mult decât o plăsmuire. Cei din jur o adoptau cu scopul de a se înconjura de o falsitate cumplită ce nu le aducea decât suferinţa pe care ei, în nebunia lor, o primeau înauntru. De ce? Mereu se întrebase asta. ”

În ciuda tuturor diferențelor dintre cei doi, muzica a fost cea care i-a unit. Întâi au fost rivali, iar în timp și-au dat seama că războiul dintre ei se transformă, încetul cu încetul, într-o iubire intensă, tumultoasă și, aș zice eu, una toxică, fiindcă niciunul nu știe cum să se comporte într-o relație. Ea este încăpățânată și supărăcioasă la orice pas, pe când el este bipolar și violent în anumite situații. Ambii sunt victime ale unei relații bazate inițial pe un pariu, pariu făcut din orgoliu și mândrie.

„– Mă voi răzbuna, iubirea mea, pentru fiecare vorbă care m-a atins. Se apropie de chipul lui. Iar când vei fi slab, te voi trânti cu aceeași nepăsare, oricât de mult mă va răni și pe mine. Nu te voi ridica însă, nu și de acea dată. Asta înseamnă iubirea ta pentru mine! șopti pe buzele lui, răsuflând cald.”

Charlotte face cunoștință cu primii fiori ai iubirii, neștiind cum să gestioneze această stare. Ethan, în schimb, este conștient de sentimentele pe care le nutrește pentru micuța pianistă, însă urmele trecutului nu îi dau pace și nu îi permit să își trăiască prezentul alături de persoana iubită. Deși se iubesc, ambii fac o mulțime de greșeli ce îi împiedică să fie fericiți împreună. Se ceartă, se împacă și tot așa, toate aceste certuri petrecându-se din cauza personalităților lor orgolioase, niciunul nefiind în stare să găsească un compromis.

„[…] unii oameni sunt sortiţi pentru a se îndrăgosti, dar nu şi pentru a rămâne împreună.”

Prin profunzimea de a se exprima, Mădălina Alexandru reușește să creeze o poveste frumoasă, emoționantă, dar totuși dureroasă despre întâlnirea cu primii fiori ai iubirii și despre posibila pierdere a persoanei iubite din cauza orgoliului ce distruge tot ce îi stă în cale.

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Nebunul alb” - Allex Truşcă

Titlu: Nebunul alb

Autor: Allex Truşcă

Anul apariţiei: 2017

Categorie: Literatura Română

Colecție: Fantasy Fanatic

Numărul de pagini: 192

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Lui Erin, un băiat modest, crescut la țară, i se pregătește un destin neașteptat. I se șoptește despre asta în vise premonitorii, însă nu îi este ușor să cuprindă magnitudinea sacrificiului care i se pretinde pentru a salva întreaga omenire.
Călătoria fascinantă a lui Erin și a celor câțiva însoțitori hărăziți de mâna sorții are loc într-un context pe care nimeni, până acum, n-a mai îndrăznit să-l plaseze într-un roman.

Împleteşte vise, premoniţii, elemente paranormale, un strop de filosofie şi magie, într-o poveste fantastică plină de aventuri, în care creaturi mitice se înfruntă, având la bază clasica temă a binelui şi a răului, a luminii şi a întunericului. Un basm frumos pentru cei mari…"

Despre autorul romanului

„Salutare, eu sunt “Nebunul Alb”.

De fapt, eu sunt Allex, autorul romanului “Nebunul Alb”. Uneori, chiar destul de des, mă identific cu el, dar asta e cu totul altă poveste ;). Scriu fantasy, îmi place să amestec fapte şi întâmplări reale cu fantasticul, cu explicaţii ocult-religioase, încerc să creez controverse şi să depăşesc limite. E prima mea carte, dar promit că vor mai urma. Citiţi-mă, criticaţi-mă, dar nu va opriţi să visaţi!

Cu mult drag, Allex"

Părerea mea

Mi-am propus ca în anul 2018 să ies din zona mea de confort. Cu acest gând am pornit lupta mea împotriva fantasy-ului. Pe parcursul primelor 30 de pagini, cam așa, eram atât de nervoasă, pentru că nu înțelegeam absolut nimic. Am avut gândul de a abandona această carte, însă mă bucur că nu am făcut-o. Cu cât înaintam, cu atât vedeam că încep să înțeleg povestea și paginile se scurgeau, parcă, încetul cu încetul.

Mi-au trebuit 4 zile ca să finalizez romanul, dar au meritat. Sunt mândră de mine că am decis să nu abandonez această carte, deși inițial nu era pe placul meu.

Erin este un tânăr băiat ce a plecat de la părinții săi pentru a învăța la Academie. După mai mulți ani se întoarce să își viziteze părinții, dar și statuia unui înger, statuie ce îi bântuie visele de când a părăsit satul în care a copilărit.

„Da trebuie să ajung acolo, cât mai repede. Nu știu de ce, dar simt că ceva mă cheamă în acea direcție... Dintotdeauna m-a chemat."

Ajuns la statuia aceea, totul se schimbă. Timp de 6 nopți, Erin are vise ciudate, o voce spunându-i de fiecare dată să afle cine este el și să își amintească asta. Toate visele au ceva în comun: lupta dintre Bine și Rău, însă de fiecare dată are un deznodământ tragic pentru Erin și armata sa, fiind mereu învinși.

„Lumea era doar o tablă imensă de joc pentru doi stăpâni, unul Bun şi unul Rău, însă la fel de cruzi. Un joc în care cei doi se odihnesc pentru o mie de ani, iar apoi la finalul partidei, învingătorul distruge lumea învinsului. Apoi, reaşează piesele şi se pregătesc din nou, la fel de sadici, pentru o nouă încleştare."

Oricât de mult ar fi încercat el, planul bine pus la punct al Stăpânului Întunericului a dat roade la fiecare bătălie, iar Erin își pierduse speranța că vor putea să îl înfrângă.

„De fiecare dată, un altul, dar mereu el. De fiecare dată un luptător, dar de alt fel. De fiecare dată acelaşi scop, dar alte arme. De fiecare dată, indiferent cum ar fi luptat, deznodământul era acelaşi, fusese învins."

Erin simțea că a șaptea luptă este aproape și cum nimic nu este întâmplător, ajunge să vorbească cu Regele și devine comandantul armatei. Are ideea de a încerca să unească Oamenii cu Vrăjitorii, Cavalerii, Călugării, Asasinii și nu în ultimul rând cu Îngerii. Erin a dat dovadă de curaj și a reușit să îi convingă pe ceilalți să se alăture lor. O fărâmă de speranță se ivea în armata lui Erin. Poate, totuși, nu era totul pierdut...

„Oameni, vrăjitori, călugări, asasini și îngeri, vom lupta cot la cot, unul lângă altul. Ca frații. Pentru că asta suntem, la urma urmei, în fața primejdiei ce ne așteaptă. Suntem frați unul lângă altul, frați în fața Tatălui." 

Vor putea oare de data aceasta să învingă armata Necromantului? Sau va avea Stăpânul Întunericului un as în mânecă? Tot ce vă spun e că nu mă așteptam la un asemenea final și aștept o continuare a romanului. (Sper să și apară, pentru că finalul nu m-a lămurit.)

„Deci, ăsta e planul: înviem Îngerii renegaţi, mergem la Rege, facem planul de luptă, oprim la cârciumă, batem ţăranii, plecăm la luptă şi poate învingem şi Necromantul. De acord? Mai vrea cineva să facă ceva?"

Pe lângă toatea astea, mi-a plăcut că a fost vorba și de dragoste, o poveste de dragoste destul de complicată. Vă las pe voi să aflați de ce! 

„Nebunul alb" este despre bine și rău, pace și război, pierdere și regăsire. Pentru pasionații de fantasy clar este un must-read, iar pentru ceilalți puteți să o considerați o provocare. O luptă dintre voi și acest gen. Eu am reușit și am învins, deci se poate, nu? 

Citatul preferat

„Totul în viață este o partidă de șah, totul este o lecție de filozofie."

RATING: 4/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Eu împotriva mea” (#1) - Daniel Botea

Titlu: Eu împotriva mea (Volumul 1)

Autor: Daniel Botea

Anul apariţiei: 2016

Categorie: Beletristică

Colecţie: Alfa

Numărul de pagini: 178

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Viața de student la psihologie a lui Leinad se împarte între sesiuni și băute ocazionale cu prietenii. Nimic ieșit din comun. Până într-o zi când, accidental, intră în posesia unui stick USB. Din curiozitate și, din nefericire pentru el, verifică fișierele stocate pe micul obiect. Află informații incredibile despre o societate secretă care făcea experiențe medicale pe oameni, fără ca aceștia să-și fi dat acceptul.

Faptul că ajunge să cunoască o tânără, studentă și ea, genul de fată peste care nu dai în fiecare zi, sufletistă și inimoasă, complică și mai mult situația tânărului, mai ales după ce află că noua lui cunoștință suferă de o boală ce îi poate fi fatală.

Șantaje, urmăriri, situații tragi-comice, din loc în loc, și un umor proaspăt vă vor determina să deveniți fanii acestei serii."

Despre autorul romanului

„Am început să scriu pentru un prieten, apoi pentru prieteni, urmând să leg prietenii prin scris și, mai ales, să mă întovărășesc cu scrierea.

Așa m-am împrietenit și cu Editura Quantum și: vis împlinit!" - Daniel Botea

Părerea mea

Vreți o carte lejeră pe care o puteți termina în câteva ore fără prea mare efort? Atunci vă recomand să citiți „Eu împotriva mea", de Daniel Botea.

Deși coperta nu mi-a atras prea mult atenția, titlul și descrierea m-au captivat și m-au făcut să îmi doresc să îi acord o șansă acestui roman. Și bine am făcut! Pentru că altfel nu aș fi întâlnit o poveste scrisă într-un mod atât de diferit față de tot ce am întâlnit până acum. 

Daniel s-a folosit de cuvinte simple pentru a ne atrage în mrejele lecturării romanului său, ce este construit prin intermediul unui limbaj cotidian, comun, dar care inspiră umor şi ironie la tot pasul.

„— Alo! Ia zi, pretenaș! — Salut, Leinad! Ți-ai recăpătat telefonul? se auzi vocea lui Diu. — Nu Diu, mi-am antrenat portofelul să facă pe celularul, și-așa rar are de purtat câte ceva."

Felul ironic, întâlnit pe tot parcursul cărții, ilustrează faptul că autorul face haz de necaz în momentele de maximă intensitate, dar ne arată și greșelile din vremea actuală pe care oamenii le fac.

„Așadar, sper că pe măsură ce dați paginile cărții, nu faceți doar transferul de greutate de la mâna dreapta la mâna stânga, ci o să vă reconsiderați poziția despre viață și despre lumea în care trăim."

Scriitorul reușește să ne mențină atenția, nouă, cititorilor, prin continuitatea fiecărui capitol. De cele mai multe ori doream să închei cu lectura pe ziua respectivă, doar că nu puteam. De altfel, sfârșitul unui capitol mă lăsa cu sufletul la gură, iar dorința de a afla ce se întâmplă în continuare nu îmi dădea voie să mă opresc din citit. Leinad este un tânăr student la facultatea de psihologie din Brașov, a cărui viață nu este ușoară deloc. Fiind orfan, nu și-a cunoscut niciodată părinții și a fost nevoit de soartă să se descurce așa cum poate el. Deși duce o viață destul de grea, Leinad face față provocărilor ce îi apar în cale, fără a se da bătut, dând astfel dovadă de curaj și de putere. Reușește să se descurce în orice situație. Diu - singurul său prieten - îl sprijină necontenit, ba chiar îl consideră pe Leinad fratele său. Mi-a plăcut mult relația de prietenie dintre cei doi, replicile acestora reușind să mă amuze în momentele în care nu credeam că ceva m-ar putea face să râd. Odată cu pierderea telefonului său, totul se schimbă. O întâlnește pe Carla, pe care o ironizează la început, dar această pitică îl va ajuta pe parcursul romanului să evadeze din spital. Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu Leinad de a ajuns în spital, nu? Ei bine, nu o să vă spun. Vă zic doar că este vorba de un portofel străin pe care Leinad ajunge să îl dețină. El păstrează portofelul și banii din el, iar stick-ul i-l dă Carlei. Nici despre stick-ul de 2 GB nu vreau să vă vorbesc, altfel ce rost ar mai avea să citiţi? Aşa se face că Leinad este luat în vizor de o gașcă periculoasă, care îi aplică niște vânătăi de "toată frumusețea".

„…doar v-am spus că tot ce am e prostie și încredere."

Astfel, Daniel Botea, prin stilul său unic, reușește să creeze o poveste al cărui mister te va determina să nu lași cartea din mâini până nu o duci la bun sfârșit. Dar nici atunci nu aflii tot ce ți-ai dori, pentru că Daniel a avut grijă să ne pună pe jar până la citirea celui de-al doilea volum, pe care eu de abia aștept să îl citesc! Daca vreți să aflați mai multe despre viața lui Leinad, despre cum face acesta față provocărilor, vă invit să citiți acest roman!

Citate preferate

„A copia pe cineva nu înseamnă a te dezvolta sau a te realiza, ci doar a pierde o șansă de a fi unic, prețios, de necomparat; o șansă de a fi TU."

„Cred că viața este despre a risca și că mai mult risc atunci când nu-i acord vieții o șansă de câte ori ea îmi acordă una.

„Uite că ai ajuns să-ți pese, până la urmă și cele mai împietrite inimi se înmoaie atunci când sunt tratate cu dragoste și bunătate."

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!

Read More

Recenzie: „Aviatoarea” - Sandra Coroian

Titlu: Aviatoarea

Autor: Sandra Coroian

Data apariției: Mai 2017

Categorie: Aventură

Colecție: Sci Fi

Numărul de pagini: 144

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Aviatoarea Süre Vanay pornește în cea mai importantă misiune a vieții sale, care o poate propulsa spre un nivel mai înalt în rândul aviatorilor din Naram. Misiunea stranie pe care o primește, de a livra un mesaj la o adresă neștiută de nimeni, aflată la baza muntelui Histo, o trimite pe Süre într-o călătorie de neuitat.
Curiozitatea și curajul o împing spre limitele dintre spațiu și timp, făcând-o să se piardă chiar înainte de a ajunge la destinație. Locurile pe care le vede, oamenii pe care îi întâlnește și speranța nebună de a-și revedea fratele dispărut, o poartă într-o lume cu totul nouă și misterioasă.
Începe o aventură de neuitat alături de Süre Vanay, aviatoarea neînfricată și decoperă o lume plină de emoție, în care războiul stă să înceapă la fiecare pas, în care dragostea pare imposibilă și timpul devine relativ.”

„Sandra Coroian a depăşit limitele impuse de genul SF şi l-a redefinit, transformându-l într-o lectură extrem de atrăgătoare şi pentru aceia care, până acum, nu se apropiau de astfel de cărţi. Poveştile ei au o magie căreia nu ai cum să îi rezişti.” - Theo Anghel 

Părerea mea

Aţi văzut cât de frumoasă este coperta cărţii? Eu una o ador şi, sinceră să fiu, coperta a fost principalul motiv pentru care mi-am dorit să citesc această carte. Primul lucru pe care îl vezi la o carte este coperta ei; dacă te atrage, citeşti şi descrierea ca să aflii mai multe despre acea carte. Ţin foarte mult la acest aspect, iar dacă nu îmi place coperta rar îi acord o şansă. Bineînţeles că Aviatoarea mi-a făcut cu ochiul din prima clipă şi parcă îmi şoptea: „Hai citeşte-mă!” Şi asta am şi făcut, de altfel. 

Ştiţi vorba aceea că esenţele tari se ţin în sticluţe mici? Ei bine, mi-am dat seama că este adevărată. Deşi Aviatoarea are foarte puţine pagini (mi-aş fi dorit să aibă mai multe), conţinutul ei este de-a dreptul minunat şi merită citită de oricine; atât de iubitorii de SF, cât şi de cei pasionaţi de alte genuri literare, căci Aviatoarea are toate elementele necesare pentru a crea o poveste interesantă, plină de suspans şi de acţiune. 

Povestea debutează cu Süre, Sergei - fratele său - şi bunicul Gamah, care locuiesc într-o casă micuţă, destul de modestă. În fiecare seară, înainte de culcare, bunicul le istoriseşte despre un război de mult timp apus. Pe când Sergei le consideră prostii şi nu crede în povestirile bunicului, fata este foarte atentă la fiecare poveste pe care o spune bătrânelul. 
Dar o întâmplare sfâşietoare le schimbă viaţa celor doi fraţi, fiind nevoiţi să se maturizeze la o vârstă fragedă şi să lupte pentru un trai cât de cât decent. Relaţia strânsă dintre cei doi o ajută pe Süre să treacă mai departe şi să înceapă să muncească pentru a-şi împlini visul. Datorită lui Sergei şi a bătrânului avion roşiatic ajunge să intre în lumea aviaţiei, o lume ce o defineşte şi în care se simte împlinită. 

Sergei a reuşit să se integreze şi să se facă plăcut de colegii săi de aviaţie, însă Süre este privită cu scepticism. Cei doi devin Mesageri, iar Sergei dispare într-o misiune care trebuia să fie uşoară. 

„Acum, face parte din ceruri. Zboară printre stele şi vorbeşte cu luna şi soarele.” 

Süre suferă după dispariţia fratelui mai mare şi speră să îl revadă, să îl îmbrăţişeze şi să îi spună cât de mult îl iubeşte, însă nu se ştie dacă Sergei se va mai întoarce. În timp ce speranţa lui Süre se micşorează pe zi ce trece, aceasta îşi îndreaptă atenţia spre a se face renumită ca aviatoare. 

Aventura sa începe în momentul în care trebuie să livreze o scrisoare la o adresă foarte ciudată. Odată ajunsă în apropierea muntelui Histo, nimic nu mai este ceea ce părea. Totul se schimbă. Ajunge în locuri stranii şi cunoaşte oameni diferiţi de cei din Naramul pe care ea îl cunoştea. Descoperă un alt Naram, un loc care nu-i mai părea cunoscut din cauza războiului ce luase amploare. Süre se pierde în două lumi paralele în care timpul este ceva relativ, neştiind ce se întâmplă cu adevărat.

„— Prefer să mor în înaltul cerului, ca o pasăre, decât să-mi aştept moartea să pice din cer.” 

Până să îşi dea ea seama de riscul la care se supune mergând în zona ce este în plin război, este salvată de un tânăr misterios cu un nume şi mai misterios, Balakian.

„…dar tu… tu ce eşti? Un fulg firav de nea. Dacă aş sufla mai tare spre tine, ai zbura lejer fără ajutorul vreunui avion.”

Tânărul bărbat îi oferă protecţie pe parcursul romanului, sprijin şi, nu în ultimul rând, afecţiunea de care are nevoie tânăra aviatoare; Balakian încearcă cu orice preţ să aibă grijă de tânăra fată.

„Când nu mai ai pe nimeni, spiritul tău se leagă cu totul de prima persoană care îți arată un pic de afecțiune. Fără să îți dai seama, devine ancora ta când totul în jur dispare.”

Dacă vor reuşi cei doi să oprească războiul şi să readucă pace în lume, veţi afla pe măsură ce citiţi romanul. Va izbuti Süre să îşi îndeplinească misiunea şi se va întoarce acasă fără a mai pierde din persoanele dragi? Eu doar atât vă spun, citiţi cu atenţie cartea, căci fiecare detaliu este important; detaliile acestea vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine întreaga poveste!

„Inima mea, în loc să bată mai repede, începu să se calmeze. Atunci, am știut că universul nu ne permite să fim singuri, că păstrează mereu o fărâmă din noi și o plasează exact acolo unde este nevoie. Nu mai eram singură…
Niciodată nu am fost.”

Aviatoarea este un roman drag mie ce a reuşit să îmi transmită toate sentimentele posibile şi imposibile. Acum sunt în agonie, iar în clipa următoare ajung în extaz (şi invers).

Citate preferate

„— Ţine minte un lucru, nu maşinăria te duce, ci sufletul, spiritul tău e cel care îţi alimentează avionul.”

„Te pot iubi de 72 de ori pe minut 
atunci când totul este calm. 
Am nevoie de doar 460 de rotații 
ca să te pot purta spre cer.”

„Cred că Dumnezeu își ia, din când în când, mâna de pe noi și ne lasă să ne consumăm pentru a putea renaște încă o dată, și încă o dată, până când ne învățăm lecția și alegem binele în locul răului.”

„Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi până când cerurile se vor împreuna cu pământul şi timpul va înceta să mai existe.” 

RATING: 5/5

Un roman incredibil pe care vi-l recomand!

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de aici.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare! 

Read More