Recenzie: „Nostalgia pianului fără clape” - Mădălina Alexandru

Titlu: Nostalgia pianului fără clape

Autor: Mădălina Alexandru

Anul apariției: 2017

Categorie: Dragoste

Colecție: Romance

Numărul de pagini: 355

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Dragostea este otravă, iar otrava ucide. Ceea ce unul simte, celălalt neagă cu vehemență.
Ea nu crede în iubire, el nu se poate sătura de acest concept. Aleg să se descopere cu ajutorul pianului, se resping prin acordurile viorii, se predau unul celuilalt prin muzică.
Oare există speranță pentru el și încredere pentru ea?
Ethan și Charlotte sunt protagoniștii unei povești despre o iubire imposibilă în termeni morali și atât de posibilă în lumea lor.”

Despre autoare

„Deși am absolvit „UMF Carol Davila” din București și profesez ca farmacist, scrisul a reprezentat pentru mine o fascinație încă din copilărie. Pasiunea a început cu devorarea fiecărei cărți pe care am putut-o găsi și a continuat cu însemnarea citatelor favorite. S-a concretizat acum zece ani și de atunci am reușit să finalizez două romane, dintre care „Nostalgia pianului fara clape” este cel de-al doilea. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar îmi doresc să rămân la fel de mistuită de idei ca până acum.”

Părerea mea

Superbă. Dacă ar trebui să descriu cartea într-un singur cuvânt, cu siguranță pe acesta l-aș alege. 

Acum când am terminat de citit și ultima pagină din prima parte a poveștii celor doi protagoniști, vă mărturisesc că îmi vine greu să exprim în cuvinte tot ce am simțit.

Mădălina Alexandru știe cum să se joace cu fiecare emoție trăită atât de personaje, cât și de cititorii săi. Are un mod original de a prezenta acțiunea și sentimentele personajelor, încât îți dă impresia că ești acolo, alături de Ethan și Charlotte.

Auzisem multe laude la adresa Mădălinei și, dat fiind faptul că i-am dat și eu o șansă, chiar cred că le merită. Și pe bună dreptate, căci îți creează o stare plăcută și îți amintește cumva de o perioadă în care fetele și băieții își vorbeau respectuos, o perioadă în care aceștia știau să respecte bunele maniere, fapt ce nu am mai întâlnit în nicio altă carte contemporană. De aceea, cred că Mădălina a reușit să îmbine cele două genuri, cel clasic de cel contemporan, prin unicitatea perspectivei narative.

Ce m-a impresionat a fost faptul că, deși cartea este scrisă la persoana a III-a, naratorul fiind neutru și impersonal, autoarea reușește să contureze într-un mod aparte gândurile, emoțiile și sentimentele personajelor sale.

Protagoniștii sunt adepții clasicului. Atât Charlotte, cât și Ethan sunt pasionați de melodiile și cărțile clasice, ceea ce m-a impresionat, fiindcă mai rar dai de astfel de personaje. Din acest motiv Ethan și Charlotte au ajuns la inima mea. 

Pot spune că această carte este o bucățică din mine, deoarece regăsesc o bună parte din mine în Charlotte.

Ethan Reed și Charlotte Brown sunt două suflete orgolioase, puternice în aparență, dar care au secrete din trecut ce îi neliniștesc, iar singura lor alinare o reprezintă pianul, notele sale înalte exprimând fiecare trăire, fiecare gând ce îi macină. 

O simplă pasiune comună ce îi aduce împreună reprezintă și începutul bătăliei dintre cei doi. Ea, o novice a pianului, o debutantă, reușește și câștigă un concurs renumit, în timp ce el, cel care mereu a obținut victoria, pierde cu desăvârșire, premiul fiind acordat unei începătoare.

„Ce iubea la el? Aspectul, felul cum o atingea sau latura lui demonică? Cu toate acestea, pianul urmă să fie întotdeauna prima lor modalitate - și cea mai puternică - de a comunica într-un univers unde arta pierdea teren încetul cu încetul.”

Rănit profund în orgoliu, Ethan plănuiește să îi intre tinerei pianiste în grații, pentru a putea să o facă să sufere atât fizic, cât și psihic, și astfel să se răzbune. Dar ceea ce nu știe el este că tânăra pianistă nu este atât de inocentă pe cât pare. Și ea își dorește să îi aplice un „tratament” pentru aroganța de care dă dovadă marele afacerist și moștenitorul unor lanțuri de magazine importante din New York. Astfel, cei doi devin rivali, iar acest război nu cunoaște limite.

Spre surprinderea lui, Charlotte nu este ca restul femeilor ce pot fi ademenite ușor în patul lui, ea este o femeie diferită, o femeie greu de dus cu zăhărelul, ceea ce mi-a plăcut, căci îi face față arătosului Ethan Reed și nu se lasă păcălită de farmecele lui; și de aceea Ethan se simte atras de ea.

„Îi privi din nou chipul, oprindu-se asupra nasului delicat și a buzelor pline, roșii ca sângele. Gândi că fata asta era genul cu care s-ar fi jucat chiar și două nopți la rând. Cine știe, poate, după concurs, dacă totul se va termina cu bine, o va invita la o plimbare până la apartamentul lui. Apoi, se putea pierde în valurile acelea de păr roșcat.”

În timp ce Charlotte este ferm convinsă că iubirea adevărată nu există, Ethan nu se mai satură de acest concept. 

„Nu credeam în iubire. Ce era acest sentiment? O stare, un cuvânt, un concept? În mintea ei, dragostea nu era mai mult decât o plăsmuire. Cei din jur o adoptau cu scopul de a se înconjura de o falsitate cumplită ce nu le aducea decât suferinţa pe care ei, în nebunia lor, o primeau înauntru. De ce? Mereu se întrebase asta. ”

În ciuda tuturor diferențelor dintre cei doi, muzica a fost cea care i-a unit. Întâi au fost rivali, iar în timp și-au dat seama că războiul dintre ei se transformă, încetul cu încetul, într-o iubire intensă, tumultoasă și, aș zice eu, una toxică, fiindcă niciunul nu știe cum să se comporte într-o relație. Ea este încăpățânată și supărăcioasă la orice pas, pe când el este bipolar și violent în anumite situații. Ambii sunt victime ale unei relații bazate inițial pe un pariu, pariu făcut din orgoliu și mândrie.

„– Mă voi răzbuna, iubirea mea, pentru fiecare vorbă care m-a atins. Se apropie de chipul lui. Iar când vei fi slab, te voi trânti cu aceeași nepăsare, oricât de mult mă va răni și pe mine. Nu te voi ridica însă, nu și de acea dată. Asta înseamnă iubirea ta pentru mine! șopti pe buzele lui, răsuflând cald.”

Charlotte face cunoștință cu primii fiori ai iubirii, neștiind cum să gestioneze această stare. Ethan, în schimb, este conștient de sentimentele pe care le nutrește pentru micuța pianistă, însă urmele trecutului nu îi dau pace și nu îi permit să își trăiască prezentul alături de persoana iubită. Deși se iubesc, ambii fac o mulțime de greșeli ce îi împiedică să fie fericiți împreună. Se ceartă, se împacă și tot așa, toate aceste certuri petrecându-se din cauza personalităților lor orgolioase, niciunul nefiind în stare să găsească un compromis.

„[…] unii oameni sunt sortiţi pentru a se îndrăgosti, dar nu şi pentru a rămâne împreună.”

Prin profunzimea de a se exprima, Mădălina Alexandru reușește să creeze o poveste frumoasă, emoționantă, dar totuși dureroasă despre întâlnirea cu primii fiori ai iubirii și despre posibila pierdere a persoanei iubite din cauza orgoliului ce distruge tot ce îi stă în cale.

RATING: 5/5

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii - click aici.

Verifică disponibilitatea cărții și pe site-urile partenere: Elefant, Libris.

Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.

Eu am fost Anelly.

Ne citim data viitoare!