Recenzie: „Inimi chimice” - Krystal Sutherland ~ Pierdută printre cuvinte

Titlu: Inimi chimice

Titlu original: Our Chemical Hearts

Autor: Krystal Sutherland

Traducere: Bogdan Voiculescu

Data apariţiei: Noiembrie 2016

Categorie: Literatură contemporană

Colecţie: Young Adult

Numărul de pagini: 368

Editura: Storia Books

Descriere

„Henry Page nu a fost niciodată îndrăgostit. Se consideră un spirit romantic fără speranță, căruia nu i-a fost dat să întâlnească iubirea la care speră — una de tipul celor din filme, care să-i facă inima să tresară și să nu-l lase să doarmă și să mânânce. În schimb, s-a mulțumit să învețe ca să ia note mari și să intre la o facultate bună, dar și să devină în sfârșit redactor-șef al ziarului de liceu. În clasa a XII-a, într-o zi de joi, la prima oră, își face apariția Grace Town, iar Henry și dă seama că totul se va schimba.

Grace nu seamănă cu fata din visurile lui — merge în baston, poartă haine băiețești care-i sunt prea mari și pare să facă duș cam rar. E limpede că ceva e defect în ființa lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atât mai frumoasă și își dorește mai mult ca orice s-o ajute să-și lipească bucățile pierdute din suflet.”

„Krystal Sutherland dezvăluie complexitatea sentimentelor de iubire şi durere şi creează o poveste plină de personaje fascinante şi memorabile.” - Publishers Weekly

„Această carte surprinde emoţiile dezordonate, stânjenitoare şi mistuitoare, inerente primei iubiri.” - Entertainment Weekly

Despre autoarea romanului

Krystal Sutherland s-a născut şi a crescut în Townsville, Australia, unde iarna nu a venit niciodată. A locuit în Sidney, unde a condus revista studenţească a universităţii la care a studiat, în Amsterdam, unde a fost corespondent străin, şi în Hong Kong. Krystal a făcut un stagiu de pregătire la Bloomsbury Publishing şi a fost nominalizată pentru premiul Queensland Young Writers Award. Nu are animale de casă şi nici copii, însă îi place să dea nume obiectelor neînsufleţite: în Olanda a avut o bicicletă numită Kim Kardashian şi un velociraptor mic, gonflabil, pe nume Herbert.

Inimi chimice este romanul său de debut.

Părerea mea

Întâi de toate uitaţi-vă la coperta cărţii! Nu-i aşa că-i minunată? Cei de la editura Storia au făcut o treabă incredibilă şi coperta noastră este de mii de ori mai reprezentativă şi mai frumoasă decât originalul, sincer. Cel puţin aşa mi se pare mie.

Între mine şi romanul Inimi chimice clar a fost chimie la prima vedere. Mi-a plăcut întotdeauna chimia, chiar dacă de cele mai multe ori nu o pot înţelege în totalitate. Metaforele care aduc în discuţie această ştiinţă exactă mi se par geniale şi te fac să stai şi să meditezi asupra citatelor respective.

Chiar dacă la început nu aş fi crezut că o să îmi placă atât de mult această carte, din cauza stilului comun cu care scrie autoarea, pe parcurs Krystal Sutherland a ajuns să mă impresioneze în cel mai plăcut mod posibil.

Inimi chimice este un roman ce merită citit de oricine, în special de adolescenţi, este un roman cu şi despre adolecenţi, ce are în prim plan prima iubire (poate chiar şi ultima, cine ştie?!), prietenia, suferinţa, toate astea conturează un posibil destin pentru personajul principal.

Henry Page este un băiat simplu ce învaţă din greu pentru a obţine note mari şi pentru a urma o facultate bună. Îşi doreşte chiar să devină redactorul-şef al ziarului de liceu. Însă este diferit de prietenii lui, deoarece Henry nu a fost niciodată îndrăgostit. Asta până când o cunoaşte pe Grace Town şi face ca lumea lui Henry să se schimbe radical.

„Era prima oară când îmi doream să mă implic. Era prima oară când, poate, simţeam că cineva merită efortul.”

Doar că Grace este diferită şi Henry ştie prea bine acest lucru. Grace Town păstrează vie amintirea fostului iubit care a murit într-un accident, purtând numai haine bărbăteşti şi nu are preocuparea de a se îngriji în niciun fel. E de părere că nu merită să îşi refacă viaţa. Henry află toate astea pe parcurs şi ştie că nu mai e cale de întoarcere, ori o va repara pe Grace şi va putea trăi fericit alături de ea, ori îşi va face rău singur, amăgindu-se cu o iluzie, cu imaginea unei fete perfecte.

„Mi-am amintit că mie îmi plac lucrurile stricate, lucrurile zgâriate, îndoite sau crăpate şi că, probabil, de asta mă-ndrăgostisem, de fapt, de Grace, încă de la început.”

Toţi prietenii lui sunt de părere că ar trebui să renunţe la Grace, însă el vrea din răsputeri să afle cine este fata misterioasă cu nume de oraş şi să descopere de ce merge în baston, de ce merge în fiecare zi la cimitir unde zace plângând, de ce nu se îngrijeşte şi de ce nu mai scrie.
Ea şi Henry sunt obligaţi să lucreze împreună la ziarul şcolii, însă Grace acceptă cu condiţia că ea nu va fi nevoită să scrie niciun articol.

„Dacă oamenii sunt, aşa cum se zice, înfăptuiţi din bucăţele de univers, atunci sufletul ei e făurit din stele şi haos.”

Pentru a afla ce se va întâmpla între Henry şi Grace vă invit să citiţi romanul. Toate răspunsurile se află doar în carte!

Inimi chimice este un roman pe cât de fascinant, pe atât de dur, un roman ce te izbeşte de cruda realitate, un roman despre pierderi şi regăsiri.

Citate preferate

„Uneori se produce o explozie ca o supernova şi apoi sentimentul se risipeşte treptat. Suntem cu toţii doar inimi chimice.”

„Oamenii devin perfecţi când nu-ţi rămâne decât amintirea lor.”

„Nu e nevoie ca dragostea să dureze o viaţă întreagă să poţi spune că e adevărată. Nu poţi judeca calitatea unei iubiri după durata ei.”

„Te iubesc aşa cum trebuie iubite anumite lucruri întunecate, în secret, undeva între umbră şi suflet.”

RATING: 5/5