Recenzie: „Aviatoarea” - Sandra Coroian ~ Pierdută printre cuvinte

Titlu: Aviatoarea

Autor: Sandra Coroian

Data apariției: Mai 2017

Categorie: Aventură

Colecție: Sci Fi

Numărul de pagini: 144

Editura: Quantum Publishers

Descriere

„Aviatoarea Süre Vanay pornește în cea mai importantă misiune a vieții sale, care o poate propulsa spre un nivel mai înalt în rândul aviatorilor din Naram. Misiunea stranie pe care o primește, de a livra un mesaj la o adresă neștiută de nimeni, aflată la baza muntelui Histo, o trimite pe Süre într-o călătorie de neuitat.
Curiozitatea și curajul o împing spre limitele dintre spațiu și timp, făcând-o să se piardă chiar înainte de a ajunge la destinație. Locurile pe care le vede, oamenii pe care îi întâlnește și speranța nebună de a-și revedea fratele dispărut, o poartă într-o lume cu totul nouă și misterioasă.
Începe o aventură de neuitat alături de Süre Vanay, aviatoarea neînfricată și decoperă o lume plină de emoție, în care războiul stă să înceapă la fiecare pas, în care dragostea pare imposibilă și timpul devine relativ.”

„Sandra Coroian a depăşit limitele impuse de genul SF şi l-a redefinit, transformându-l într-o lectură extrem de atrăgătoare şi pentru aceia care, până acum, nu se apropiau de astfel de cărţi. Poveştile ei au o magie căreia nu ai cum să îi rezişti.” - Theo Anghel

Părerea mea

Aţi văzut cât de frumoasă este coperta cărţii? Eu una o ador şi, sinceră să fiu, coperta a fost principalul motiv pentru care mi-am dorit să citesc această carte. Primul lucru pe care îl vezi la o carte este coperta ei; dacă te atrage, citeşti şi descrierea ca să aflii mai multe despre acea carte. Ţin foarte mult la acest aspect, iar dacă nu îmi place coperta rar îi acord o şansă. Bineînţeles că Aviatoarea mi-a făcut cu ochiul din prima clipă şi parcă îmi şoptea: „Hai citeşte-mă!” Şi asta am şi făcut, de altfel.

Ştiţi vorba aceea că esenţele tari se ţin în sticluţe mici? Ei bine, mi-am dat seama că este adevărată. Deşi Aviatoarea are foarte puţine pagini (mi-aş fi dorit să aibă mai multe), conţinutul ei este de-a dreptul minunat şi merită citită de oricine; atât de iubitorii de SF, cât şi de cei pasionaţi de alte genuri literare, căci Aviatoarea are toate elementele necesare pentru a crea o poveste interesantă, plină de suspans şi de acţiune.

Povestea debutează cu Süre, Sergei - fratele său - şi bunicul Gamah, care locuiesc într-o casă micuţă, destul de modestă. În fiecare seară, înainte de culcare, bunicul le istoriseşte despre un război de mult timp apus. Pe când Sergei le consideră prostii şi nu crede în povestirile bunicului, fata este foarte atentă la fiecare poveste pe care o spune bătrânelul.
Dar o întâmplare sfâşietoare le schimbă viaţa celor doi fraţi, fiind nevoiţi să se maturizeze la o vârstă fragedă şi să lupte pentru un trai cât de cât decent. Relaţia strânsă dintre cei doi o ajută pe Süre să treacă mai departe şi să înceapă să muncească pentru a-şi împlini visul. Datorită lui Sergei şi a bătrânului avion roşiatic ajunge să intre în lumea aviaţiei, o lume ce o defineşte şi în care se simte împlinită.

Sergei a reuşit să se integreze şi să se facă plăcut de colegii săi de aviaţie, însă Süre este privită cu scepticism. Cei doi devin Mesageri, iar Sergei dispare într-o misiune care trebuia să fie uşoară.

„Acum, face parte din ceruri. Zboară printre stele şi vorbeşte cu luna şi soarele.”

Süre suferă după dispariţia fratelui mai mare şi speră să îl revadă, să îl îmbrăţişeze şi să îi spună cât de mult îl iubeşte, însă nu se ştie dacă Sergei se va mai întoarce. În timp ce speranţa lui Süre se micşorează pe zi ce trece, aceasta îşi îndreaptă atenţia spre a se face renumită ca aviatoare.

Aventura sa începe în momentul în care trebuie să livreze o scrisoare la o adresă foarte ciudată. Odată ajunsă în apropierea muntelui Histo, nimic nu mai este ceea ce părea. Totul se schimbă. Ajunge în locuri stranii şi cunoaşte oameni diferiţi de cei din Naramul pe care ea îl cunoştea. Descoperă un alt Naram, un loc care nu-i mai părea cunoscut din cauza războiului ce luase amploare. Süre se pierde în două lumi paralele în care timpul este ceva relativ, neştiind ce se întâmplă cu adevărat.

„— Prefer să mor în înaltul cerului, ca o pasăre, decât să-mi aştept moartea să pice din cer.”

Până să îşi dea ea seama de riscul la care se supune mergând în zona ce este în plin război, este salvată de un tânăr misterios cu un nume şi mai misterios, Balakian.

„…dar tu… tu ce eşti? Un fulg firav de nea. Dacă aş sufla mai tare spre tine, ai zbura lejer fără ajutorul vreunui avion.”

Tânărul bărbat îi oferă protecţie pe parcursul romanului, sprijin şi, nu în ultimul rând, afecţiunea de care are nevoie tânăra aviatoare; Balakian încearcă cu orice preţ să aibă grijă de tânăra fată.

„Când nu mai ai pe nimeni, spiritul tău se leagă cu totul de prima persoană care îți arată un pic de afecțiune. Fără să îți dai seama, devine ancora ta când totul în jur dispare.”

Dacă vor reuşi cei doi să oprească războiul şi să readucă pace în lume, veţi afla pe măsură ce citiţi romanul. Va izbuti Süre să îşi îndeplinească misiunea şi se va întoarce acasă fără a mai pierde din persoanele dragi? Eu doar atât vă spun, citiţi cu atenţie cartea, căci fiecare detaliu este important; detaliile acestea vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine întreaga poveste!

„Inima mea, în loc să bată mai repede, începu să se calmeze. Atunci, am știut că universul nu ne permite să fim singuri, că păstrează mereu o fărâmă din noi și o plasează exact acolo unde este nevoie. Nu mai eram singură…
Niciodată nu am fost.”

Aviatoarea este un roman drag mie ce a reuşit să îmi transmită toate sentimentele posibile şi imposibile. Acum sunt în agonie, iar în clipa următoare ajung în extaz (şi invers).

Citate preferate

„— Ţine minte un lucru, nu maşinăria te duce, ci sufletul, spiritul tău e cel care îţi alimentează avionul.”

„Te pot iubi de 72 de ori pe minut
atunci când totul este calm.
Am nevoie de doar 460 de rotații
ca să te pot purta spre cer.”

„Cred că Dumnezeu își ia, din când în când, mâna de pe noi și ne lasă să ne consumăm pentru a putea renaște încă o dată, și încă o dată, până când ne învățăm lecția și alegem binele în locul răului.”

„Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi până când cerurile se vor împreuna cu pământul şi timpul va înceta să mai existe.”

RATING: 5/5