Se afișează postările cu eticheta Aviatoarea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Aviatoarea. Afișați toate postările

vineri, 12 ianuarie 2018

, , , , , , , , , ,

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2017


Acum că a trecut și Revelionul, cu burta plină de la atâtea bunătăți, încep anul cu multă forță, scriind câteva articole. 2017 a fost un an foarte bun din punct de vedere al cărților citite, însă astăzi o să vă prezint numai 10 cele mai bune cărți citite de mine în 2017!

P.S: Mi-a fost foarte greu să aleg ordinea cărților, pentru că toate mi-au ajuns la inimă.



10. Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blându
Cu toţii am simţit măcar o dată în viaţă acei fluturi în stomac ce nu ne dau pace, care ne demonstrează cu câtă intensitate putem ajunge să iubim un om, cu toţii am simţit cum ni se ofileşte inima de durere, de dor, de gelozie, pentru că dragostea înseamnă dedicare, compromisuri, sacrificii. Dragostea este tot ce-i mai bun şi mai frumos, este fericirea absolută. Când n-o avem tânjim după ea, iar când o avem trebuie să profităm de moment.

Un tren, o destinaţie şi o persoană ne pot schimba viaţa. O întâlnire aparent banală într-un compartiment al unui tren ce duce spre Braşov devine mai mult decât mi-am imaginat. Oamenii, în general, comunică pe parcursul călătoriei, dar când ajung la destinaţie devin iar străini. Însă, asta nu s-a întâmplat şi în acest roman, între cei doi fiind o conexiune puternică.

Recenzia complet
ă - aici.

9. Aviatoarea, de Sandra Coroian


Ştiţi vorba aceea că esenţele tari se ţin în sticluţe mici? Ei bine, mi-am dat seama că este adevărată. Deşi Aviatoarea are foarte puţine pagini (mi-aş fi dorit să aibă mai multe), conţinutul ei este de-a dreptul minunat şi merită citită de oricine; atât de iubitorii de SF, cât şi de cei pasionaţi de alte genuri literare, căci Aviatoarea are toate elementele necesare pentru a crea o poveste interesantă, plină de suspans şi de acţiune.

Aviatoarea este un roman drag mie ce a reuşit să îmi transmită toate sentimentele posibile şi imposibile. Acum sunt în agonie, iar în clipa următoare ajung în extaz (şi invers).

Recenzia completă - aici

8. Felinare stinse, de Cristina Oţel


„Felinare stinse” a fost pentru mine ca un pansament aşezat pe o rană. Cu o acţiune complexă, romanul reuşeşte să îţi stârnească curiozitatea prin misterul personajelor, citind pagină după pagină până la sfârşit.

Sorina este o tânără adolescentă de doar 17 ani, având o vârstă potrivită distracţiei, însă ea are cu totul şi cu totul alte probleme. Este o adolescentă atipică, neînţeleasă de cei din jur, neînţeleasă nici de ea însăşi care are parte de o suferinţă constantă. Părinţii ei au o părere foarte proastă despre ea, de cele mai multe ori mama ei o ceartă pe motivul că nu o să reuşească în viaţă, că este "bună de nimic". Astfel, Sorina ajunge să se desconsidere, crezând că are numai defecte şi nu mai crede în oameni şi nici în ea.

Recenzia complet
ă - aici.

7. Milk and honey, de Rupi Kaur


„Milk and honey” este un volum de poezii ce este structurat în 4 părți: The Hurting, The Loving, The Breaking și The Healing. Mi-a plăcut mult cartea, fiindcă am dat de o profunzime aparte, chiar dacă majoritatea poeziilor sunt destul de simple. Recomand să o citiți în engleză, pentru că în română pare că își pierde din profunzime.


6. Nerve, de Jeanne Ryan


Pentru mine Nerve a fost ca o gură de aer proaspăt, a fost o lectură ușoară ce m-a făcut să uit de stresul de la școală. M-am apucat de ea vinerea într-o oră la care nu făceam nimic și am terminat-o seara. Dacă ați văzut filmul, trebuie să vă spun că nu se aseamănă mai deloc cu romanul, deci puteți să îi acordați și lui o șansă. Nu vă spun mai multe despre această carte, fiindcă sunt sigură că știți deja despre ce este vorba.

5. Ugly Love, de Colleen Hoover


Prima carte pe care am citit-o de la editura Epica și, totodată, prima de la Colleen Hoover. Când am fost la verișoara mea acasă și am văzut-o, nu m-am putut abține și m-am apucat de ea, urmând să o continui acasă și să i-o aduc altă dată. Țin minte și acum că am stat noaptea până pe la 2-3 ca să o termin, pentru că muream de curiozitate de a afla ce se va întâmpla cu protagoniștii. Pentru iubitorii de romance, această carte este potrivită!

4. Fata cea bună, de Mary Kubica


„Fata cea bună” este un thriller excepţional care te va lăsa cu gura căscată dacă decizi să îi acorzi o şansă. Un thriller care te învaţă că în familiile perfecte nimic nu este ceea ce pare, că aparenţele înşală. Un roman captivant, uşor de citit, care îţi va ridica multe semne de întrebare chiar şi după terminarea lecturii. 

Recenzia completă - aici.

3. Sunt aici, de Clélie Avit




Odată cu citirea acestei cărți, pot spune că anul 2017 l-am încheiat foarte frumos. O carte micuță, de numai 169 de pagini, a reușit să mă emoționeze și să mă facă să lăcrimez.

2. Cum să trăiești veșnic, de Sally Nicholls


„Numele meu este Sam. Acum, când citești asta, eu probabil că nu mai trăiesc."

Este prima propoziție de pe coperta din spate și reușește să îmi dea fiori de fiecare dată când o recitesc. Acei primi fiori au făcut ca eu să dau gata romanul în câteva ore, doar pentru a afla povestea tânărului Sam. Leucemia, o boală care încearcă să distrugă tot ce prinde, îi este dată pe nedrept lui Sam de la o vârstă fragedă și îi marchează în totalitate întreaga viață.

Recenzia completă - aici.

1. Inima mea şi alte găuri negre, de Jasmine Warga



Inima mea şi alte găuri negre este precum un pansament pus pe o rană sângerândă; la început îţi provoacă durere, dar la final reuşeşte să îţi vindece rana, aducându-ţi alinarea. Asta am simţit şi eu în cazul acestui roman . Cu cât citeam mai mult, cu atât mă simţeam mai îndurerată de situaţia lui Aysel, de viaţa mizerabilă pe care nu o merita. Sinceră să fiu, niciun om n-ar fi meritat-o.

„Să fiu sinceră, îmi petrec cea mai mare parte a timpului gândindu-mă la moarte, la uitare, la sfârşit.”

Recenzia completă - aici.




Cam acesta a fost top-ul celor mai bune cărți pe care le-am citit în 2017. Sper că v-a plăcut!

Care sunt cărțile voastre preferate din 2017? Nu ezitați să îmi spuneți!

Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare!
Share:
Read More

luni, 24 iulie 2017

, , , , , , ,

Recenzie: „Aviatoarea” - Sandra Coroian


Titlu: Aviatoarea

Autor: Sandra Coroian

Data apariției: Mai 2017

Categorie: Aventură

Colecție: Sci Fi

Numărul de pagini: 144

Editura: Quantum Publishers


Descriere

„Aviatoarea Süre Vanay pornește în cea mai importantă misiune a vieții sale, care o poate propulsa spre un nivel mai înalt în rândul aviatorilor din Naram. Misiunea stranie pe care o primește, de a livra un mesaj la o adresă neștiută de nimeni, aflată la baza muntelui Histo, o trimite pe Süre într-o călătorie de neuitat.
Curiozitatea și curajul o împing spre limitele dintre spațiu și timp, făcând-o să se piardă chiar înainte de a ajunge la destinație. Locurile pe care le vede, oamenii pe care îi întâlnește și speranța nebună de a-și revedea fratele dispărut, o poartă într-o lume cu totul nouă și misterioasă.
Începe o aventură de neuitat alături de Süre Vanay, aviatoarea neînfricată și decoperă o lume plină de emoție, în care războiul stă să înceapă la fiecare pas, în care dragostea pare imposibilă și timpul devine relativ.”



„Sandra Coroian a depăşit limitele impuse de genul SF şi l-a redefinit, transformându-l într-o lectură extrem de atrăgătoare şi pentru aceia care, până acum, nu se apropiau de astfel de cărţi. Poveştile ei au o magie căreia nu ai cum să îi rezişti.” - Theo Anghel 




Părerea mea

Aţi văzut cât de frumoasă este coperta cărţii? Eu una o ador şi, sinceră să fiu, coperta a fost principalul motiv pentru care mi-am dorit să citesc această carte. Primul lucru pe care îl vezi la o carte este coperta ei; dacă te atrage, citeşti şi descrierea ca să aflii mai multe despre acea carte. Ţin foarte mult la acest aspect, iar dacă nu îmi place coperta rar îi acord o şansă. Bineînţeles că Aviatoarea mi-a făcut cu ochiul din prima clipă şi parcă îmi şoptea: „Hai citeşte-mă!” Şi asta am şi făcut, de altfel. 

Ştiţi vorba aceea că esenţele tari se ţin în sticluţe mici? Ei bine, mi-am dat seama că este adevărată. Deşi Aviatoarea are foarte puţine pagini (mi-aş fi dorit să aibă mai multe), conţinutul ei este de-a dreptul minunat şi merită citită de oricine; atât de iubitorii de SF, cât şi de cei pasionaţi de alte genuri literare, căci Aviatoarea are toate elementele necesare pentru a crea o poveste interesantă, plină de suspans şi de acţiune. 

Povestea debutează cu Süre, Sergei - fratele său - şi bunicul Gamah, care locuiesc într-o casă micuţă, destul de modestă. În fiecare seară, înainte de culcare, bunicul le istoriseşte despre un război de mult timp apus. Pe când Sergei le consideră prostii şi nu crede în povestirile bunicului, fata este foarte atentă la fiecare poveste pe care o spune bătrânelul. 
Dar o întâmplare sfâşietoare le schimbă viaţa celor doi fraţi, fiind nevoiţi să se maturizeze la o vârstă fragedă şi să lupte pentru un trai cât de cât decent. Relaţia strânsă dintre cei doi o ajută pe Süre să treacă mai departe şi să înceapă să muncească pentru a-şi împlini visul. Datorită lui Sergei şi a bătrânului avion roşiatic ajunge să intre în lumea aviaţiei, o lume ce o defineşte şi în care se simte împlinită. 



Sergei a reuşit să se integreze şi să se facă plăcut de colegii săi de aviaţie, însă Süre este privită cu scepticism. Cei doi devin Mesageri, iar Sergei dispare într-o misiune care trebuia să fie uşoară. 


„Acum, face parte din ceruri. Zboară printre stele şi vorbeşte cu luna şi soarele.” 

Süre suferă după dispariţia fratelui mai mare şi speră să îl revadă, să îl îmbrăţişeze şi să îi spună cât de mult îl iubeşte, însă nu se ştie dacă Sergei se va mai întoarce. În timp ce speranţa lui Süre se micşorează pe zi ce trece, aceasta îşi îndreaptă atenţia spre a se face renumită ca aviatoare. 

Aventura sa începe în momentul în care trebuie să livreze o scrisoare la o adresă foarte ciudată. Odată ajunsă în apropierea muntelui Histo, nimic nu mai este ceea ce părea. Totul se schimbă. Ajunge în locuri stranii şi cunoaşte oameni diferiţi de cei din Naramul pe care ea îl cunoştea. Descoperă un alt Naram, un loc care nu-i mai părea cunoscut din cauza războiului ce luase amploare. Süre se pierde în două lumi paralele în care timpul este ceva relativ, neştiind ce se întâmplă cu adevărat.

„— Prefer să mor în înaltul cerului, ca o pasăre, decât să-mi aştept moartea să pice din cer.” 

Până să îşi dea ea seama de riscul la care se supune mergând în zona ce este în plin război, este salvată de un tânăr misterios cu un nume şi mai misterios, Balakian.

„…dar tu… tu ce eşti? Un fulg firav de nea. Dacă aş sufla mai tare spre tine, ai zbura lejer fără ajutorul vreunui avion.”

Tânărul bărbat îi oferă protecţie pe parcursul romanului, sprijin şi, nu în ultimul rând, afecţiunea de care are nevoie tânăra aviatoare; Balakian încearcă cu orice preţ să aibă grijă de tânăra fată.


Când nu mai ai pe nimeni, spiritul tău se leagă cu totul de prima persoană care îți arată un pic de afecțiune. Fără să îți dai seama, devine ancora ta când totul în jur dispare.

Dacă vor reuşi cei doi să oprească războiul şi să readucă pace în lume, veţi afla pe măsură ce citiţi romanul. Va izbuti Süre să îşi îndeplinească misiunea şi se va întoarce acasă fără a mai pierde din persoanele dragi? Eu doar atât vă spun, citiţi cu atenţie cartea, căci fiecare detaliu este important; detaliile acestea vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine întreaga poveste!


„Inima mea, în loc să bată mai repede, începu să se calmeze. Atunci, am știut că universul nu ne permite să fim singuri, că păstrează mereu o fărâmă din noi și o plasează exact acolo unde este nevoie. Nu mai eram singură…
Niciodată nu am fost.”
Aviatoarea este un roman drag mie ce a reuşit să îmi transmită toate sentimentele posibile şi imposibile. Acum sunt în agonie, iar în clipa următoare ajung în extaz (şi invers).



Citate preferate

„— Ţine minte un lucru, nu maşinăria te duce, ci sufletul, spiritul tău e cel care îţi alimentează avionul.”

Te pot iubi de 72 de ori pe minut 
atunci când totul este calm. 
Am nevoie de doar 460 de rotații 
ca să te pot purta spre cer.



Cred că Dumnezeu își ia, din când în când, mâna de pe noi și ne lasă să ne consumăm pentru a putea renaște încă o dată, și încă o dată, până când ne învățăm lecția și alegem binele în locul răului.

„Te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi până când cerurile se vor împreuna cu pământul şi timpul va înceta să mai existe.” 

RATING: 5/5


Un roman incredibil pe care vi-l recomand!

Sponsorizare

Cartea a fost oferită de Editura Quantum Publishers pentru recenzare, cărora le mulţumesc mult!
Cartea poate fi comandată de aici.
Pentru a fi la curent cu reducerile şi cu apariţiile cărţilor, puteţi urmări noutăţile editurii şi pe pagina de Facebook.


Eu am fost Anelly.
Ne citim data viitoare! 
Share:
Read More